Șocul anafilactic

0

Manifestare alergică sistemică, ca și „iminența de șoc”, constituie un „cortegiu” de simptome și semne rapid instalate, cu desfășurare dramatică, ce poate avea o evoluție spontană de la rapid reversibilă pînă la moarte.

Diferența de intensitate depinde de numeroși factori, dar brutalitatea fenomenelor instalate lasă un timp foarte scurt pentru recunoașterea sindromului, tratamentul fiind o veritabilă urgență medicală.

De obicei, socul anafilactic este urmarea unei agresiuni exercitată de injectarea sau administrarea perorală a unui medicament, inocularea veninului unor insecte (albine, viespi, bondari, țânțari (rar)), ingerării unui anumit aliment sau medicament, efectuării unei hiposensibilizări specifice.

Fenomenele clinice se instalează imediat după contactul alergenic (de ordinul minutelor, uneori aproape instantaneu pentru medicamente, venin insecte) și constau în fenomene generale ca amețeli, stare de rău, grețuri, vărsături, diaree, incontinență sfincteriană, colici abdominale, erupții cutanate foarte pruriginoase, sufocare cu respirație șuierătoare, stare asfixică, tahicardie, palpitații, scăderea tensiunii arteriale până la absența ei, puls imperceptibil etc., fenomene care apar fie grupate, fie în totalitatea lor.

Recunoașterea de șoc anafilactic impune combaterea semnelor printr-un tratament de urgență. Numai astfel poate fi salvată viața bolnavului.

Idealul este transportul într-o unitate spitalicească și luarea unor măsuri de urgență ca: instalarea în poziție culcată declivă, înțeparea sau denudarea unei vene pentru o perfuzie, injectarea rapidă a hemisuccinatului de hidrocortizon, adrenalinei, antihistaminicelor, tratament care va fi administrat numai de personal calificat și într-un dozaj corespunzător severității șocului.

Acasă se pot lua următoarele măsuri: fixarea limbii după instalarea în poziție culcat cu capul în jos, limitarea difuziunii alergenului prin provocarea

Vărsăturii când a pătruns pe cale orală sau aplicarea unui garou care să limiteze difuzarea unui medicament injectat sau înțepăturii de insectă, respirație asistată, aspirarea secrețiilor, masaj cardiac extern cu frecvență de 1-4 pe minut (20 de respirații și 80 de bătăi cardiace); dacă este posibil, administrarea de oxigen și transportul urgent la spital.

Dacă tratamentul curatio se practică de urgență, cel profilactic se aplică în timp, fiind obligatoriu pentru prevenirea reacțiilor viitoare. Va consta în evitarea contactelor sensibilizante, îndepărtarea cauzelor favorizante ale anafilaxiei, redresarea psihică a celui ce a suferit o stare de șoc.

Profilaxia șocului anafilactic constă și în investigarea complexă a bolnavului cu scopul depistării unor eventuale cauze favorizante. Bolnavul va fi instruit în special în vederea evitării abuzurilor de medicamente sau administrării incidentale a unor medicamente cu risc sensibilizant, ca și pentru însușirea unui bagaj minim de cunoștințe privind măsurile pe care poate să le ia singur la primele semne în cazul recidivei anafilaxiei:

Aceste măsuri constau în administrarea de hemisuccinat de hidrocortizon: antihistaminice perorale și injectabile, eficiente numai în stadiul inițial, calciterapie, adrenalină în doze strict corespunzătoare și apel urgent la ajutor medical.

Un mijloc profilactic eficient este aplicarea tratamentelor injectabile numai în unități sanitare, ca și evitarea medicamentelor posibil inductoare de șoc anafilactic pentru toți cei ce au suferit vreodată un astfel de accident.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here