Tătăneasa (Symphytum officinale)

Este denumită în limbajul popular și barba-tatei, boracioc, iarbă-întăritoare, iarba-lui-Tatin, gavăț, iarba-tatii, iarba-neagră, lutatină, nădai, ploșnițoasă, rădăcină-neagră, tacin, tatană, zlac, iar în engleză comfrey. Această plantă de leac este una dintre cele mai bune și indispensabile pe care ni le pune natura la dispoziție. Crește pe câmpii unde este umezeală, la margini de câmp, în șanțuri umede și de-a lungul apelor. O putem găsi și pe lângă garduri și pe grohotișuri de pantă, înflorind pe tot parcursul verii. Frunzele sunt aspre și foarte ascuțite lă vârf. Rădăcina care trăiește mai mulți ani – în exterior este maro închis până la neagră, în interior albă până la gălbuie – are grosimea degetului mare, iar dacă o desfaci este foarte cleioasă, unsuroasă și lipicioasă la pipăit. Fiind o plantă cu rădăcini adânci, tătăneasa nu prea poate fi distrusă. Rădăcinile sale sunt smulse din pământ primăvara sau toamna. Li se poate veni de hac doar cu ajutorul unei cazmale ascuțite. Planta proaspătă este culeasă înainte și în timpul perioadei de înflorire.

Tinctura de tătăneasă, pe care v-o puteți face ușor singuri, ascunde în sine o forță minunată. Bolnavii care au fost tratați ani de zile împotriva reumatismului și a inflamațiilor articulare cu tot felul de leacuri excelente, fără a se vindeca, găsesc un ajutor rapid în tinctura de tătăneasă.

O femeie care de-abia se mai putea servi de brațul drept (încheietura umărului era aproape înțepenită, iar medicul constatase deja o pareză) și-a frecat zilnic, la sfatul meu, încheietura și brațul drept cu această tinctură. Din zi în zi a simțit cum i se alină suferințele. Astăzi articulația are mobilitate normală și femeia se poate ocupa iar de gospodărie. Dar și frunzele tătănesei, opărite și aplicate ca terci cald pe membrele paralizate, ajută peste noapte, atunci când maladia provine din surmenaj, luxație, entorsă sau apoplexie.

Mătușa soțului meu a fost trântită jos pe stradă de un motociclist. S-a internat în spital cu fractură coxo-femurală. La operație i s-a băgat un cui și a fost trimisă acasă după ce s-a făcut bine. Cuiul trebuia scos peste un an. După ce s-au potolit durerile și a putut merge iarăși normal, a neglijat consultul medical prevăzut după scurgerea anului. Totul părea în perfectă ordine, până ce s-a trezit într-o zi cu niște dureri insuportabile. Abia acum s-a dus să-și scoată cuiul și s-a constatat că se formase deja osteită (puroi la os). Deși injecțiile au calmat temporar durerile, supurația n-a trecut. În acest stadiu a venit la noi în vizită, fiind un munte de disperare. Pot spune, fără a exagera: Comprese calde cu terci din făină de tătăneasă au ajutat-o peste noapte. A doua zi, femeia putea deja să stea așezată sau întinsă, fără a avea dureri. Având în vedere că în magazine nu se găseau decât rădăcini tăiate mărunt, mătușa a avut inspirația să le usuce în cuptor, după care le-a măcinat cu o râșniță veche de cafea. Și-a pus aceste comprese cu terci până ce locul n-a mai supărat-o

Și tumefierile la glezne și la încheieturile mâinilor se retrag cu ajutorul acestui terci. Aș vrea să atrag atenția în mod deosebit asupra faptului că aceste comprese pot aduce alinare chiar și în caz de paraplegie. Compresele calde cu terci ajută și în ulcer varicos, în tumefieri reumatice ale mușchilor, în noduri de artrită, în umflături, în dureri în ceafă, în inflamații ale pielii piciorului și calmează durerile de după amputări.

Din rădăcini se poate pregăti și un ceai care este folosit intern în bronșite, afecțiuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale și pleurezii. Se beau peste zi, înghițitură cu înghițitură, 2-4 cești. Pentru a combate ulcerul gastric se recomandă un amestec de plante pentru ceai: 100 grame de tătăneasă, 50 grame de filimică și 50 grame de troscot.

Încă o dată vreau să menționez tinctura de tătăneasă. Se utilizează cu cel mai bun rezultat sub formă de comprese la leziuni externe și interne, răniri de tot felul, contuzii, hematoame și fracturi.

Frunzele tătănesei se întrebuințează nu numai pentru comprese, ci și ca adaos la băile complete în caz de dureri reumatice, artrită, dureri de oase, tulburări ale irigației sangvine și discopatie. Totuși, pentru tulburările irigației sangvine a picioarelor, pentru varice și pentru tratamentul suplimentar sau post operator al fracturilor, se fac băi de șezut (în cadă) cu adaos de tătăneasă.

În anumite zone geografice se moaie frunzele de tătăneasă în aluat de clătite, după care se coc, beneficiind în acest mod toată familia de substanțele active ale acestei minunate plante medicinale.

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului de rădăcini: Se pun peste noapte la rece 2 lingurițe de rădăcini tăiate mărunt în 1/4 litru de apă, dimineața se încălzesc ușor și se strecoară. Se beau înghițitură cu înghițitură.

Amestec de plante pentru ceai (la ulcere gastrice): Se folosește 1 linguriță (cu vârf) din amestecul respectiv la 1/4 litru de apă, se opărește și se lasă în repaos 3 minute. Se beau 3-4 cești pe parcursul zilei, calde, înghițitură cu înghițitură.

Comprese cu terci: Rădăcinile bine uscate sunt măcinate fin, sunt amestecate repede într-o ceașcă cu apă foarte fierbinte și câteva picături de ulei alimentar până se formează un terci, acesta se întinde pe o bucățică de pânză, se aplică local în stare caldă și se leagă.

Comprese de frunze (proaspete): Frunzele proaspete se spală, se zdrobesc pe un fund de lemn cu un sucitor de tăiței, se pun pe locurile afectate și se leagă.

Comprese de frunze (opărite): Frunzele de tătăneasă sunt opărite cu apă clocotită și sunt aplicate calde.

Adaos la băile complete: 500 grame de frunze proaspete sau uscate de tătăneasă se lasă peste noapte la rece în cca. 5 litri de apă. A doua zi se pune totul la fiert, iar lichidul se adaugă în apa băii.

Adaos la băile de șezut: La fel ca la băile complete, însă numai 200 grame de frunze.

Tinctură de tătăneasă: Se spală rădăcinile de tătăneasă și se curăță cu o perie, se taie mărunt și se introduc într-o sticlă până la gât fără a se îndesa, se toarnă rachiu de secară sau de fructe și se lasă 14 zile la soare sau în apropierea mașinii de gătit. Rachiul trebuie să acopere rădăcinile.

Alifie de tătăneasă: 4-6 rădăcini (în funcție de mărime) de tătăneasă proaspete și spălate sunt tăiate foarte fin, prăjite iute în cca. 250 grame de untură curată din intestine de porc, lăsate să stea peste noapte, încălzite a doua zi, apoi filtrate și presate printr-o bucată de pânză. Se introduc imediat în recipiente mici și curate și se păstrează la frigider. Pomada poate fi întrebuințată în locul unei comprese cu terci. Este indispensabilă în tratarea rănilor la oameni și animale!

Vin de tătăneasă: 2-5 rădăcini proaspete și spălate sunt tăiate fin și lăsate 5-6 săptămâni într-un litru de vin alb natural. Un mijloc excelent în tratarea bolilor plămânilor.

Sursa: Maria Treben – Sanatate din farmacia Domnului
Foto: Freepik