În această grupă de afecțiuni atât fitoterapia, cât și aromaterapia joacă un rol important. Numeroase produse farmaceutice conțin substanțe active pure obținute din plante, substanțe semisintetice, extracte sau uleiuri volatile. În funcție de stadiul afecțiunilor respiratorii, de cele mai multe ori însoțite de tuse, se recomandă specii de plante cu acțiune calmantă, emolientă, dezinfectantă și expectorantă. Bronșite. În prima fază, în cea iritativă, însoțită de tuse seacă, se recomandă plante emoliente cu conținut ridicat de mucilagii ca florile de lumânărică (Flores verbasci), petalele de mac roșu (Flores rhoedos) și florile de nalbă mare (Folia et flores althaeae), de nalbă de cultură (Folia et flores mal vae) de podbal (Folia et flores farfarae), frunzele de pătlagină (Folia planta ginis) și florile de tei, sub formă de infuzie 1-2 lingurițe de plante la o cană cu apă. Le fiecare din aceste plante, pentru acțiunea calmantă a tusei se va asocia 1/4 lingurițe de rostopască (Herba chelidonii).
Infuziile se îndulcesc de preferință cu miere și se beau călduțe. Pentru copii 1-2 căni pe zi în funcție de vârstă, în mai multe reprize, pentru adulți 2-3 căni pe zi.
După 1-2 zile, când începe expectorația, adică în faza de cocțiune a tusei se continuă tratamentul cu plante expectorante care fluidifică secrețiile bronșice și ușurează expectorația. Din acestea menționăm: florile și rădăcinile de ciuboțica cucului (Flores et radices primulae), florile sub formă de infuzie, rădăcinile sub formă de decoct, 1-2 lingurițe plante la o cană cu apă. Se beau 1-3 căni pe zi în funcție de vârstă, în mai multe reprize. Din rădăcinile de săpunariță (Radix saponariae) o linguriță la o cană și din rădăcinile de ipcarige (Radix gypsophyllae) 1/2 linguriță de plantă fragmentată la o cană cu apă, se prepară un decoct bogat in saponozide, care ușurează expectorația. Se beau 4-6 linguri pe zi.
Un vechi remediu fitoterapeutic în tusea spastică și convulsivă îl constituie decoctul obținut din ceaiul vânăt (Herba eryngii plani) 2 lingurițe de plantă fragmentată la o cană cu apă. Se îndulcește cu miere și se administrează 4-6 linguri pe zi. Decoctul poate fi păstrat la rece, neîndulcit maximum 24 de ore. Din speciile cu acțiune antiseptică și expectorantă aromaterapia recomandă plante bogate în uleiuri volatile ca: anasonul (Fructus anisi), feniculul (Fructus foeniculi) cimbrișorul de câmp (Herba serpylli), cimbrul (Herba thy mi vulgaris), isopul, fructele de ienupăr, mugurii de brad, molid sau pin de munte (Turiones pini montanae) sovirful (Herba origani), mugurii de plop (Gemmae populi) sub formă de infuzie 1/2-1 linguriță la cană, 1-3 căni pe zi. Tot pentru afecțiunile acute sau cronice ale căilor respiratorii (bronșite, tuse spastică, tuberculoză pulmonară) aromaterapia recomandă uleiurile volatile de pin de munte, mentă, fenicul, salvie, cimbru, eucalipt, câte 1-2 g din fiecare la 100 ml alcool etilic. Pentru adulți 25 de picături, pentru copii între 4 și 6 ani 3 picături, iar pentru copii intre 7 și 12 ani 10 picături de 3-4 ori pe zi in puțină apă călduță îndulcită sau într-o linguriță zahăr.
În astmul bronșic se recomandă aceleași specii de plante ca în bronșită, în special cele bogate în uleiuri volatile, la care se asociază plante sedative ca talpa gâștii, valeriana, circelul (Herba ephedrae) și antialergice ca trei frați pătați (Herba violae tricoloris) sub formă de infuzie 1-2 linguri plante la o cană cu apă, precum și decoctul obținut din 3-4 lingurițe rădăcină de iarbă mare (Radix inulae) la o cană cu apă, care se bea în cursul unei zile. Se continuă tratamentul cel puțin 3 luni.
În emfizemul pulmonar și în silicoză fitoterapia recomandă în special florile și frunzele de podbal (Flores et folia farfarae), 2 lingurițe la o cană, la care se asociază 1 linguriță rădăcină de lemn dulce (Radix liquiritae) sub formă de infuzie. Tratament de durată, 1-2 căni pe zi.
La aceste afecțiuni, precum și în astmul bronșic și tuberculoza pulmonară, se recomandă de 3 ori pe săptămână câte 2 lingurițe de hrean ras amestecat în părți egale cu miere. Nu se va neglija nici usturoiul.
În laringite și traheite acute, ca urmare a infecțiilor bacteriene sau virale, pe lângă tratamentul intern cu plantele recomandate in bronșite, pentru uzul extern se recomandă gargara cu infuzie de flori de arnica (Flores arni cae montanae), capsule de mac (Capita papaveris), flori de mușețel și frunze de salvie în părți egale 1 lingură amestec plante la o cană, 5-6 gargarisme pe zi.
Pentru inhalații, aromaterapia recomandă un amestec de uleiuri volatile de brad sau pin, mentă, levănțică, fenicul și salvie în părți egale. Inhalația se prepară cu apă fierbinte, 2 litri în care se pun 5-10 picături amestec de uleiuri volatile.
