Pierdere de substanță afectând mucoasa, submucoasa și stratul muscular ale teritoriilor tubului digestiv supuse acțiunii peptice a sucului gastric, boala este destul de frecventă, survenind până la 15% din populație. Are ca localizare, în primul rând, duodenul, apoi stomacul, mai rar partea inferioară a esofagului și intestinul subțire (de obicei după o operație pentru o complicație importantă a ulcerului gastroduodenal). În etapa actuală cauzele ulcerului sunt incomplet elucidate, dar se știe că este vorba despre interacțiunea dintre factorii clorhidropeptici și factorii de apărare ai mucoasei gastroduodenale.
Boala are caracter ereditar; evoluţia se întinde pe o perioadă îndelungată pină la 40 de ani sau chiar mai mult, manifestându-se în puseuri sezoniere dureroase, ritmate de mese, zilnice, însoțite uneori de vărsături. Durerea este caracteristică sub formă de foame dureroasă, ce dispare la ingestia de alimente, sub forma de durere nocturnă, ce se linişteşte la ingestia de bicarbonat de sodiu sau lapte. Reapariţia durerii are loc la 30 de minute după mese la ulcerul gastric, la 2-3 ore la cel duodenal. Durerea este epigastrică, cu iradieri în hipocondrul drept și sting și uneori este însoțită de fenomene dispeptice necaracteristice, ca modificări de apetit, senzație de arsuri retrosternale, eructații, greţuri, constipaţie. Vărsăturile nu sunt obligatorii, caracterizând stenoza pilorică, una din complicațiile ulcerului.
Pe măsură ce boala înaintează în vârstă, își pierde aspectul caracteristic, se învecheşte, se complică. Când craterul ulceros cu fenomenele inflamatoare supraadăugate cuprinde straturile profunde ale regiunii afectate, apare stenoza sau obstrucţia pilorului, caracterizate prin vărsături tardive postprandiale, slăbire în greutate.
Altă complicație este perforația, însoțită de dureri abdominale, caracteristice: foarte intense, cu apărare musculară, abdomen dur de „lemn”, puls rapid peste 100 pe minut. Diagnosticul se face clinic și radiologic prin imagini caracteristice, ,, niveluri hidroaerice”, impunând intervenție chirurgicală de urgenţă.
Hemoragia, complicaţie frecventă, constă în hematemeze – vărsături cu sânge ca „zațul” de cafea” – sau eliminarea unor scaune negre ca păcura, lucioase, denumite melene, însoțite, atunci când cantitatea de sânge pierdut este mare, de creşterea frecventă a pulsului, scăderea TA, lipotimie. Stenoza pilorică, hemoragia repetată de 3 ori sau masivă și perforația sunt indicații chirurgicale absolute.
Examinarea secreției gastrice arată, în ulcerul duodenal, creşterea secreției bazale și a concentrației de acid clorhidric. În ulcerul duodenal predomină hipersecreţia cu hiperclorhidrie, în ulcerul gastric secreția gastrică este normală sau subnormală. Metoda de diagnostic al ulcerului duodenal este radiologică. Aceasta pune în evidenţă semnul major sau direct ,nişa” sau semne indirecte ca deformările retractile ale zonelor înconjurătoare.
Deoarece numai ulcerul gastric pune probleme diferenţierii lui de cancerul gastric, multe cancere gastrice putând evolua sub masca radiologică, endoscopică și chiar clinică a unui ulcer, este necesar și obligatoriu examenul endoscopic cu prelevări bioptice din ulcerația gastrică.
Relația ulcer gastric – cancer gastric este mai putin obişnuită, dar există cicatrizări în care ciclul închiderii nişei suferă și apare leziunea maligna de obicei pe marginea nişei. Chiar observându-se închiderea nişei gastrice, bolnavii necesită dispensarizare și control periodic, ulcerul gastric fiind considerat ca o leziune premalignă.
Tratamentul este igieno-dietetic, medicamentos și chirurgical.
Tratamentul igieno-dietetic: bolnavii cu diagnostic de ulcer duodenal, în perioada dureroasă vor ţine regim alimentar de protecție gastrică cu mese mici și repetate, în care vor evita alimentele acide (acrituri, borşuri, citrice, mere), condimentele, dulciurile concentrate, soluţiile saline concentrate. Vor fi evitate supa de carne, gelatinele, carnea insuficient prelucrată termie, iar în perioadele cu dureri foarte vii, chiar carnea timp de câteva zile, acestea eliminându-se greu din stomac și excitând sucurile gastrice. Vor fi evitate merele și salatele de crudități. Tutunul va fi cu desăvirşire interzis, dovedindu-se că are maximă nocivitate în întreținerea leziunilor ulceroase. De asemenea alcoolul va fi interzis bolnavilor cu uleer duodenal și gastrie. Același regim este indicat și în ulcerul gastric.
Tratamentul medicamentos, extrem de diversificat în funcţie de complexele mecanisme ce produc ulcerul gastric și cel duodenal, va fi individualizat pentru fiecare bolnav; antispasticele și anticolinergicele ca lizadon, seobutil vor fi administrate înainte de mese celor cu ulcer duodenal, metaclopramidul cu acţiune de golire a stomacului celor cu ulcer gastric. Alcalinele sub formă de prafuri, emulsii sau tablete vor fi administrate o dată la 3 ore – și în timpul nopţii – dacă bolnavul are dureri.
În terapia modernă s-au descoperit așa-numiții inhibitori de receptori DINTRE, de histamină (cimetidina), ca preparatele Tagamet, Belomet etc., care au dat rezultate bune în ulcerele gastroduodenale. Acest preparat trebuie administrat numai la avizul medicului, sub control strict medical, având în vedere că pot să survină unele interacțiuni medicamentoase și efecte secundare. Preparatele de cimetidină inhibă secreția gastrică bazală pentru 5-6 ore, adică cea nocturnă și sânt indicate mai ales seara la culcare la ora 22-23. Inhibă și secreţia provocată și se administrează și în timpul zilei la mesele de dimineață și prânz.
Acest preparat se indică mai ales în ulcerele rebele la tratamentul cu antiacide, pentru ulcerele endocrine din boala Zollinger-Ellison (ulcere multiple cu secreție foarte abundentă și foarte acidă, diaree, hemoragii digestive), în hemoragii digestive superioare imediat după intervenţii chirurgicale, la bolnavii cu contraindicații chirurgicale.
Există unele preparate care se adresează factorilor de apărare a mucoasei gastrice și acestea numai la indicația medicului ce are în îngrijire bolnavul.
Ulcerul gastric la care după 3 săptămâni în condiţii de spitalizare nu se modifică nişa, se operează. Dacă nişa diminuă, dar nu se închide, se va mai aștepta 3 săptămâni, după care se va reexamina bolnavul și dacă nişa nu s-a închis, se va opera. Bolnavii cu nişa închisă vor continua regimul de cruţare, în orice caz fără tutun și alcool, vor păstra indicaţiile terapeutice ale medicului, prezentându-se periodic la control radiologic și endoscopic.
