Ventrilica (Veronica officinalis)

Când romanii au ocupat odinioară țara în care se stabiliseră germanicii, au făcut cunoștință prin băștinași cu planta medicinală cea mai apreciată la germanici, ventrilica. Ea era numită „leacul fundamental al tuturor relelor” („Grundheil aller Schäden”). Și romanii trebuie să se fi convins de marea sa putere curativă, după cum am citit odată într-o carte veche despre plante medicinale. Dacă voiau să facă un compliment mai deosebit unui prieten sau cunoscut, atunci îi spuneau că are la fel de multe calități ca și foarte apreciata ventrilică.

Mi-am amintit de această vorbă într-o zi când un domn mi-a relatat despre concentrația crescută a colesterinei în sângele său. Din această cauză fusese internat de mai multe ori în spital. I-am indicat ceaiul de ventrilică, 2 cești pe zi. Mare mi-a fost bucuria când mi-a povestit, o jumătate de an mai târziu, cât de mirați au fost medicii, nemaigăsind, la un consult recent, colesterolul crescut.

Ventrilica, numită și buruiană-de-perit, buruiană-de-cel-perit, mătrice, strătorică, șopârlaiță, ventricea, vindrilică, crește în păduri, pe locuri defrișate, lângă mărăcinișuri, tufișuri, garduri și șanțuri, pe drumuri și în liziere. Are o tulpină păroasă, care se târăște pe pământ, frunze mici, zimțate, cu un luciu argintiu, care se termină în spice ce stau în sus, având flori de la albastru deschis până la violet. Frunzele cad ușor la atingere. Perioada de înflorire: din mai până în august. Se colectează inflorescențele (ansamblul florilor dispuse pe axa centrală). Cele mai eficiente sunt acele plante care cresc la margini de păduri și sub stejari.

Această plantă medicinală moștenită de noi din timpurile străvechi constituie un adaos îndrăgit la ceaiurile depurative și este de ajutor, împreună cu vârfurile proaspete ale urzicilor, la vindecarea eczemelor cronice. La supărătorul prurit senil (mâncărimi de bătrânețe) n-aș mai înceta să recomand ventrilica. Persoanele care sunt slăbite și sensibile o suportă întrucât este un leac bun pentru stomac, având o acțiune blindă, care stimulează și digestia. Ea îndepărtează secrețiile stomacale abundente, precum și tulburările intestinale.

Aș dori să accentuez mai ales faptul că ventrilica are un efect vindecător excelent în combaterea nervozității care provine din suprasolicitare intelectuală. O ceașcă băută seara, înainte de culcare, face adevărate minuni prin acțiunea sa liniștitoare. Preotul elvețian Künzle recomandă celor care trebuie să depună o activitate intelectuală deosebită să ia acest ceai calmant înainte de culcare. El dă o memorie bună și îndepărtează senzațiile de amețeală. Amestecat cu rădăcină de țelină, înlătură debilitățile nervoase și stările melancolice. Chiar și în cazul icterului, al nisipului în urină, al durerilor articulare reumatice și artritice, ventrilica dă un rezultat grozav.

Un preot mi-a declarat: „Lapsusurile mele mari au dispărut în 14 zile în mod sur- prinzător datorită ventrilicii amestecate cu coada-calului (în părți egale, 2 cești pe zi). Chiar în timpul predicilor îmi scăpau cuvinte importante. Devenisem nesigur și nervos. Plantele m-au ajutat incredibil de repede.

Și la bronșitele vechi, uscate, ventrilica a produs adevărate minuni. Pentru ceaiul pectoral se folosește un amestec de cuscrișor (numit și mierea-ursului sau plumânărică), frunze de podbal, pătlagină și ventrilică în părți egale, care se îndulcește cu puțină miere sau se opăresc plantele cu apă în clocot în care a fost dizolvat zahăr candel.

Contra icterului, ca și a afecțiunilor hepatice și splenice recomand următorul amestec de ceaiuri: 50 grame de rădăcini de păpădie, 25 grame de flori de cicoare, 25 grame de vinariță (numită și mama-pădurii) și 25 grame de ventrilică. Se amestecă bine aceste plante. Se beau încetul cu încetul în timpul zilei 2 cești neîndulcite (la 1/4 litru de apă – 1 linguriță cu vârf de plante).

Din planta înflorită se poate prepara și un suc proaspăt, indicat în bolile cronice de piele, mai ales la eczeme (a se vedea Moduri de folosire”). Se ia din acest suc de 2-3 ori pe zi câte 1 linguriță plină.

Întrucât ventrilica este lăudată în cărțile vechi despre plantele medicinale și ca o plantă care vindecă rănile, o recomand pentru leziunile inflamate și care se vindecă greu, în special în apropierea tibiei (a fluierului piciorului). Rănile sunt clătite mai întâi cu o infuzie; apoi se pun în timpul nopții peste răni comprese îmbibate în prealabil cu un ceai proaspăt preparat și se învelesc ca să rămână calde.

Bolnavii de reumatism și artrită ar trebui să încerce o dată tinctura de ventrilică, pe care și-o pot prepara ușor singuri (a se vedea „Moduri de preparare”). Această tinctură se folosește extern ca frecție, iar intern se iau de 3 ori pe zi câte 15 picături în ceva apă sau ceai.

Beți neapărat în fiecare an o perioadă de timp ceai de ventrilică proaspăt culeasă! El nu reduce numai arterioscleroza, ci o previne și dă organismului o nouă elasticitate prin efectul său depurativ. De aceea, rugămintea mea: Țineți seama de acest sfat!

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: A se folosi 1 linguriță (cu vârf) la 1/4 litru de apă, a se opări doar, a se lăsa să stea puțin.

Suc proaspăt: Se spală inflorescențele proaspete și se presează încă umede prin storcătorul electric de uz casnic, se toarnă sucul în sticle mici si se păstrează la frigider.

Tinctură: 2 mâini pline de plante înflorite și tăiate mărunt se pun într-un litru de rachiu de secară de 38-40% și se lasă 14 zile la soare sau în apropierea mașinii de gătit.

Amestec de ceaiuri: 1 linguriță (cu vârf) la 1/4 litru de apă. Se opărește doar și se lasă să stea puțin.

Foto: Freepik

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here