Vâscul (Viscum album)

Cine nu cunoaște acea plantă care trăiește ca semiparazit pe foioase și conifere, fixată cu ajutorul rădăcinilor sale sugătoare și împrăștiate și pe care n-o mai putem îndepărta din viața noastră grație puteri sale tămăduitoare? Ea crește sferic pe ramurile plantei-gazdă. Frunzele veșnic verzi sunt pieloase. Fructele. în forma unor bobițe, sunt albicioase, puțin sticloase, în interior vâscoase și lipicioase. Păsările răspândesc sămânța cleioasă, frecând-o cu ciocul de crengi sau eliminând-o nedigerată în excremente. Numai așa este posibilă înmulțirea plantei, căci s-a dovedit că sămânța ei nu ajunge să încolțească nici pusă în apă, nici în pământ.

Vâscul se mai întâlnește în popor și sub alte denumiri, cum ar fi: stoletnic, vâsc vâsc-de-păr, vâsc-de-brad.

Vâscul a fost o plantă de leac și farmece încă de pe vremea strămoșilor noștri, Este învăluită de mister. Druizii (preoții celți) o considerau o plantă sfântă, un leac universal ce putea să înlăture orice rău. Preoții o tăiau cu cuțite și seceri de aur în cadrul unor ceremonii festive. Vechii medici naturiști foloseau vâscul ca un mijloc excelent și cu acțiune sigură în combaterea epilepsiei. Această forță lecuitoare străveche o recunoaște și adeptul lui Kneipp, dr. Bohn. În zilele noastre el recomandă vâscul contra spasmelor cronice și a acceselor de isterie.

Frunzele și tulpinile micuțe, care se taie mărunt pentru a fi uscate, se culeg numai de la începutul lunii octombrie până la mijlocul lunii decembrie și în lunile martie și aprilie. În celelalte luni vâscul n-are putere de leac. Plantele cu cea mai mare forță curativă sunt considerate cele de pe stejari și plopi; dar și cele de pe brazi, pini și pomi fructiferi au putere vindecătoare. Încă o indicație legată de cules: În lunile martie și aprilie, vâscul nu prea are bobițe. Păsările i le-au ciugulit pe timpul iernii. Deci se procedează mai ușor la tăiatul frunzelor și al tulpinițelor, întrucât se scapă de colectarea bobițelor lipicioase, care din luna octombrie până în decembrie mai sunt pe vâsc.

Am fost adesea întrebată de ce laud atât de mult vâscul, când de fapt se spune că ar fi otrăvitor. Vâscul – adică frunzele și tulpinile – nu este deloc otrăvitor, însă bobițele, administrate intern, sunt. Dar dacă sunt amestecate cu untură de porc până se formează o alifie, care se întrebuințează extern când îți îngheață sau degeră o parte a corpului, ele ajută foarte mult.

Unei femei fi îngheța nasul în fiecare iarnă. În lunile cu ger de-abia se mai încumeta să iasă din casă cu nasul ei veșnic vinaț. Această situație s-a înrăutățit an de an. Am sfătuit-o să pună peste noapte pe nas un terci proaspăt din bobițe de vâsc. Chiar dacă sună aproape incredibil, trebuie să certific totuși că în câteva zile nasul i s-a vindecat.

Vâscul influențează pozitiv funcționarea întregului sistem glandular și realizează performante excelente în stimularea metabolismului. În același timp, acțiunea sa asupra pancreasului este atât de bună, încât la o cură continuă de ceai de vâsc diabetul își pierde cauza apariției. Oamenii care suferă de tulburări cronice de metabolism ar trebui să facă o dată încercarea de a bea în mod regulat timp de cel puțin o jumătate de an ceai de vâsc. Dacă aveți tulburări hormonale, recurgeți la vâsc- veți obține un rezultat extraordinar. În acest caz se prescriu minimum 2 cești pe zi, una băută dimineața și una seara.

Vâscul este un leac excepțional contra arteriosclerozei, este foarte apreciat și re- comandat în apoplexie, la care rareori s-ar mai fi ajuns dacă s-ar fi băut înainte în mod regulat ceai de vâsc. Dacă s-a ajuns totuși la un atac de apoplexie, se beau timp de 6 săptămâni zilnic câte 3 cești, timp de 3 săptămâni zilnic câte 2 cești și timp de 2 săptămâni zilnic câte 1 ceașcă, înainte și după masa de prânz, iar a treia ceașcă înainte și după cină, de fiecare dată numai câte o jumătate.

Ceaiul de vâsc este folosit și ca mijloc hemostatic. Tras rece pe nas, oprește hemoragiile nazale, consumat ca ceai oprește hemoragiile pulmonare și intestinale din timpul tifosului sau al dizenteriei.

Vâscul este leacul cel mai stimulant al funcțiunii cardiace și circulatorii. În grave tulburări circulatorii nu poți înceta să tot recomanzi vâscul. Întrucât vâscul are substanțe active care normalizează funcționarea întregului organism, el produce inimaginabilul – adică scade tensiunea arterială la hipertensivi și o crește la hipotensivi.

Se calmează astfel inima agitată și se fortifică activitatea cardiacă, vâscul având efect cardiotonic. Toate fenomenele secundare legate de o tensiune arterială anormală – cum ar fi congestia cerebrală, senzațiile de amețeală, vâjiitul în urechi și tulburările de vedere – sunt îndepărtate. Vâscul contracarează, în același timp, toate afecțiunile cardiace, așa că se poate afirma pe drept cuvânt că este de un ajutor indispensabil în toate tulburările cardiace și circulatorii. Epoca noastră contemporană, în care se trăiește într-un ritm rapid, care impune oamenilor cele mai mari solicitări și îi stresează cu o criză de timp violentă, are realmente nevoie de astfel de ajutoare.

Din multe scrisori ce-mi sunt adresate reiese că oameni cu hipertensiune arterială, tulburări serioase ale circulației sângelui, moleșeală, tulburări cardiace, deci și cu tulburări în ritmul activității cardiace, vertij, lipsă de chef de muncă au scăpat în scurt timp de aceste supărări grație vâscului. S-au simțit iarăși bine, recăpătându-și bucuria de a munci. Zilnic 3 cești cu ceai de vâsc preparat în așa-numitul extract rece și băut încetul cu încetul vă vor normaliza și inima, și circulația sângelui, realizând astfel o putere mai mare de muncă. De altfel, ar trebui efectuată măcar o dată pe an o cură de 6 săptămâni cu ceai de vâsc, astfel: Se beau timp de 3 săptămâni câte 3 cești pe zi, timp de 2 săptămâni câte 2 cești pe zi și timp de 1 săptămână câte 1 ceașcă pe zi. Circulația sângelui și tensiunea arterială s-au refăcut în aceste 6 săptămâni. Pentru ca starea bună să se mențină constant, ar fi propice ca timp de un an să se bea în continuare în fiecare dimineață câte 1 ceașcă cu ceai de vâsc.

Un domn din regiunea Mainzului suferea de ani întregi de hipotensiune arterială, care se manifesta atât de acut în anumite zile, încât de-abia putea să mai facă față muncii sale ca morar. Consultase medici renumiți nu numai din Germania, ci și din Elveția, însă fără rezultat, A primit plin de scepticism afirmația mea că vâscul este cel care ar mai putea ajuta când este vorba de tensiune, fie că aceasta este scăzută, fie că este ridicată. Eram tocmai în luna aprilie și vâscul, deținând încă forțe de leac, putea fi luat din copaci. Câteva luni mai târziu, la una din prelegerile mele dintr-un orășel din Austria superioară, morarul nostru din frumoasa zonă a Mainzului s-a așezat în primul rând și a relatat întregului auditoriu că tensiunea lui, altădată atât de joasă, se normalizase total datorită vâscului.

Și femeile ar trebui să apeleze la ceaiul de vâsc. Normalizarea circulației sângelui aduce după sine o încetare a dereglărilor menstruale, mai ales a menoragiilor (a hemoragiilor menstruale puternice), precum și a metroragiilor postpartum (de după naștere). În cadrul indispozițiilor din timpul menopauzei, însoțite de palpitații, stări de agitație, anxietate și insuficiență respiratorie, ceaiul de vâsc ar trebui administrat câțiva ani la rând. Toate aceste stări neplăcute dispar și femeia nu mai are senzația că se află la menopauză. Sucul proaspăt de vâsc poate înlătura sterilitatea femeii. Vâscul trebuie spălat bine și presat, cât e încă în stare umedă, cu ajutorul torcătorului electric. Se iau din acest suc câte 25 picături în puțină apă, dimineața pe stomacul gol, 1/2 oră înainte de micul dejun, și seara înainte de culcare.

Cu câtva timp În urmă s-a publicat în presă o comunicare din Londra în legătură cu faptul că trei grupe de cercetători au ajuns, independent unele de altele, la concluzia că la femeile în vârstă de peste 50 de ani se formează într-un procent mare cancer la sân dacă au folosit în tratamentul hipertensiunii arteriale o perioadă îndelungată medicamente pentru scăderea tensiunii. De ce să ne asumăm acest risc când avem minunatul vâsc?

De scurtă vreme, vâscul se utilizează și medicinal ca un mijloc ce previne cancerul și combate cancerul. Experiența arată tot mereu ce efect depurativ și profilactic au plantele medicinale. Recurgeți la aceste ajutoare, pentru ca sănătatea dumneavoastră să se consolideze și să se mențină pentru totdeauna!

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: Ceaiul de vâsc se pregătește doar ca extract rece. Se pune peste noapte la macerat 1 linguriță (cu vârf) de vâsc în 1/4 litru de apă, dimineața se încălzește ușor și se filtrează. Dacă este necesară o cantitate mai mare pe zi, atunci ceaiul ar trebui să fie păstrat într-un termos clătit în prealabil cu apă fierbinte sau să fie încălzit de fiecare dată în bain-marie.

Tinctură: Picături de vâsc gata preparate se pot cumpăra de la farmacie.

Suc proaspăt: Frunzele și tulpinile proaspete sunt spălate și presate în stare umedă cu ajutorul storcătorului electric.

Prepararea alifiei: Bobițele proaspete, albe ale vâscului sunt amestecate (la rece) cu untură de porc, până ce se formează o alifie (se folosește extern la degerături).

Foto: Freepik

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here