Guturaiul acut și guturaiul alergic
Principalele remedii
Deosebim remediile prin aspectul secreției (foarte lichidă, apoasă sau vîscoasă), dacă irită sau nu mucoasa nazală, precum și prin modurile de agravare sau de ameliorare a simptomelor subiectului, în funcție de frig sau de căldură. În cazul în care o modalitate sau o caracteristică este dificil de determinat pentru un bolnav, trebuie luate în calcul alte simptome.
Remediile pentru secrețiile apoase corespund fie fazei de debut a unui simplu guturai infecțios, fie unui guturai alergic care se manifestă, practic, întotdeauna, prin secreții foarte fluide. Remediile pentru secrețiile viscose corespund unui guturai în stadiu deja avansat. La începutul guturaiului infecțios, se vor folosi, ca în cazul gripei, doze de OSCILLOCOCCINUM și, în funcție de necesitatea unui remediu pentru febră:
ACONIT.
BELLADONA.
FERRUM PHOSPHORICUM.
GELSEMIUM etc.
Și, eventual, DULCAMARA, lăsniciorul sau vita agatătoare, atunci când cauza guturaiului este umiditatea: se administrează acest remediu într-o doză de diluție 15 CH, ca tratament etiologic. Acest lucru este valabil atunci când se instalează răceala, după o transpirație abundentă, de exemplu, în cazul sportivilor, care nu se acoperă după efort. Se aleg, apoi, dintre remediile prezentate:
ALLIUM CEPA (ceapa): primul și cel mai frecvent dintre remediile homeopatice pentru guturai, fie el alergic sau nu. Dacă este vorba despre un guturai infecțios, el poate fi consecința frigului umed sau a răcelii picioarelor care au stat în umezeală. Marginea nărilor este foarte iritată; subiectul strănută și are nasul infundat; simptomele se agravează la căldură, seara. Mai poate exista și o inflamație oculară, cu lăcrimare, dar secreția nu este iritantă, spre deosebire de cea a nasului.
ARSENICUM ALBUM; dureri și arsuri ale mucoaselor, simptomele se agravează, în general, intre orele 1-3 ale dimineții, și la frig; se ameliorează la căldură.
ARSENICUM ALBUM este adesea un remediu de fond pe un teren alergic.
EUPHRASIA (silur): catar ocular iritant, invers față de catarul nazal, opus ALLIUM CEPA; agravarea simptomelor de guturai are loc noaptea și dimineața.
KALI BICHROMICUM (bicromatul de potasiu): secreții viscoase, aderente la mucoase, de culoare galbenă sau verzuie, cu accese puternice de strănut, pierderea mirosului, cruste în nas, dureri la baza nasului; se ameliorează la căldură; simptomele se agravează, în general, noaptea, în jurul orei 3 (ca la toate sărurile de potasiu).
KALI IODATUM (iodura de potasiu): secreții abundente mai ales apoase, deci regăsibile ca atare în tabel, însă pot fi, uneori, și vîscoase, verzui. Subiectul strănută, are dureri la baza nasului, ca în cazul remediului precedent. Este un medicament cu modalități de acțiune locală și generală diferite: starea generală se ameliorează la frig, invers față de guturai. Vom reveni asupra acestui remediu la capitolul destinat alergiilor oculare.
MERCURIUS SOLUBILIS: rinită cu senzație de arsură, cu nasul umflat și secreții vîscoase, de culoare galbenă sau verzuie; simptomele se agravează în timpul nopții; trebuie căutate semnele bucale ale mercurului (vezi angina) pentru a ușura alegerea remediului.
NAPHTALINUM (naftalina): remediu pentru rinita spasmodică mai ales, însoțită de accese puternice de strănut, ameliorate în aer liber; și aici poate apărea catarul iritant ocular.
NATRIUM MURIATICUM (sarea): guturai mai ales de natură alergică, cu alternanță de mucoasă nazală uscată și umedă, cu diminuarea gustului și a mirosului și accese puternice de strănut. Agravarea simptomelor are loc mai ales dimineața, în jurul orei 10.
NUX VOMICA: accese de strănut accentuate dimineața, la trezire. Nasul este înfundat noaptea și curge în timpul zilei. Simptomele se ameliorează la aer proaspăt, contrar altor simptome ale acestui remediu. Se produce și alergie oculară.
PULSATILLA nas înfundat noaptea, cu secreții galben-verzi în timpul zilei, neiritante. Se pierde simțul mirosului.
SABADILLA (popazul, plantă erbacee): remediu pentru rinita alergică, însoțită de accese puternice de strănut (agravate în prezența florilor), de secreții oculare și de mîncărimi, mai ales la nivelul vălului palatin, pe care subiectul încearcă să le calmeze lipindu-și limba de cerul gurii. Simptomele se ameliorează la căldură.
SANGUINARIA CANADENSIS (macul canadian, plantă erbacee), remediu mai ales pentru rinita alergică. Deși așezată, din comoditate, în tabel la agravarea simptomelor din cauza aerului proaspăt, modalitatea sa principală de acțiune este agravarea prin mirosul florilor. Mucoasele se usucă foarte tare înaintea apariției secrețiilor, cu senzația de arsură și formarea crăpăturilor. Alt semn interesant: roșeața obrajilor.
Dacă predomină obstrucția nazală, nasul înfundat, remediul trebuie căutat printre :
AMMONIUM CARBONICUM (amoniac): imposibilitatea de a respira pe nas, mai ales noaptea; accese de strănut, dimineața; se folosește mai ales la sugari.
NUX VOMICA: a fost descris.
PULSATILLA: a fost descris.
SAMBUCUS (socul, arbore mic): pacientul nu poate respira decît pe gură (nou-născuții sunt deranjați la supt). Subiectul își „trage nasul” în mod frecvent. Transpirație abundentă la trezire; simptomele se agravează la aer rece.
STICTA PULMONARIA (lichen pulmonar): rinită cu cruste în nas, nevoia permanentă de a sufla nasul, fără rezultat.
Aceste remedii vor fi utilizate, în general, la o diluție de 7 CH, 3 granule, de 5 ori pe zi, la început. Pentru rinita alergică, însoțită de accese de strănut, pot fi luate 3 granule după fiecare criză, ceea ce permite ritmarea administrărilor în funcție de intensitatea simptomelor și, astfel, creșterea puțin câte puțin a intervalelor, pe măsura ameliorării.
În cazul rinitei alergice, se mai pot utiliza: PULMON HISTAMINE 15 CH: preparat pe baza extractului de plămîn de cobai omorît prin șoc anafilactic, acest remediu are avantajul de a conține, în diluție, numeroase substanțe care intervin pe durata alergiei. Se iau 3 granule 1 dată pe zi.
Polen 15 CH sau polen de graminee, aceeași doză, amestec din diverse polenuri diluate, eficient la declanșarea afecțiunilor. Se iau 3 granule, 1 dată pe zi.
DERMATOPHAGOIDES PTERONYSSINUS 15 CH, diluție de acarizi din praful de casă, alergenul cel mai des regăsit în practică. Se iau 3 granule, 1 dată pe zi.
În sfîrșit trebuie știut că rinita alergică nu poate fi vindecată pe termen lung decît cu ajutorul unui tratament de fond pe care numai medicul homeopat îl poate aplica.
Sinuzita acută
„Domnul Henri M., de 33 de ani, vine la cabinet într-o luni după-amiază: fusese să practice sporturi de iarnă, în ajun, și a simțit că-l ia frigul. În ziua respectivă, acuza dureri deasupra ochilor, secrețiile nazale erau galbene și viscoase, era neobișnuit de înfrigurat și simțea nevoia să stea la cald. La examenul medical, s-a constatat o durere destul de ascuțită la apăsare, la cele două arcade. Prescripție: KALI BICHROMICUM 7 CH, 3 granule de 5 ori pe zi, cu mărirea intervalului, pe măsura ameliorării simptomelor; veștile pe care le-am primit din partea familiei, săptămîna următoare, mi-au confirmat vindecarea lui rapidă.”
Infecția sinusurilor este o afecțiune care nu trebuie neglijată, pentru că ea se poate complica cu o infecție mai gravă a zonelor învecinate; nu trebuie ezitat în a consulta imediat medicul, atunci când simptomele persistă.
Încă de la primele simptome, se vor folosi OSCILLOCOCCINUM și remediile de început de infecție, dacă recunoaștem semnele (vezi guturaiul):
ACONIT: urmare a frigului sec.
DULCAMARA: urmare a frigului umed.
Și, ca remedii în caz de congestie, înaintea stadiului de secreție:
ACONIT, din nou, BELLADONA, FERRUM PHOSPHORICUM, NUX VOMICA (cefalee, obstrucție nazală și semnele observate la gripă).
LACHESIS (șarpe veninos): cefalee sinuzală localizată mai ales în partea stîngă, agravată la căldură și ameliorată când apar secrețiile.
STICTA PULMONARIA: senzație dureroasă de presiune la rădăcina nasului, care se ameliorează și ea când apar secrețiile (vezi guturaiul).
În stadiul de secreție: remediile se diferențiază în funcție de temperatură și de aspectul secrețiilor: HEPAR SULFUR (amestec din flori de sulf și de calcar, realizat de Hahnemann): remediu pentru supurație cu miros neplăcut, însoțită de dureri mari de sinusuri; pacientul este foarte sensibil, în zonele sinusurilor, la atingere sau la frig, care îi dau senzația că este înțepat cu ace. Afecțiunea apare adesea după frigul sec, iar subiectul preferă umiditatea, o caracteristică destul de rară pentru a fi semnalată. Nasul îi curge la căldură. În ceea ce privește diluția, trebuie observat că, așa cum am văzut la PULSATILLA, o diluție prea joasă a acestui remediu (sub 9 CH) poate favoriza apariția unei otite, sporind secrețiile. Numai medicul poate hotărî eventuala utilizare a unei diluții de 4 sau de 5 CH. KALI BICHROMICUM: afecțiune a sinusurilor la nivel frontal, cel mai des, cu dureri la rădăcina nasului și pe partea internă a arcadelor; durerile sunt pe suprafete mici sau pe puncte. Secreții vîscoase nazale (vezi guturaiul).
KALI IODATUM (vezi guturaiul): aceeași durere de la baza nasului, precum și la nivelul sinusurilor, mai ales frontale, cu o mare sensibilitate la atingere.
MERCURIUS SOLUBILIS (vezi guturaiul): subiectul nu suportă căldura, dar nici temperaturile prea scăzute și umiditatea; la o persoană care prezintă semnele de MERCURIUS, cu durere la rădăcina nasului, se va prefera CINNABARIS, sulfura roșie de mercur, destul de apropiată de MERCURIUS.
MEZEREUM (măslinul, arbust): dureri și arsuri la nivelul sinusului, adesea deasupra maxilarului. Secreții fluide iritante, agravarea simptomelor la temperatură scăzută și la umezeală: la căldura patului, noaptea, și la atingere. Ameliorare, la aer proaspăt.
Posologie: Aceste medicamente se vor folosi, în general, în diluție de 7 CH, 3 granule din 2 în 2 ore, mărind intervalul pe măsura ameliorării simptomelor; excepție face HEPAR SULFUR, care va avea o diluție de minimum 9 CH, chiar mai mare.
Tusea
Este vorba despre tusea acută, unde este indispensabil diagnosticul medical, dacă nu se ameliorează rapid, cu atit mai mult cu cât este un simptom care poate avea cauze foarte diverse, de la cea mai benignă, la cea mai gravă. Remediile vor fi alese în funcție de temperatură, deosebind tusea uscată de cea productivă, știind că orice tabel de acest tip este inevitabil schematic, însă permite prezentarea, într-o manieră simplă, a principalelor remedii potrivite pentru fiecare patologie.
Nu sunt menționate decît cîteva din zecile de remedii homeopatice pentru tuse, însă acestea sint printre cele mai frecvente și mai ușor de folosit. Dacă nu regăsim modalitatea clară destinată temperaturii ne putem ajuta de alte particularități ale remediilor.
BRYONIA: tuse ameliorată printr-o băutură caldă; agravată într-o încăpere caldă și la mișcare (subiectul se tine de torace, pentru a-și limita mișcările); sete mare.
COCCUS CACTI (coșenilă, insecta): tuse violentă, ameliorată într-o încăpere răcoroasă și cu o băutură rece. Simptomele se agravează înainte de miezul nopții sau la trezire. Subiectul expectorează secreții filamentoase albicioase, care ii calmează criza.
CORALLIUM RUBRUM (coralul roșu): tuse în accese, violentă, agravată la inhalarea de aer proaspăt (noaptea, subiectul se invelește); obrazul devine foarte roșu și subiectul vomită după acces; simptomele se agravează după miezul nopții și la trezire.
DROSERA (iarba de rouă, plantă „carnivoră”): accese în timpul cărora subiectul se ține de torace, cu senzația de mîncărime la nivelul laringelui, care provoacă o tuse aspră, ca un lătrat. Se asociază, adesea, voma, hemoragiile nazale și colorarea în roșu a obrazului. Simptomele se ameliorează la frig, se agravează la culcare, după miezul nopții, și la vorbire.
FERRUM PHOSPHORICUM: tuse mai ales seacă, agravată noaptea, care poate deveni progresiv productivă, și care însoțește febra ale cărei semne le-am văzut mai sus. HEPAR SULFUR: tuse aspră, „lătrătoare”; poate deveni productivă după o anumită evoluție. Se agravează dimineața, la vorbire, la băut rece și respirînd aer proaspăt. Senzație de pișcătură în gît, de așchie.
IPECA (Ipecacuanha, plantă originară din Brazilia): tuse neîntreruptă însoțită de greață, salivare puternică, vomă, fără sete; obrazul este palid sau vînăt, ochii încercănați; simptomele se ameliorează prin repaus și uneori la căldură; există posibilitatea de epistaxis’, de expectorație puțin abundentă, de șuierături (vezi astmul).
KALI BICHROMICUM: tuse agravată la aerul proaspăt, la dezbrăcare; ameliorată de căldura patului și de somn, cu excepția nopții, când se agravează în jurul orei 3 dimineața. Regăsim expectorația identică secrețiilor nazale sau ale sinusurilor, reprezentate mai sus.
MERCURIUS SOLUBILIS: tuse uscată noaptea, productivă ziua, purulentă; agravată la frig, la căldura patului și în timpul nopții, ca toate remediile luetice; simptomele se agravează și la umiditate, și la mișcare.
PULSATILLA: tuse seacă noaptea și productivă ziua; noaptea, subiectul trebuie să se așeze pentru a-și calma tusea.
RUMEX CRISPUS (dragaveiul, plantă): tuse aproape continuă, agravată la inspirarea aerului rece, fapt care determină subiectul să-și protejeze nasul și gura cu un fular, sau să doarmă noaptea acoperit. Senzație de gîdilătură sau de rană deasupra sternului, care provoacă tusea. Simptomele se agravează la vorbire, seara și prin atingerea gîtului la nivelul zonei iritate.
SANGUINARIA CANADENSIS: tuse cu senzație de arsură a traheii; obrajii se înroșesc mai ales noaptea. Simptomele se ameliorează în poziția stat pe scaun, prin eructații sau prin evacuarea gazelor intestinale, modalitate bizară, dar care se regăsește la multe simptome ale acestui remediu.
STICTA PULMONARIA: tuse agravată noaptea și la inspirație, cu uscăciunea gîtului. Indicarea remediului va fi cu atât mai ușoară, cu cît vom regăsi și alte semne, mai ales ale guturaiului.
Posologie: Se va utiliza, în general, diluția de 7 CH, 3 granule supte, de 5 ori pe zi, cu mărirea intervalului, în funcție de ameliorare; se pot administra granulele și după fiecare acces, dacă tusea evoluează sub această formă, iar mărirea intervalelor se va produce de la sine. Pentru două remedii, se va folosi o diluție de minimum 9 CH: HEPAR SULFUR, PULSATILLA, in funcție de precauțiile de folosire menționate mai sus.
Răgușeala
Răgușeala și afonia nu trebuie tratate cu superficialitate. Ele trebuie să beneficieze de un examen al laringelui, dacă durează mai mult de 15 zile. În homeopatie, se folosesc: După eforturi ale vocii (cîntăreți, oratori, profesori…):
ARGENTUM NITRICUM (nitratul de argint): dureri înțepătoare (ca de așchii sau de ace înfipte în gît), subiectul simte nevoia să-și curete gitul, pentru a-și drege vocea. Simptomele se agravează la căldură și la fum (tutun).
ARNICA: laringe nu foarte dureros, dar cu o senzație de ușoară slăbiciune, ca după un exces vocal.
ARUM TRIPHYLLUM (cala cu trei frunze): senzație de arsură a laringelui, agravată la căldură; vocea, normală pe moment, se schimbă brusc. Acest remediu este cu atât mai indicat, cu cît există și o infecție asociată a laringelui.
RHUS TOXICODENDRON : răgușeală dimineața, care se ameliorează pe măsură ce subiectul vorbește și care revine când acesta nu mai vorbește timp îndelungat; simptomele se agravează sau se declanșează la frigul umed; se ameliorează la căldură.
De asemenea :
CARBO VEGETALIS (cărbunele vegetal): răgușeală nedureroasă, din cauza umidității; se agravează seara.
CAUSTICUM (hidroxidul de potasiu): urmare a frigului uscat, simptomele sunt ameliorate de umezeală, căldură și prin băuturi reci; se agravează dimineața. Senzație de arsură în laringe.
PHOSPHORUS (fosfor): senzație de arsură, agravată seara și la frig.
Posologie: diluție de 7 CH, 3 granule, de 4 ori pe zi, mărind intervalele pe măsura ameliorării.
Otita acută
Orice subiect care acuză o durere de ureche trebuie văzut de medic. Până la consultație, se poate începe un tratament homeopatic cu:
OSCILLOCOCCINUM (vezi gripa) și AVIAIRE 15 CH (diluție din tuberculina bacilului de păsări), o priză unică, la o oră după prima doză de OSCILLOCOCCINUM.
Dacă regăsim semnele acestor remedii, se adaugă :
ACONIT 7 CH (deja prezentat la febră și la remediile următoare): tipic, durere brutală de urechi spre miezul nopții, cu febră ridicată, agitație, fără transpirație; după agresiunea din partea frigului sau a vîntului rece.
BELLADONA 7 CH: dureri puternice de urechi, cu febră ridicată, transpirație, ca urmare a frigului sau a mersului cu capul descoperit prin ploaie.
FERRUM PHOSPHORICUM 7 CH: dureri puternice, agravate noaptea, în poziția culcată (BELLADONA atenuată), ameliorate prin aplicarea de comprese reci.
CHAMOMILLA 9 CH: înroșire a urechii și a obrazului aflat pe aceeași parte; copilul se calmează legănat.
ARSENICUM ALBUM 9 CH: dureri cu senzație de arsură, agravate între orele 1 și 3 ale dimineții, ameliorate prin căldură; se folosește de 2 ori pe zi. DULCAMARA: dacă regăsim clar etiologia umidității (1 doză în 15 CH).
CAPRICUM 5 CH (piperul de Cayenne): dureri ameliorate la căldură, care au mai ales tendința de a se propaga la nivelul osului situat chiar în spatele urechii, mastoida. Acest remediu poate fi folosit și sistematic, în scop preventiv, pentru a evita atingerea mastoidei.
Posologie: 3 granule pe oră sau mai des, în funcție de importanța simptomelor și de reacția la administrare; se pot alterna 2-3 remedii din oră în oră.
Astmul
Este o maladie care nu poate fi vindecată în absența medicului, care nu trebuie neglijată sau subapreciată (o simplă tuse poate echivala cu astmul). Principalele remedii recomandate de medic, în funcție de crize, sunt :
ANTIMONIUM TARTARICUM (o substanță vomitivă): gîfîială (dispnee) cu expectorație dificilă, deși plămînii sunt foarte încărcați. Subiectul este toropit, are o stare de greață și de slăbiciune, obrazul palid. Simptomele se agravează spre ora 3 dimineața, la căldură. Se simte mai bine dacă reușește să scuipe. Limba este încărcată.
ARALIA RACEMOSA (aralia roșie, plantă): astm al cărui orar este determinant pentru prescripție: la culcare sau puțin după ce subiectul a adormit (ora 23). Simptomele se agravează la curenții de aer; expectorație sărată.
ARSENICUM ALBUM: astm manifestat la un subiect obosit, foarte anxios dar agitat, febril, care se acoperă, dar care caută aerul și vrea să deschidă fereastra în momentul crizei. Evacuează puțină expectorație, ca o spumă. Simptomele se agravează între orele 1 și 3 dimineața, în poziția culcat, și se ameliorează în poziția așezat pe pat.
CUPRUM (cuprul): astm care se agravează între orele 23 și 1, cu debut și final brusc, cu cianoză (colorație bleu a feței, care apare uneori în afecțiunile respiratorii), tuse spasmodică (pacientul se îndoaie de la mijloc) și gust metalic în gură; simptomele se agravează la frig, dar se ameliorează bind apă rece.
IPECA: astm uscat sau cataral, cu senzație de greață și vomă; limba este curată, iar salivația foarte abundentă.
KALI CARBONICUM (carbonatul de potasiu): simptomele se agravează spre ora 3 dimineața, subiectul se așază, aplecat înainte, cu coatele pe genunchi; scuipă greu mici elemente cenușii, asemănătoare cu tapioca; se ameliorează la căldură.
NATRUM SULFURICUM (sulfatul de sodiu): astmul se manifestă către ora 5 dimineața; se agravează la umezeală, primăvara și toamna; tuse productivă.
SAMBUCUS: este un remediu pentru astmul însoțit de cianoză, tuse laringeală agravată între orele 0 și 3, cu transpirație la trezire, asociată adesea cu rinită și nas înfundat. Subiectul (un copil, adesea) se simte mai bine când stă așezat.
Posologie: diluție de 7 CH, 3 granule de 1-4 ori pe zi, în funcție de importanța afecțiunii. Se pot lua 3 granule la culcare, pentru prevenirea crizei care se produce cu regularitate în timpul nopții. Trebuie știut însă că simptomele la nivelul tratamentului terenului sunt mai numeroase, deci se produc recidive, caz în care homeopatia este de neînlocuit.
Image by DCStudio on Freepik
