Somnul își face apariția în perimetrul existenței umane începînd chiar cu a șaptea lună a vieții intrauterine, cînd cercetătorii au decelat existența unor cicluri scurte dar complete de somn. Trecind la noul născut, vom preciza că acesta doarme în jur de 22 ore din 24, durată care la
două luni se reduce la circa 14. Consemning în continuare diminuarea somnului pe măsura înaintării în vîrstă, vom preciza că la doi ani se doarme în general 12 ore din 24, la 20 ani, așadar în plină tinerețe 8-9 ore, pentru ca la bătrînețe, somnul să se reducă la 4-6 ore. Din punct de vedere neurofiziologic, somnul la nou-născut se caracterizează pe de o parte prin cicluri foarte scurte și, pe de alta, printr-un timp proportional foarte important ce revine somnului paradoxal. Acest caracter definitoriu poate fi întîlnit pînă pe la vîrsta de 5 ani. În timpul adolescenței, ciclurile somnului continuă să se mențină scurte, dar durata timpului alocat somnului paradoxal, așadar somnului cu vise, scade. În jurul vîrstei de 18 ani, somnul îmbracă deja caracteristicile cunoscute ale somnului adultului. Dacă ar fi să prezentăm procentajele de somn paradoxal, așadar de somn cu vise, ce revin diferitelor vîrste, acestea s-ar prezenta astfel: Prematurului îi revin 50-80% din somnul menționat; nou-născutului – 45- 65% copilului pînă la doi ani – 25-40%: copilului între 2-5 ani 20-30%: la 5-15 ani – 15-20% la 18-25 ani – 18-25%. iar după pragul semicentenariatului, adică după 50 de ani – 13-18%.
Dacă ar fi ca într-o manieră asemănătoare să indicăm necesitățile de somn în perimetrul adulților normali, acestea s-ar prezenta astfel:
5-8% dintre adulți dorm mai puțin de cinci ore;
15%, între cinci pînă la șase ore;
62% între șapte pînă la opt ore;
8-13% între nouă și zece ore;
2%, numai, mai mult de zece ore.
După cum vedem, necesitățile și deprinderile organismului pe linie de somn sînt de o mare varietate și grevate de un pregnant coeficient de personalizare. Ceea ce este și mai interesant ține de faptul că deși unii dorm doar în jur de 4-5 ore, se deșteaptă totuși ușor și se simt bine odihniți și revigorați, în vreme ce alții se Scoală cu dificultate și obositi, chiar dacă au cumulat valori duble ale somnului obișnuit. Astfel, Petru cel Mare, Faraday, Edison, Bechterev, Lenin și încă multi alții, făceau parte din prirna categorie, în vreme ce fabulistul rus Krilov, ca să nu dăm decât un singur exemplu, din a doua. Așadar, mitul celor opt ore de somn ce trebuie să revină adultului, care vrea să evolueze în viață în condițiuni de sănătate, promulgat cu atîta autoritate de medicina clasică, pare să fie mai degrabă o convenție de ordin social și educațional, decât o necesitate reală. Deci, nu cât dormim contează, în esență, ci cum ne simtim după acest somn. Dacă în consecință ne simtim de regulă refăcuți și recondiționati” numai după cinci sau șase ore de somn, este inutil și irational de a rîvni după cele șapte pînă la opt ore, și asta pentru simplul motiv că acesta este somnul propriu personalității noastre fizice și psihice. Pe de altă parte, somnul scurt, adică acela de 5-6 ore, pare a se constitui într-un semn al compensației fiziologice și într-un semn de sănătate mentală. De altfel, studii de specialitate au demonstrat, că cei care dorm de regulă puțin, beneficiază de un somn mai profund și în consecință mai reconfortant decât cel care tot de regulă dorm mult. Este ca și cum organismul handicapat din punctul de vedere al somnului sub raportul cantității, își ia revansa sub cel al calității. Pe de altă parte, este ca și cum cei ce dorm puțin își folosesc la maximum potențialul de care dispun în acest domeniu. Așadar, adevăratul criteriu valoric de apreciere a somnului. ține nu atît de numărul de ore pe care le-am petrecut în brațele lui Hypnos, ci de starea în care ne desprindem din aceste brate, De altfel persoanele cu somn scurt, așadar care dorm puțin, sînt considerate de către specialiștii într-ale somnului ca fiind mai active, mai dinamice, mai tonice și mai întreprinzătoare decât acelea care dorm mult, și care de regulă sînt mai putin eficiente, mai anxioase și mai introvertite. În plus, somnul de noapte scurt se pare că ar fi, după cum am mai precizat, un semn de sănătate mentală. Ceea ce este important însă de a fi reținut, este că majoritatea indi- vizilor sînt posesorii unui somn variabil, din punctul de vedere al duratei, în sensul că acesta este mai scurt cînd viața și munca pe care o desfășoară aceștia decurge în condiții bune și, dimpotrivă mai lung, cînd tot aceștia înregistrează obstacole de tot felul în ceea ce între- prind și cînd sînt anxioși sau tensionați. De altfel, nevoia de somn nu este grevată de o durată absolut invariabilă. Dimpotrivă, această durată este condiționată de o serie de factori, principalii dintre aceștia fiind următorii: Eforturi fizice deosebite.
Eforturi intelectuale deosebite (acestea însă putîndu-se solda în anume cazuri cu diminuarea cantitativă a somnului sau cu devalorizarea sa calitativă).
Schimbarea activității habituale sau a stilulului de viață.
Boala.
Starea piemenstruală sau sarcina. Grevarea psihicului de stări depresive.
Înainte însă de a încheia acest subcapitol, dorim să facem o serie de sublinieri, unele dintre ele cu un profund caracter practic, pe care le con- siderăm demne de a fi reținute. Astfel, revenind la durata somnului, vom preciza că aceasta variază în limite foarte largi, în funcție de profilul personalității celui în cauză, de vîrstă, sex ca și de alți încă cîțiva factori. Referitor la vîrstă, statisticile ne demonstrează că numărul acelora care dorm mai putin de 5 ore pe noapte crește considerabil pe de o parte o dată cu înaintarea în vîrstă și, pe de alta, o dată cu integrarea din ce în ce mai organică în rigorile civilizației moderne.
Referitor la variațiile somnului în funcție de sex, merită a ști că la femei se înregistrează o dată cu creșterea numărului anilor o alungire a perioadei de adormire. Un studiu recent ne demonstrează, în acest sens, că la 30% dintre femeile cuprinse în lotul de cercetare, și care se aflau între 65-75 ani, perioada de adormire s-a extins între o oră și o oră și jumătate din momentul așezării acestora în pat, în vederea somnului de noapte. După cum reiese din același studiu, 5% dintre femeile sub 65 ani se trezesc înainte de ora 5 dimineața, în timp ce procentul acelora care se trezesc după acest prag este de trei ori mai mare. Se conturează, după cum vedem, ideea, bănuită numai, că femeile dorm în general mai puțin decât bårbații, și că tot ele suferă mai frecvent de tulburări ale somnului, asta mai ales în perimetrul vîrstei de 60-69 ani.
Revenind tot, apropo de durata somnului, la mitul cunoscut al celor 8 ore sacrificate pe altarul lui Hypnos, mit promulgat cu autoritate de medicina clasică, ca și la fascinația pe care o exercită asupra publicului larg clasica formulă de 8+8+8, care consfințește un alt fapt și anume acela că somnului, în cazul omului sănătos, trebuie să-i revină o treime din viață. vom sublinia ceea ce confirmă, tot cu autoritate ultimele cercetări, și anume că nu contează atît numărul de ore alocate somnului, cât al orelor din timpul zilei cînd te simți activ și cu apetit de lucru. Nu sîntem ca atare egali în fața somnului ca și în fața bolilor sau a atîtor alte realități biologice. Cîndva și această enigmă din domeniul studierii somnului va fi lămurită, demonstrîndu-se probabil, că undeva în creier există la fiecare dintre noi un anume sistem de reglare a somnului, aidoma aceluia existent pentru reglarea temperaturii corporale, sistem deocamdată necunoscut, în virtutea căruia dormim atît cât este necesar propriului nostru organism.
Demitizînd pe baza ultimelor cercetări mentionate clasicul mit al celor 8 ore de somn necesare adultului din ce în ce mai multi specialiști în domeniu pledează pentru ideea că punind astfel problema, ne dovedim volens-nolens dogmatici. Mai mult decât atît, din ce în ce mai mulți specialiști aderă cu convingere la teoria modernă, în virtutea căreia cinci ore de somn de bună calitate sint suficiente la majoritatea dintre noi, pentru a ne menține sănătoși și pentru a ne exercita activitățile obișnuite în bune condițiuni. Un cercetător englez, și anume doctorul Ray Meddis, împinge lucrurile și mai departe, declarind sententios că „somnul nu are un scop real(?), omul fiind capabil, ca atare, să trăiască fără el”, declaratie care, evident reprezintă o exagerare. Sus numitul își fundamentează originala și îndrăzneața sa teorie, pe baza unei statistici personale. în care a inclus nenumărate persoane care susțin că nu dorm de loc sau dorm foarte putin deci, în medie 2-3 ore pe noapte. Astfel și în presa noastră a fost semnalat cazul unui agricultor, din pitoreasca insulă Bali, Indonezia, pe nume Ketut Wetan, care pur și simplu sustine că nu doarme de loc de 39 de ani. Toate trata- mentele care i s-au efectuat, pentru a-i anihila sau măcar pentru a-i ameliora această gravă insomnie, au esuat. Cu toate acestea, cel în cauză nu se consideră a fi bolnav, exercitîndu-și în mod curent activitățile obișnuite și ocupîndu-se îndeaproape de cei… 16 copii ai săi. Este vorba, desigur, despre un caz de excepție, care nici într-un caz nu trebuie considerat ca tinind de domeniul normalului. Nevoia de somn variază, după cum am văzut de la om la om, și încă în limite foarte largi. Totuși, chiar în aceste condițiuni, nu este recomandabil de a se reduce boremul somnului sub limita inferioară a unui minimum de 5 ore de somn. De altfel, aceasta este și concluzia celui de-al 51-lea Congres International al Somnului, care a avut loc nu de multă vreme la Amsterdam, adunind aici specialiștii în problemă de pe toate meridianele lumii. După cum a precizat cu acest prilej pro- fesorut Piet Visser, de la departamentul de psihofiziologie al Universității din Amsterdam, nimic nu dovedește că omul are nevoie de cel puțin 8 ore de somn, dar aceasta nu însemnează, că trebuie să se treacă de la o extremă la alta, pledind pentru ideea că 4-5 ore de somn nu sint nu numai suficiente dar și absolut necesare”. in acest sens, fiecare trebuie să țină cont de indicatiile propriului său orologiu biologic intern, orologiu asupra căruia vom reveni la subcapitolul dedicat acestei probleme. Deocamdată ne mărginim să adăugăm, că conform declarațiilor profesorului Visser este imposibil de dovedit că privarea de somn provoacă. asa cum se susține în mod obișnuit, o stare de surdă tensiune emoțională, cu un disconfort psihic corespunzător,, și asta pentru simplul motiv că modificările fiziologice și neurohormonale care ar trebui să fie inerente situatiei menționate, nu au fost încă obiectivate experimental. După cum au demonstrat cercetări efectuate pe această linie în Belgia, și care au fost comunicate la congresul menționat, lipsa de somn nu aduce în mod obligator după sine stări tensionale dezagreabile, așa cum se sustine în mod obișnuit, și că ele nu ar putea actiona asupra somnului decât dacă ar influenta starea obișnuită de spirit. Se argumentează, in acest sens, cu exemplul că filmul unei operații care aduce în prim plan o puternică hemoragie, nu influențează somnul studenților în medicină, și asta pentru simplul fapt că acestia sint familiarizati cu asemenea spectacole, dar il influentează în schimb pe acela al studentilor In psihologie.
Și dacă ar fi ca în final să vă indicăm o metodă pe baza căreia să vă depistati singuri durata de somn care vă este proprie, cea mai simplă dintre ele ni se pare acea preconizată de neurologul american de la spitalul Bronx din New York, și anume Charles Pollak, metoda care constă din a răspunde la următoarele Întrebări:
Adormiti repede după ce vă băgați în pat și Inchideti ochii?
Dormiți fără să vă treziti mai mult decit o singură dată pe noapte! Vă simțiti bine, activ și alert, în cursul zilei ce urmează?
Dacă răspunsurile la aceste întrebări sînt afirmative, conchide specialistul mentionat, nu trebuie să vă mai preocupați de câte ore de somn aveți nevoie, și asta pentru că nu mai contează acest calcul. Dacă însă răspunsurile sint negative, trebuie tatonate cu răbdare diferite durate de somn pînă ce o depistăm pe aceea care se potrivește personalității noastre.
SOMNUL ȘI EREDITATEA
Moștenirea genetică proprie fiecăruia dintre noi reprezintă o realitate cu mult prea impor- tantă, spre a nu-și lăsa amprenta. și uneori chiar intr-o manieră semnificativă, asupra fapturii noastre și implicit asupra somnului. Două versuri dintr-o poezie a unui poet chinez, care a trăit cu circa trei secole î.e.n.. și anume Tiui Yuan, tezaurizează cât se poate de fidel realitatea menționată, versuri care sună astfel: Oricit cioplești bușteanul după voie / Păstrează-n el bătrînelensușiri”. Pentru oamenii de știință contemporani din domeniul studierii somnului, nu mai este pusă la îndoială condiționarea acestuia, mai bine zis marcarea sa, de către ereditate. Un savant american din domeniul menționat, doctorul Wilse Webb, de la Universitatea din Florida, fiind pe deplin convins de această trăsătură, declară răspicat următoarele într-una din scrierile sale:,,Dacă suferiți de insomnie, sau, din contra, sînteți o persoană somnolentă, nu luptați împotriva acestor reali- tăți implacabile”. Fără a subestima însă implicațiile eredității în durata individuală a somnului ce transpar din declarația de mai sus sîntem la rîndul nostru perfect convinși, că educația și obișnuința joacă un rol hotărîtor în stabilirea acestei durate. De aceea, părinții care își lasă odraslele să lîncezească cât mai mult în pat, obligîndu-le să doarmă cât mai mult posibil, le vor crea acestora după ani și ani deprinderi de prost augur, cu care vor rămîne marcați toată viața. După cum, aceia care, dimpotrivă, vor induce în acest domeniu ordine, disciplină și norme stricte de viață rațională, vor culege cu timpul roadele acestor strădanii, în sensul că cei în cauză se vor culca în timp util, desteptîndu-se matinal, fără să se complacă în obiceiul pernicios al lenevirii în pat, chiar dacă sînt purtătorii unor gene defavorabile din acest punct de vedere.
Se pare, totuși că, într-adevăr, datoram eredității faptul că unii chiar din start dorm bine și adorm cu ușurință, în vreme ce altii tot din start au dimpotrivă un somn mai scurt, mai superficial și mai fragil, fără a fi totuși insomnici. Cei din prima categorie declară fără ezitare că au un somn bun, adormind de cum pun capul pe pernă, dormind buștean cum zic ei, adică fără obișnuitele treziri și schimbări de poziții din timpul nopții, deșteptîndu-se perfect odihniți. Cei din a doua categorie acuză, dimpotrivă, adormiri dificile, deșteptări penibile, frecvente treziri în cursul nopții și vise cu dulumul, S. Monneret, în portretul făcut acelora care dorm bine subliniază faptul că aceștia dorm in medie 8 ore pe noapte stînd însă în pat de regulă 9. Din punct de vedere electroencefa lografic acestora le este proprie o mai mare cantitate de somn paradoxal, așadar de somn cu vise, durata acestuia fiind de domeniul a circa 120 de minute, în comparație cu cele aproximativ 65 de minute de somn paradoxal, ce revin de regulă acelora cu somn mai fragil. Acestora din urmă le este propriu un traseu electroencefalografic care indică scurte perioade de somn profund, ce survin mai ales spre sfîrșitul nopții, și nu la începutul ei ca în mod obișnuit. După cum vedem, cei cu somnul bun dispun de două ori mai mult somn paradoxal decât cei cu somnul fragil, și de trei ori mai multe mișcări oculare, ceea ce se soldează în mod obligatoriu cu existența unei mai mari cantități de vise. Acest surplus de vise este pus de către unii în legătură cu comportamentul psihologic aparte al acestor persoane. Tot aceste persoane se mai caracterizează sub ra- port psihologic și prin faptul că sînt de regulă mai anxioase, mai deschise către depresie și de regulă inhibate sub raport sexual. In comparație cu aceștia, cei cu somnul fragil exteriorizează un temperament mai energic cu tot ce decurge din această realitate. Tot aceștia sînt de regulă realiști, eficienți în ceea ce întreprind, conformiști și extravertiți. După J. Monroe, un cunoscut specialist american în problemă, nu atît durata somnului îi desparte pe cei cu somnul bun din start, de cei cu somnul fragil tot din start, cât faptul că primii nu interceptează acele utrascurte treziri din timpul somnului, care în cursul unei nopți normale de somn sînt de aproximativ 15,treziri pe care cei din a doua categorie, le interceptează aproape în totalitate. După calculele lui Monroe, efectuate pe loturi experimentale de voluntari, cei cu somn bun dorm în medie șase ore și jumătate, iar ceilalți o durată de timp apropiată -5 ore si 45 minute în medie. Dacă deosebirile cantitative dintre aceste două categorii de indivizi nu sint semnificative, după cum vedem, nu putem spune același lucru și despre cele calitative, deoarece la cei cu somnul fragil, ordinea ciclurilor somnului este perturbată, ceea ce antrenează un somn mai ușor, motiv pentru care aceștia interceptează cu ușurință stimulii exteriori perturbatori, și în special pe aceia sonici. Ceea ce este foarte important de reținut este că majoritatea dintre noi nu facem parte nici din prima categorie și nici din cea de-a doua categorii extreme, după cum am văzut, ci din compacta categorie de mijloc care se interpune între aceste două extreme. De unde o atît de mare varietate a somnului.
Image by Freepik
