Sunătoarea (Hypericum perforatum)

Această plantă care înflorește la margine de drumuri și păduri, pe dealuri și câmpii, din iulie până în septembrie, se mai numește în limbaj popular și buruiană-de-năduf, buruiană-de-pe-rozor, crucea-voinicului, drobișor, floarea-lui-Ioan, hemei-de-pământ, lemnie, închegătoare, osul-iepurelui, pojar, pojarniță, sburătoare, sunaică, șovârvariță.

Planta atinge o înălțime de 25-60 centimetri, are o tulpină lungă și ramificată și înflorește în cime galben-aurii. Pentru a o recunoaște sigur, zdrobiți o floare complet deschisă, va curge astfel din ea o sevă roșie. Planta înflorită este culeasă pentru a se pregăti din ea ceai și băi, în timp ce pentru uleiul de sunătoare se folosesc numai florile.

Credința populară veche punea seva de culoarea sângelui și cu acțiune balsamică a florilor în legătură cu sângele și rănile Mântuitorului. Într-adevăr, uleiul de sunătoare este cel mai bun ulei pentru răni, căci are efect calmant, antiinflamator și cicatrizant. O legendă despre această plantă povestește: “Când apostolul preferat al Fiului Domnului se afla sub cruce, mâhnit de moarte, a adunat cu grijă plantele stropite cu sângele sfânt, spre a le dărui ca amintire scumpă credincioșilor evlavioși la moartea Mântuitorului.” Seva roșie a aromatei plante lasă tainic impresia că în substanța purpurie a florilor galben-aurii ar trăi ascuns un strop din sângele Mântuitorului nostru.

În zi de Sânziene, simbolul forțelor sfinte ale luminii si căldurii, sunătoarea strălucește în toată splendoarea ei florală unică. Pe vremuri, fetele împleteau din ea coronițe, iar cine dansa în jurul focului în noaptea de Sânziene trebuia să poarte o cununiță din sunătoare – coroana de Sânziene. În această noapte plină de mister, fecioarele presărau rămurele de sunătoare pe apă, spre a vedea din înflorirea florilor ofilite cum va fi la anul cu pețitorul lor.

În Austria superioară, țăranul punea, după un vechi obicei, planta între două felii de pâine și o dădea vitelor ca hrană, pentru ca animalele sale să fie cruțate de boli. Din păcate, această tradiție nu mai este urmată astăzi decât izolat, în anumite familii credincioase.

Din cele spuse rezulta cât de apreciată a fost sunătoarea încă din timpuri străvechi. Ceaiul de sunătoare se făloșește în leziuni nervoase și boli nervoase de tot felul, în răni de pe urma unor lovituri și vătămări prin ridicat. El este însă și un leac excelent al diareei.

Nevralgia trigemenului poate fi și ea combătută cu sunătoare, dacă se beau zilnic 2-3 cești cu ceai de sunătoare și se freacă (extern) cu ulei de sunătoare timp mai îndelungat locurile afectate. Ne putem face singuri o tinctură de sunătoare care are efect în boli de nervi, nevroze și astenie însoțită de insomnii. Tinctura este folosită, extern, ca frecție, iar intern, se iau o dată pe zi 10-15 picături într-o lingură cu apă.

Tulburările de vorbire, somnul agitat, accesele de isterie, somnambulismul sunt vindecate cu ajutorul sunătoarei, la fel și incontinența urinară și depresiunile. Din practica mea am observat că în toate aceste boli, în afara întrebuințării interne a ceaiurilor, pot aduce un ajutor eficace și băile de șezut cu sunătoare. Ele se fac o dată pe săptămână, fiind urmate de 6 băi de picioare în celelalte zile ale săptămânii. Această cură se recomandă în stările nervoase de orice fel.

Fetele tinere, aflate la vârsta de creștere, ar trebui să bea pentru un timp câte 2 cești cu ceai de sunătoare zilnic, el sprijină dezvoltarea organelor genitale la femei și ajută la înlăturarea dereglărilor ciclului.

Un leac natural foarte lăudat este uleiul de sunătoare. N-ar trebui să lipsească din nici o gospodărie: Poate fi preparat foarte ușor în casă. Își menține puterea curativă timp de doi ani și este utilizat cu succes nu numai în îngrijirea rănilor deschise, a rănirilor proaspete, a hematoamelor, a inflamațiilor ganglionilor și a tenului aspru, ci este și un produs eficace de fricționare în cazul durerilor de spate, de lumbago, de sciatică și reumatism. Pentru a avea la îndemână un leac casnic contra arsurilor și a opăririlor, se țin florile în ulei de in. Acest ulei se folosește și la arsurile de soare.

Sugarii cu dureri de burtă (colici) se liniștesc dacă burtica le este masată cu ulei de sunătoare – O țărancă pe care o cunosc vindecă toate rănile, chiar și pe cele ale animalelor ei de acasă, cu acest ulei. Bărbatul său a fost odată rănit grav la mâna de o unealtă. Compresele cu ulei de sunătoare au înlăturat curând toate durerile, iar rănile i s-au vindecat fără probleme.- Un alt țăran a tratat cu succes o rană externă gravă de la piciorul calului său cu ulei de sunătoare.

Un doctor a constatat la o fetiță de 8 ani o inflamare a ganglionilor limfatici abdominali. De fiecare dată când frigul acționa asupra fetei, intern sau extern, ea avea dureri de burtă, în cele din urmă zilnic, în special dimineața. Mama ei a citit în broșură că uleiul de sunătoare poate fi folosit cu succes în inflamări ale ganglionilor. A început să frece burta copilului de fiecare dată când se văita de dureri. În scurt timp, acestea i-au trecut.

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: Se opărește 1 linguriță (cu vârf) de plante cu 1/4 litru de apă și se lasă puțin să stea.

Ulei de sunătoare: Florile culese pe vreme însorită se introduc într-o sticluță până la gât fără a se îndesa și se toarnă ulei fin de măsline peste ele. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla, bine astupată, se lasă câteva săptămâni în soare sau în apropierea mașinii de gătit. După câtva timp, uleiul capătă o culoare roșie. Se filtrează printr-o bucată de tifon, se storc bine resturile și uleiul de sunătoare se trage în sticle de culoare închisă. În cazul utilizării sale la arsuri, se poate recurge pentru macerare la ulei de in în loc de ulei de măsline.

Tinctură de sunătoare: 2 mâini pline de flori culese în soare se pun într-un litru de rachiu și sticla se lasă 3 săptămâni la soare sau altă sursă de căldură.

Băi de șezut: 1 găleată plină cu sunătoare (tulpina, frunze și flori) se lasă peste noapte în apă rece. Înaintea băii, conținutul se da în clocot și se adaugă la apa de baie. Durata băii – 20 minute.

Sursa: Maria Treben – Sanatate din farmacia Domnului
Foto: Freepik