Un alt microb periculos, tipic instituțiilor de sănătate publică în ultimele decenii, este Clostridium difficile, o bacterie al cărei avantaj de supraviețuire constă în abilitatea sa de a apărea sub forma unui spor rezistent la operațiuni de uscare, căldură și chiar și nenumărați dezinfectanți. Acești microbi pot supraviețui în spitale timp de mai multe zile sau chiar săptămâni, dacă suprafețele nu sunt curățate cu atenție.

C. diff, după cum este cunoscută bacteria în comunitatea medicală, aparține grupului supermicrobilor, deși teoretic nu presupune un pericol prin prisma rezistenței la antibiotice, ci mai degrabă din pricina abilității sale de a se transmite cu ușurință de la om la om și de a supraviețui perioade lungi de timp. C. diff se găsește în formă la tentă în intestinele a circa 2-10% din populație fără să provoace nici o boală. Însă în momentul în care o persoană ia antibiotice, aceste medicamente pot ucide bacteriile normale din stomac, permițându-le acestor microbi să-și extindă rapid teritoriul. Pe măsură ce se înmulțumește, C. diff elimină o toxină ce provoacă forme grave de diaree, iar la unele persoane poate provoca o boală pe nume colită pseudo membranoasă, al cărei tratament presupune, de cele mai multe ori, îndepărtarea intestinului.

Deși C. diff a fost consemnată la pacienți încă din 1935, de-abia în 1978 a fost făcută o legătură între aceasta și bolile diareice. C. diff a provocat cazuri de diaree în spitale vreme de mai multe decenii, însă bacteria nu a fost identificată ca fiind cauza acestor deranjamente stomacale pentru o bună perioadă de timp, deoarece experții medicali considerau că microbul făcea parte din flora stomacală normală. O serie de cazuri grave apărute în spitalele din Montréal în 2003, iar mai apoi în Calgary, Ottawa, și alte regiuni din America de Nord, au atras atenția comunității medicale asupra C. diff. Autoritățile din domeniul sănătății publice au descoperit că microbul evoluase, eliberând cantități enorme de toxine și îmbolnăvind grav majoritatea pacienților infectați. Pacienții care contractau infecția sufereau de forme mult mai grave de diaree, iar în spitale se descopereau mult mai mulți spori. Mai mulți spori însemna mai mulți microbi și mai multe șanse de a transmite boala altui pacient vulnerabil.

Între 2003 și 2004, peste șapte mii de pacienți din Québec au con tractat C. diff; într-o perioadă de numai trei luni se îmbolnăviseră o mie patru sute de persoane și peste două sute decedaseră. Ministerul Sănătății din Québec a anunțat la scurt timp elaborarea un plan de douăzeci de milioane de dolari pentru a îmbunătăți sistemul de pre venire și control al infecțiilor din spitale, plan ce a redus semnificativ numărul de cazuri de C. diff, în Québec atingându-se acum cea mai scăzută rată din întreaga țară. De atunci, au mai fost înregistrate cazuri de C. diff în spitalele din Canada și Statele Unite, iar izbucnirea câtorva cazuri, devenite arhicunoscute, în cadrul Trustului Medical Maidstone and Tunbridge Wells din Anglia, s-a soldat cu mai mult de nouăzeci de decese. Administratorii trustului au fost aduși în instanță pentru că nu au reușit să aplice măsurile recomandate de control al infecțiilor pentru a opri epidemia.

Și de această dată știm cum se transmite boala și ce trebuie să facem pentru a o preveni. Este nevoie de persoane care să conducă și să se angajeze în programele de îmbunătățire a măsurilor de tinere sub control a infecțiilor, de la spălat pe mâini până la igiena mediu lui înconjurător. Ideal ar fi ca fiecare persoană internată în spital să primească propria cameră cu toaletă și chiuvetă; astfel, nu numai că pacienții ar beneficia de un tratament mai bun, dar nu ar mai con tracta și microbii altora. Ne vine greu să credem că cele mai vulnera bile persoane sunt internate în saloane pe care le împart cu alți trei sau patru pacienți, care pot suferi de boli contagioase, și că le cerem să împartă chiar și aceeași toaletă. Deși nu avem șanse să reușim să transformăm toate saloanele de spital în rezerve pentru o singură persoană, ar trebui să milităm în favoarea acestei idei – nu numai pentru propria protecție, dar și pentru a celor dragi. La urma urmei, conform statisticilor, această măsură va aduce, pe termen lung, economii în bugetul sistemului de sănătate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here