Plantele utilizate au proprietăți sedative generale, fiind indicate in tul burări neurovegetative ale inimii: tulburări de ritm cardiac, palpitații, nevroză cardiacă.
Florile, frunzele și fructele de păducel (flores, folia et fructus Crataegi, care provine de la speciile Crataegus oxyacantha sau C. monogyna, arbuști din zona de șes sau colinară). Din flori și frunze se prepară o infuzie (1 linguriță la o cană). Jumătate de cană se bea în timpul zilei, iar restul, seara înainte de culcare. Pentru persoanele din cea de a treia vârstă se recomandă cure lunare de 2-3 ori pe an.
Sub formă de tinctură, de 3 ore pe zi 15-20 de picături.
Rădăcina de valeriană sau odolean (Radix valerianae) de la specia Valeriana officinalis din flora spontană sau din culturi, se poate folosi sub formă de infuzie (1 linguriță la o cană cu apă), care se bea treptat in cursul unei zile. Sub formă de tinctură, de 2-3 ori pe zi câte 15-20 de picături.
Părțile aeriene superioare ale plantei talpa gâștii (Leonurus cardiace, L. villosus) au avantajul unui miros și gust mai agreabil, au proprietăți sedative mai puternice decât valeriana. Se utilizează sub formă de infuzie (1 lin guriță la o cană). Se beau două căni pe zi, din care una seara la culcare. Un amestec de părți egale de flori și frunze de păducel, talpa gâștii și tei sub formă de infuzie (2 lingurițe la o cană) constituie un bun remediu nu numai in afecțiunile cardiace cu substrat nervos, dar și ca sedativ central.
