Sortarea este o lucrare necesară în vederea valorificării fructelor pentru consum în stare proaspătă, și pentru prelucrare parțială sau totală. Este importantă îndeosebi la speciile semintoase, la care fructele se pastrează peste iarnă sau prelucrează diferențiat, într-o gamă mare de produse.
Criteriile care stau la baza sortarii sînt: mărimea și forma fructelor, culoarea pieliței (cu excepția celor care își desăvîrșesc coacerea în depozit), starea de sănătate, prezența pedunculului etc.
La starea de sănătate se va tine seama de afecțiunile cauzate de boli și dăunători și eventualele loviri din timpul culesului, care depreciază calitatea și reduc capacitatea de păstrare. În gospodăria personală, lucrarea se execută manual la doua, trei zile după recoltare, cînd se evidențiază loviturile făcute. Sudarea prin ținerea fructelor în stivă timp de 10-14 zile după cules, nu este recomandată pentru că determină o supramaturare scăzînd astfel rezistența la păstrare.
În ipoteza că o parte din fructe se vor valorifica pe piață, la sortare se va tine seama de normele STAS. In acest caz, pentru mărime se folosesc calibratoarele din carton presat sau cele cu inele, din material plastic.
Ambalarea fructelor înseamnă așezarea acestora în lăzi de diferite forme și mărimi, uneori specifice unor fructe, pentru transport pînă la locul de desfacere sau păstrare. În acest scop se folosesc lăzi de circa 30 kg (pentru mere și pere) și materiale pentru fixarea fructelor (talaș fin din tei sau plop). Pentru fructele mai mici și perisabile (cireșe, vișine, piersici, caise, prune) se folosesc lăzi de 12-15 kg mai puțin înalte, iar pentru căpșuni, zmeur, coacăz, agriș, lăzi cu capacitatea de 5-8 kg. In ambalaj, fructele trebuie să fie asezate compact pentru a nu se mișca și lovi în timpul transportului sau manipulării. Ambalarea se face pe soiuri și calități.
Păstrarea fructelor trebuie făcută în condiții care să nu diminueze starea de prospetime și conținutul în principii nutritive. Considerînd că fructele ce se pun la păstrare îndeplinesc condițiile de calitate, factorii care asigură menținerea acestora sînt: temperatura, umiditatea, aerul și lumina.
Temperatura optimă de păstrare este cuprinsă între 2 și 5°C; dacă este mai mare se intensifică respirația, transpirația și procesele metabolice din fruct, producind zbîrcirea și scăderea duratei de păstrare.
Umiditatea aerului trebuie să fie de 75-85%; cînd este mai ridicată, fructele sînt predispuse la putrezire, iar cînd mediul este uscat acestea se deshidratează, se zbîrcesc. Aerul trebuie să fie primenit permanent. În aceste condiții se asigură într-o anumită măsură și menținerea temperaturii și mai ales a umidității cptime, cînd afară timpul este răcoros. Lumina solară influențează negativ păstrarea deoarece producînd încălzirea mediului, stimulează procesele biologice, grăbind maturizarea fructelor. Din acest motiv în spațiul de păstrare se va menține întuneric.
Condițiile menționate se realizează în beciuri cu uși și geamuri mici, duble și deschideri pentru aerisire lăsate în pereți. Jumătate din deschideri se fac pînă la pardoseală, pentru intrarea aerului, iar cealaltă jumătate rămîn în partea de sus, pentru evacuarea acestuia.
Reglarea temperaturii și a umidității în condițiile beciurilor se face prin deschiderea și închiderea gurilor de aerisire, a geamurilor și ușilor. La nevoie, în timpul iernii temperatura poate fi ridicată folosind resouri. Umiditatea prea mare se reduce prin introducerea unor vase în care se pun bulgări de var iar dacă este necesară ridicarea acesteia, se pulverizează apă pe jos.
Fructele se pun la păstrat în lăzi sau pe rafturi, în strat de 15-20 cm grosime. Lăzile se așază intercalate în așa fel ca să rămînă spațiu liber pentru circulația aerului. Periodic, la 3-4 săptămîni se recomandă a se face controlul, înlăturînd fructele stricate.
Image by pereslavtseva on Freepik
