- Transportul
Oxigenul este transportat în sânge sub două forme: dizolvat în plasmă și legat de hemoglobină.
– dizolvat în plasmă; deși în cantitate mică (0,3 mm O2 la 100 ml plasmă) oxigenul transportat sub această formă are un rol funcțional deosebit reprezentând forma intermediară obligatorie în transferul de oxigen între aerul alveolar și hemoglobina din eritrocite sau între hemoglobina eritrocitară și celulele către care oxigenul este eliberat. Această parte din oxigenul transportat în sânge dă valoarea presiunii parțiale a oxigenului, cât și saturația în oxigen a Hb.
-legat de hemoglobină; reprezintă forma principală de transport a oxigenului formând oxihemoglobina (O2Hb). Sub această formă sunt transportați aproximatv 20 ml O2 în fiecare ml de plasmă, fiecare gram de Hb legând 1,34 ml O2. Numărul moleculelor de oxigen legate este direct proporțională cu valoarea presiunii parțiale a oxigenului din plasmă. Creșterea temperaturii și a concentrații H+ scade proprietatea Hb de a lega oxigenul care este cedat țesuturilor. Saturația în oxigen a hemoglobinei este pentru sângele arterial 97,5%, iar pentru cel venos – 75%.
2. Transportul dioxidului de carbon
Dioxidul de carbon format la nivelul țesuturilor este transportat prin sânge în două moduri:
– dizolvat în plasmă; ca și în cazul O2, o parte din CO2 care difuzează dinspre țesuturi prin lichidul interstițial, în sânge este transportat dizolvat în plasmă. Sub această formă se transportă 5 ml CO2 la 100 ml plasmă. Ca și în cazul O2 din sânge, această valoare condiționează cifra presiunii parțiale a CO2;
– legat de anumite grupări ale proteinelor; cca. 3 ml de CO2 la 100 ml sânge se leagă la nivelul unor grupări ale proteinelor plasmatice (compuși carbaminici), inclusiv la nivelul Hb (carbohemoglobina), fiind transportat sub această formă;
– sub formă de bicarbonat; CO2 difuzat la nivelul țesuturilor în plasmă pătrunde în interiorul eritrocitelor unde, sub influența unei enzime, anhidraza carbonică, se hidratează dând naștere acidului carbonic. Acidul carbonic disociază rapid în HCO3— și H+; anionul bicarbonic formează bicarbonatul de sodiu în plasmă și bicarbonatul de potasiu în eritrocit. Printr-o serie de reacții în sens invers, bicarbonații eliberează CO2 din combinații la nivelul plămânilor.