După salubritate, igienă și instituirea serviciilor de sănătate publică, următoarea mare descoperire din cadrul procesului de evoluție a prevenirii bolilor a fost vaccinarea. Vaccinarea sau imunizarea, după cum ne-am obișnuit să o numim astăzi – presupune obișnuirea sistemului imunitar cu un microb ce provoacă boli, expunând corpul fie la un microb mort, fie la un fragment din materialul genetic al acestuia. Sistemul imunitar reacționează prin dezvoltarea anticorpi lor, proteine care rămân în sânge. Când organismul este din nou ex pus la acel microb, antibioticele îl atacă și previn astfel apariția bolii. Acest proces complex este una dintre cele mai mari realizări din do meniul sănătății publice și a avut ca efect protejarea unor comunități (și în special a copiilor) de unele dintre cele mai grave și mortale boli ale omenirii. Însă drumul urmat până la descoperirea unei imunizări eficiente a fost îndelungat și presărat cu obstacole. În acest proces s-au implicat unele dintre cele mai strălucite minți din istoria medicală și științifică.
