O femeie este considerată sterilă atunci când după o perioadă de conviețuire de 12-18 luni cu un bărbat sănătos și apt de a procrea, nu a rămas însărcinată.
Sterilitatea se numește primară, când femeia nu a rămas niciodată însărcinată, și secundară, când se instalează după una sau mai multe sarcini. Cauzele sterilității sunt multiple, cea mai frecventă fiind sterilitatea de origine tubară, când trompele sunt obstruate (astupate). Obstrucția tubară poate fi congenitală sau survenită în urma unor inflamații ale aparatului genital. O altă cauză de sterilitate o constituie tulburările hormonale, caracterizate prin lipsa ovulației.
Diagnosticul cauzal al sterilității se face prin histerosalpingografie (radiografia uterului și a trompelor), dozări hormonale și măsurarea zilnică a temperaturii.
In funcție de cauză se instituie tratamentul, care duce adesea la vindecarea acestei infirmități a femeii, infirmitate cu grave implicații psihologice și familiale.
