Vasele sanguine sunt situate în derm şi au un calibru mic cu lumenul tapetat de un rând de celule endoteliale turtite, arteriolele au lumenul mai rotunjit iar venele mai lăţit. Fără a avea o topografie fixă ele se grupează în trei etaje: vasele mai mari în hipoderm, cele de calibru mijlociu se concentrează în plexul orizontal subdermic, iar cele mici formează plexul subpapilar. De la nivelul plexului subpapilar emerg spre vârf numeroasele papilele capilare, având un perete redus la endoteliu, cu câteva histiocite şi pericite în jurul acestuia.

Un organ vascular special prezent în derm, mai frecvent la extremităţile degetelor şi patului unghiilor, îl reprezintă glomusul. Acesta este constituit dintr-o anastomoză arterio-venoasă directă, respectiv dintr-o arteriolă aferentă cu lumenul îngustat şi o venă aferentă cu lumen lărgit. Înconjurate de celule glomice, contracţiile dispuse stratificat în jurul segmentului arterial au rolul de a regla debitul sanguin la nivelul anastomozei.

Vasele limfatice culeg limfa care circulă prin spaţiile intercelulare malpighiene şi prin fasciculele conjunctive dermice. Ele iau naştere în papile şi se varsă într-un plex subpapilar, superpus aceluia vasculosanguin, iar din acesta într-un plex subdermic, ca şi vasele sanguine.

Circulaţia cutanată este reglată de centrii vasomotori – din măduva spinării, bulb, hipotalamus şi cortex – şi de factori hormonali. Sistemul circular cutanat are un rol important în schimburile metabolice şi în termoreglare.

Inervaţia pielii se efectuează prin nervi cerebrospinali centripeţi (senzitivi) şi prin filete simpatice, centrifuge, cu acţiune mai ales vasomotorie şi secretorie, care au terminaţiile în muşchii netezi cutanaţi, în pereţii vaselor şi în glandele sudoripare. Spre deosebire de fibrele nervilor cerebrospinali (care sunt mielizate) cele simpatice sunt amielinice. Venind din profunzimea hipodermului, urcă sinuos spre derm, însoţind pachetul vascular şi luând parte la plexurile dermice şi subpapilare; mici ramificaţii urcă spre epiderm, iar unele neurofibrile ajung până în apropierea stratului granulos. În afara terminaţiilor libere epidermice, în derm şi hipoderm se mai găsesc celule şi mai ales ”corpusculi” senzoriali specializaţi:

  • Sensibilitatea tactilă este atribuită corpusculilor Meissner, discurilor Merkel, precum şi terminaţiilor în formă de coşuleţ de la nivelul foliculilor polisebacei;
  • Sensibilitatea termică este asigurată de corpusculii Krause (pentru frig) şi corpusculii Ruffini (pentru cald);
  • Sensibilitatea tactilă şi la presiune îşi are reprezentanţii în corpusculii Vater- Pacini şi în varianta acestora–corpusculii Golgi- Manzzoni;
  • Durerea îşi are corespondentul anatomic în terminaţiile nervoase libere din dermul superior;
  • Pruritul nu are terminaţii nervoase specializate, ci reprezentă doar o formă atenuată specială a durerii.

Toate aceste manifestări ale sensibilităţii cutanate pornesc ca semnale (excitaţii) de la nivelul exteroceptorilor amintiţi, care le înregistrează şi le transmit sistemului nervos central, transformându-se la nivelul scoarţei cerebrale în senzaţiile corespunzătoare de frig, căldură, presiune, etc.

Odata cu schimbarea mediului inconjurator, la aparitia radiatiilor prea puternice apar in primul rand schimbari ale structurii pielii.

Dupa catastrofa de la Cernobil au aparut riduri, alunite, veruci seboreice, melanomuri, carcinomuri, care transforma viata omului intr-un calvar, mai ales cele din urma mentionate.

-Anunț-

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here