Printr-o stranie și paradoxală coincidență, polii extremi ai cronologiei umane – copilul și vîrstnicul – prezintă numeroase puncte și trăsături comune. Nu este în definitiv bătrînul o ființă aparte cum spunea Diderot – pe – care însă timpul a crutat-o? Nu se poate însă spune exact același lucru și despre copil, numai că pe acesta timpul nu-l cruță de loc din moment ce trebuie să crească și să se dezvolte, neasemănîndu-se din acest motiv de la un an la altul. Nu este, de asemenea, și unul și altul un trofeu? Numai că copilul reprezintă un trofeu pe care viața îl smulge morții – așa cum spune Blaga – în marea bătălie ce durează de miliarde de ani, și al cărei sfîrșit nu se cunoaște, în vreme ce vîrstnicul tot un trofeu este pe care de data aceasta moarte îl smulge vieții, căci ce este altceva moartea dacă nu falimentul vieții. Nu reprezintă apoi și copilul ca și vîrstnicul o stare de somn? Numai că copilul este somnul rațiunii, după cum preciza J. J. Rousseau, în vreme ce vîrstnicul se identifică cu somnul tulburat de rațiune, după cum adăugăm noi. Nu reprezintă, în sfîrșit și copilăria și bătrînețea o continuă trecere și prefacere? Numai că în primul caz această trecere și petrecere are un curs ascendent, în vreme ce în al doilea, unul descendent. După această succintă introducere, să încercăm să creionăm tabloul insomniei, așa cum ne apare el în cazul copiilor. al școlarilor și vîrstnicilor..
Insomnille copiilor se caracterizează prin faptul că sînt produse de numeroase cauze și dispar deîndată ce aceste cauze sînt îndepărtate. Care sint ele? O alimentație neritmică, dezordonată; o igienă corporală deficitară; diverse infectii sau tulburări digestive, prin definiție frecvente la copii; vegetații adenoide și inflamații amigdaliene, de asemenea frecvente în perimetrul acestei virste, hipertrofia timusului, stare patologică specifică copilăriei, care ca și în cazul vegetațiilor adenoide și al amigdalitei, îngreunează respirația; și, în sfirsit, insomnia copilului mai poate ține și de o serie de factori psiho-reactivi, principalul dintre aceștia fiind reprezentat de teama copilului de a sta singur într-o încăpere cufundată în întuneric.
Insomniile școlarului în ipoteza că acesta este sănătos, tin de o unică cauză – Școala CU toate problemele pe care le ridică aceasta: grija de a auzi ceasul deșteptător, grija de a răspunde la întrebările profesorilor, grija de a face fată la examene etc. etc.
Insomniile virstnicului sînt incomparabil mai complexe, caracterizîndu-se prin caracterul lor trenant, prin frecvența lor deosebită, prin intensitatea lor și răsunetul pe care îl exercită asupra echilibrului somatic și psihic. Apropo de frecvența acestor insomnii, este bine de a ști că circa 20% dintre persoanele vîrstei a III-a le cunosc pe deplin rigorile și în special femeile.
Spre a realiza deosebirea dintre tinerețe și bătrînete din acest punct de vedere, vom preciza că în vreme ce consumul de somnifere este de domeniul a numai 5% între 21 și 29 de ani, același consum urcă la în jur de 40% dincolo de vîrsta de 70 de ani. Caracteristicele generale ale somnului la vîrstnici constau dintr-o îndelungă veghe nocturnă, dintr-o trezire matinală precoce, dintr-un somn precar sub raport calitativ, motiv pentru care este nereconfortant, din trenante senzații de oboseală, din firească somnolență diurnă și din frecvente și scurte sieste compensatorii. Și tot spre a realiza deosebirea dintre tinerețe și bătrînete, privită din punctul de vedere exclusiv al stărilor de veghe nocturne, vom preciza că durata trezirilor nocturne, docă este de domeniul a câteva minute la omul tînăr, pentru a se ridica la în jur de două ore, cât revin celor 8-21 de treziri pe care le are în medie vîrstnicul în timpul nopții.
O altă caracteristică a somnului virstnicilor, constă din repetatele și scurtele sieste pe care aceștia le fac în timpul zilei, pentru a compensa deficitul nocturn pe linie de somn. Statisticile ne reliefează faptul că 3/4 dintre subiecții trecuți de 60 de ani practică în mod sistematic siesta compensatorie pe linie de recuperare a somnului. Aceleași statistici ne mai arată că siestele sînt mai frecvente și de durată mai scurtă la bărbați, decât la femei.
Insomnia vîrstnicilor are mai multe cauze. Una dintre ele ține de însuși procesul involuției. Aceasta este rațiunea pentru care dincolo de limita celor 60 sau 65 de ani, somnul se „subțiază“ și se „scurtează”, chiar la aceia care pînă atunci n-au avut absolut nici o problemă din acest punct de vedere. O altă cauză a insomniei vîrstnicilor ține de retragerea din activitățile habituale, odată cu pensionarea. Acest fapt creează o stare sur- dă de nemulțumire și de anxietate, de unde și apariția insomniei. Ca dovadă că lucrurile într-adevăr așa stau, este că acei vîrstnici care depășesc momentul retragerii din activitățile obișnuite, ancorîndu-se de altele create ad-hoc, își continuă de obicei somnul lor din perioada vieții active. Și, în sfîrșit, o altă cauză a insomniilor vîrstnicilor, ține de comprimarea mișcării din perimetrul acestei vîrste, așadar din sedentarismul care decurge din această realitatate.
Photo by Annie Spratt on Unsplash
