Aparatul circulator cuprinde următoarele componente: inima, care este o pompă ce propulsează sângele prin aortă, arterele mari și arteriole, ramificându-se în rețeaua capilară prin care irigă ţesuturile și organele. Sângele se întoarce prin sistemul de colectare al venelor la inimă (marea circulație); de aici trece spre plămâni, unde are loc oxigenarea sângelui (mica circulație sau pulmonară). Legătura dintre vene și artere se face prin capilare, care constituie sectorul circulator al schimburilor de gaze și substanțe nutritive dintre sânge și ţesuturi.
Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai cărui pereți au trei straturi: miocardul (muşchiul inimii), căptuşit în interior de endocard, iar în exterior de o membrană seroasă, pericardul. Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept și sting cu pereții subțiri – camerele de primire – și ventriculul drept și sting cu pereții mai groși, care constituie pompa efectivă. Între cavități există orificii de comunicare dotate cu valvule, ca și la ieşirea din inimă (artera pulmonară și aorta). Buna funcţionare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaus (diastolă) și propulsarea după contracție în marea și mica circulaţie. Integritatea valvulelor va direcționa corect sensul curentului sangvin. Funcțional inima este împărţită în inima dreaptă (atriul și ventriculul drept) și inima stingă (atriul și ventriculul stâng). Intrarea în acţiune a pompei începe cu contracția atriilor și, după închiderea valvulelor atrioventriculare, contracția ventriculilor va arunca o parte din conținutul lor în artera pulmonară inima dreaptă) și În aortă și circulația mare (inima stingă). Acţiunea de pompă a ventriculilor întreține mișcarea de circulaţie a sângelui creând presiuni mari în sistemul arterial și favorizând scurgerea spre vene și capilare cu presiuni apropiate de 0 mm Mg.
Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viața embrionară până la moarte. Funcția ritmică este asigurată de un ansamblu de celule specializate (țesutul specific), care se aseamănă cu celulele nervoase. Automatismul cardiac* este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal), de la care pornește stimulul cardiac. Nodul sinusal este situat în partea superioară a atriului drept. Excitaţia cuprinde pereții atriului, ajungând la sistemul de conducere cardiac reprezentat prin nodul atrio-ventricular; de aici, prin ramura dreaptă și stângă se ramifică sub forma unei reţele în pereţii ventriculilor. Apariția de centri cu prag superior de stimulare faţă de nodul sinusal poate să ducă la preluarea comenzii (extrasistole, aritmii paroxistice), după cum întreruperi în sistemul de conducere vor duce la constituirea de blocuri de ramură, sau bloc atrioventricular.
În organism, activitatea inimii și vaselor este controlată de centrii cardioregulatori și motori, care primesc diverse informații prin intermediul unor organe situate în aortă și vene, bifurcațiile marilor artere.
Impulsuri primite din creier bombardează de asemenea aceşti centri: frica, anxietatea, depresiunea pot afecta ritmul cardiac.
Accelerarea cardiacă anticipativă în exerciţii fizice și care apare înaintea oricărei modificări metabolice ale organismului este un exemplu grăitor. În raport cu necesitățile organismului, activitatea centrilor cardioregulatori și vasomotori ajustează în fiecare moment ritmul inimii, forţa de contracție, relaxarea sau contracţia arteriolelor și venelor, obiectivul final fiind asigurarea unei nutriții corespunzătoare țesuturilor. Interreacţiile cu centrii respiratori și termoregulatori asigură o oxigenare și un control al temperaturii prin diverse adaptări ale circulaţie generale și regionale.
Funcțiile aparatului circulator sunt multiple: aprovizionarea organismului cu oxigen, substanțe nutritive, vitamine, hormoni și eliminarea bioxidului de carbon, îndepărtarea diverselor reziduuri metabolice spre ficat (detoxificare) sau rinichi (excreţie). Toate aceste schimburi se fac în rețeaua capilară sistemică și pulmonară, care reprezintă cea mai mare întindere din aparatul circulator; circuitul inimă-artere-vene poate fi considerat ca un sistem ajutător al sectorului capilar.
Foto: Freepik
