Urgențele aparatului respirator

Urgenţele aparatului respirator sunt accidente care survin cel mai adesea ca o complicație a unei boli bronhopulmonare acute sau cronice, fiind complexe de simptome care prin gravitatea lor impun o precizare rapidă a diagnosticului și o intervenție medicală aplicată la timp și corect, care să salveze viața bolnavului.

Hemoptizia

Hemoptizia este o hemoragie survenită în căile respiratorii, care se manifestă prin eliminarea pe gură a sângelui (amestecat cu aer, deci „spumos și cu mucus“) provenit din căile respiratorii în cantități variabile, de la simpla spută colorată în roșu, la sputa striată cu firișoare de sânge, la una sau mai multe guri de sânge, până la o ,,Vărsătură de sânge în cantități mari, care pot să pună în primejdie viața bolnavului. Hemoptizia apare în diferite boli pulmonare și adesea este un simptom ,,fericit“ (totuși!) pentru bolnav, în măsura în care este primul simptom care atrage atenția asupra unei boli pulmonare încă mută clinic, permițând un diagnostic precoce și intervenția tratamentului într-o fază incipientă a bolii.

Cauzele hemoptiziei și mecanismele de producere sânt variate și multiple: ruperea unui vas de sânge într-o zonă de țesut distrus (tuberculoză, supurații bronho-pulmonare, infarct sau gangrenă pulmonară, cancer), prezența unui factor mecanic (o tumoare care prin creșterea ei comprimă un vas, determină stază sangvină, creșterea presiunii sângelui, ruperea vasului), creșterea presiunii sangvine într-o boală de inimă, ruperea unor dilatații venoase în ciroza ficatului, boli parazitare (ruperea unui chist hidatic), BPOC, bronșita cronică, traheitele acute în cursul unei gripe, alte afecțiuni pulmonare acute, traumatismele toracice (armă albă, glonte, fractură costală), prezența unui corp străin în trahee sau bronhii, unele boli ale sângelui (prin scăderea coagulabilității sângelui), fragilitatea vaselor capilare sau creșterea permeabilității lor, existența unui factor endocrin (ciclul menstrual care ritmează cu periodicitate hemoptiziile) etc.

Există hentoptizii fulgerătoare, în care deși nu au fost eliminate decât câteva guri de sânge, bolnavul sucombă prin asfixie, înecat de propriu-i sânge, care a inundat tot arborele bronho-alveolar. Adesea este luată drept hemoptizie o hemoragie nazală (epistaxis aspirat în trahee), gingivală, faringiană sau gastrică.

Oricum, până la venirea medicului, bolnavul va fi așezat în repaus absolut, la pat, în poziție semișezândă. Numai în hemoptiziile mari va sta cu capul, fără pernă, la nivelul corpului culcat. Este de dorit ca tratamentul să fie aplicat chiar la locul unde a avut loc hemoptizia, evitându-se transportarea (zdruncinături, agitație), indiferent de mijloacele de transport aflate la îndemână.

Bolnavul profită mai mult dacă stă liniștit până primește asistență medicală (chiar dacă aceasta mai întârzie) decât dacă aleargă sau este transportat de urgență la o unitate medicală sau în altă localitate.

Transportarea se va face totuși dacă medicul apreciază că este necesară o intervenție medicală care nu poate fi făcută decât într-un serviciu de reanimare sau chirurgie, dotat cu aparatură corespunzătoare.

Bolnavul va fi încurajat, se va încerca liniștirea lui, se va îndepărta anturajul agitat și zgomotos, folosindu-se ca ajutor o singură persoană, îndeminatică și calmă, care putând fi rapid inițiată de medic în manoperele necesare, va fi de cel mai mare folos. Repausul este absolut, interzicându-se chiar vorbitul. Cu blândeţe, bolnavul este sfătuit să se abțină de la tuşit cât mai mult cu putinţă.

Tusea poate fi calmată cu 25 de picături de calmotusin de citeva ori pe zi, tablete de codenal, tusan, evitindu-se congestive ale mucoasei respiratorii). Se va evita administrarea morfinei sau a deocamdată – expectorantele (ușor derivatelor acesteia, deoarece provoacă pareza bronhiilor, favorizind stagnarea sângelui în bronhii și alveole, împiedicând evacuarea acestuia. Se vor da tranchilizante bolnavului, care este speriat: fenobarbital, meprobamat, clordelazin, diazepam. Se administrează hemostatice: venostat, vitamina K, clorocalcin. Pentru acţiunea vasoconstrictoare eficace sunt folosite cu rezultate bune extractele de hipofiză posterioară. Prîntre procedeele hemostatice adesea eficace menţionăm suptul unor bucățele de gheață și aplicarea unei pungi cu gheață sau comprese reci pe torace, pe testicule sau pe buzele mari ale vulvei (pentru declanşarea unor reflexe vasoconstrictoare). Cu un garou aplicat la rădăcina membrelor se poate scădea tensiunea în circulația pulmonară (prin scăderea fluxului venos la inima dreaptă); dar garoul nu va fi ţinut mai mult de 4-5 ore, suprimarea lui făcându-se foarte lent, ca să nu crească brusc presiunea sângelui în artera pulmonară. Se poate da bolnavului să bea apă cu sare (o linguriță la un pahar). Alimentația (uşoară) va cuprinde la inceput numai lichide reci de la gheață. În condiții de spitalizare se poate institui un pneumotorax, un pneumoperitoneu (insuflare de aer în cavitatea abdominală), emfizem subcutanat (insuflare de oxigen sub pielea coapsei sau a abdomenului), administrare de oxigen, perfuzii de sânge în cantități mici (cu rol hemostatic prin aportul de substanțe coagulante). Bineinteles că tratamentul va fi aplicat la indicațiile și sub supravegherea medicului.

Pneumotoraxul spontan (perforația pleuro-pulmonară)

Patrunderea bruscă a aerului între cele două foile pleurole, datorita perforirii pleurei care inveleste pläminul, face en pláminul (desolidarizat de torace) i se stringa brusc spre hilul sau. Perforarea pleurei stabileste o comunicare între envitatea pleurala (aseptica, sterila), i alveole, ceea ce are loc în cazul sporgerii unei caverne superficinlo, a unui chist, a unei bule de emfivem, unui traumatism perforant, lusei violente, ruperii unei aderente pleurale în urma unui efort mare si brusc.

Accident grav, manifestat prin durere violentk, brusca, fenomene de goc, dispnee mare, cianozi, pina lo fenomene de sufocare, impune interventia medicola de urgenta, care snlvenzi viata bolnavului. Pina la interventia medioului bolnavul va fi asezat într-un loc linistit si va fi mișcat cit mai putin cu putința. Pentru calmarea durerii, a tusoi si pentru colmarea psihicului bolnavulul se poate administra morfina. Apoi tranchilizante, tonicardiace, aspirarea continui (prin ac) a aerului ce a invadat cavitatea pleurala, care prin comunicarea cu aerul infectat a fost în mod sigur infectati cu microbi.

La bolnavii cu pneumopatii cronice (BPOC, astm, emfizem, supuraţii pulmonare, scleroze intinde, deformari importante prin operaţii intinse pe torace), sub acţiunea unor infectii acute (ou virusuri sau bacterii), apoi în boli cardince severe, cancer, embolii, traumatismo toracice se poate instala o insuficient pulmonară acută. Riscul este mai mare la fumatori. Dispneea accentuată, cianoza, fenomenele de asfixie impun un tratament care este de resortul serviciilor de specialitate.

Intoxicațiile acute cu gaze toxice, iritante și caustice pun probleme de tratament al bronhopneumoniei acute, al asfixiilor, al edemului pulmonar.

Obstrucția căilor respiratorii poate fi dată de corpi străini (alimente solide, simburi, dinţi, proteze, plombe, nasturi, lichide), edeme alergice (medicamente, intepături de insecte), infecții (edem laringian, difterie, flegmon amigdalian), leziuni ale faringelui și laringelui (prin substanțe caustice sau zdrobiri în traumatisme severe), „înghițirea limbii“ (comă, stări de inconștienţă), aspirare de sânge, puroi, conținut gastric (vărsat în stări de ebrietate, anestezie și aspirat în căile respiratorii), boli nervoase (cu înghițire anormală), boli respiratorii (supurații, cicatrice bronşice cu diminuarea calibrului conduetelor respiratorii), tumori care comprimă căile aeriene etc.

Simptomele sânt variate, în raport cu cauza care provoacă obstrucţia, dispnee, cianoză, anxietate, sudori reci, puls accelerat, pierderea cunoștinței, stop respirator, stop cardiac.

Tratamentul de urgenţă va combate în primul rând edemul (cortizon), va urmări extragerea (prin bronhoscop) a corpilor străini, aspirarea lichidelor pat care obstruează.

Edemul pulmonar este o inundare a alveolelor cu serozitatea trecută din sânge în alveole fie prin creșterea presiunii sângelui în capilarele venoase pulmonare (în insuficienţa acută a inimii stingi), fie prin acţiunea iritativtoxică a unui gaz toxic (clor, fosgen etc.). Dispneea pină la asfixie, sputa spumoasă sangvinolentă, cianoza intensă sunt simptomele principale. Intervenția medicului poate fi salvatoare; tratamentul bolii este și cel al cardiopatiei generatoare a edemului.

Foto: Freepik

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here