Primul grup de microbi, cel al virusurilor, este cel mai mic și adesea cel mai periculos. Virusurile sunt mici pachete de material gene tic, care au evoluat pe parcursul a miliarde de ani, infectând oamenii, animalele și chiar și plantele; nici un organism viu nu poate scăpa din ghearele distrugătoare ale virusurilor. Acestea au nevoie de celulele altui organism pentru a se multiplica și a supraviețui. Se reproduc prin invadarea celulelor corpului, unde ,piratează” mecanismele lor de multiplicare, creând mii de copii ale virusului. Versiunile multiplicate pătrund apoi în sânge, ucigând celula infectată inițial și trimițând legiunile de copii în căutarea altor celule, pe care le contaminează.
Virusurile pot provoca boli, distrugând celulele umane în termen de câteva ore sau zile și au constituit cauza unora dintre cele mai în spăimântătoare și mortale boli cunoscute. Și deoarece virusurile sunt formate din fragmente atât de mici de material genetic, pot suferi mutații rapide și și-au perfecționat această abilitate pentru a zădărnici eforturile noastre susținute de a le ține în frâu.
Genele, materialul genetic uman, sunt formate din două lanțuri de acid dezoxiribonucleic sau ADN: fascinantul dublu-helix, descoperit de oamenii de știință James Watson și Francis Crick, deținători ai Premiului Nobel. Această descoperire a revoluționat modul în care înțelegem reproducerea genelor și felul în care acestea pot condiționa orice trăsătură, de la culoarea ochilor sau a părului până la posibilitatea de a ne îmbolnăvi de cancer sau parkinson. ADN-ul se formează când două lanțuri de acid ribonucleic (ARN) se combină într-un anumit fel. Fiecare lanț de ARN conține compuși numiți baze, care se îmbină conform unor tipare. Există patru tipuri de baze: adenina (A), cistozina (C), guanina (G) și timina (T). Perechile de baze formează un tipar care determină felul în care se va transmite materialul gene tic. Așadar, lanțurile de ARN stabilesc dacă vom avea ochii albaștri sau căprui. Dacă una dintre baze este înlocuită sau nu se află la locul potrivit, codul genetic poate fi foarte diferit.
S-a dovedit că microbii au același tip de material genetic ca și oamenii, singura excepție fiind o singură familie de virusuri, virusurile ARN, care au un singur lanț de material genetic, sau ARN. Deci, în timp ce oamenii și virusurile ADN dispun de un mecanism dublu de verificare, de fiecare dată când se multiplică, virusurilor ARN le lipsește această trăsătură biologică. Acest lucru înseamnă că virusurile ARN se pot reproduce mult mai rapid și sunt predispuse să dea erori în codul genetic (precum o bază la locul nepotrivit) în timp ce se multiplică. Acest fenomen poartă numele de „mutație”.
Unele mutații pot afecta capacitatea virusului de a infecta celulele. Aceste virusuri dispar rapid deoarece nu-și mai pot multiplica materialul genetic. Însă, din când în când, se va produce o mutație care va amplifica puterea virusului de a infecta noi celule-gazdă sau de a stabili diversele sisteme de apărare create (precum vaccinurile sau anticorpii). Aceste mutații pot deschide orizonturi noi puterii distructive a virusului.
Se cunosc și au fost descrise circa cinci mii de virusuri, însă există probabil de o sută de ori mai multe. Să analizăm câteva virusuri care au provocat unele dintre cele mai înspăimântătoare boli ale umanității.
