Vârstele critice și „crizele” vârstei

0
Vârstele critice și „crizele

A trăi înseamnă a trece prin timp, a crește și apoi a îmbătrâni. Felul în care fiecare străbate acest drum, ca și dificultățile pe care le întâmpină pe parcurs este diferit de la individ la individ, dar au in anumite etape trăsături comune. Cu alte cuvinte, deși fiecare își trăiește viața cu întâmplările și problematica ei într-un mod unic, dezvoltarea psihologică cunoaște anumite etape ale vârstei, in care felul de viață este foarte asemănător.

Asemănarea este generată de anumite condiții biologice, ca și de circumstanțele și de perspectivele socio-familiale care se întrepătrund in mod specific, declanșând situații de criză.

Intensitatea trăirii situațiilor de criză este in raport cu structura personalități, nivelul intelectual, gradul de angajare în plan familial și socioprofesional, precum și de alți factori.

Din optica ciclurilor vieții se apreciază că adolescența, vârsta a 3-a, precum și perioadele de tranziție de la un stadiu de vârstă la altul sunt cele mai fragile terenuri pe care se pot cu ușurință implanta stările critice.

Adolescența, perioadă hotărâtoare in formarea și maturizarea personalității umane, cu latura sa complementară, pubertatea, are un caracter relativ seismic și dramatic, traducând pe plan biologic și psihologic sumarea modificărilor cantitative pentru a deveni calitative.

Criza de originalitate adolescentină se manifestă prin adaptarea unui model comportamentul atitudinal și de reacție, in care pe prim plan este atitudinea de negare și de refuz a tot ceea ce adolescentului i se pare a fi oficial, stabil și învechit. Originalitatea adolescenților este ambivalentă, reunind aspectele pozitive și negative in același mod de manifestare, prin care tânărul face de fapt o testare a posibilităților sale, a rolurilor devenirii proprii și o încercare de delimitare și identificare a propriei personalități.

Trăsăturile pozitive constau in dorința de a sesiza autenticul și esențialul aspectelor existențiale, iar cele negative, care de fapt provoacă și criza, sunt data de felul in care se face această căutare, cu nerăbdare și brutalitate, finalizată în concluzii pripite, pe care adolescentul dorește cu insistență să le spună ca proprii și profund adevărate.

Cererea de originalitate este mai precoce la fete decât la băieți și, deoarece este tratați adesea ca un mare impas existențial, familia trebuie să o privească istelegere si tact, chiar dacă această atitudine poate fi respinsă sau greșit interpretată de adolescent.

Creșa de adolescentă poate debuta prin adaptarea unei anumite vestimentali, rentat al aderării fără rezervă sau critică la anumite mode, la care se pot adăuga cazuri de veritabil colecționarism, prin care adolescentul încearcă să dea conținut, expresie și realitate personalității sale in formare.

Urcarea fază este aderarea la grupuri cu un comportament voit aparte pertinente, gălăgioase, nonconformiste), in care adolescentul caută.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here