La stabilirea sistemelor de cultură trebuie să se pornească de la principiul valorificării intensive a terenului. De aceea se indică cultivarea pomilor pitici cu creștere dirijată.
Speciile pomicole se pot cultiva în parcele separate sau intercalate cu alte culturi. În acest ultim caz, pe intervalele dintre rînduri se vor cultiva plante agroalimentare cu talie mică și care au partea comestibilă în pămînt sau în păstaie, pentru a fi ferită de substanțele toxice folosite la stropit. În cazul folosirii acestui sistem, pomii se plantează la distanțe mai mari iar coroanele vor fi aplatizate pe direcția rîndului pentru a spori gradul de iluminare.
Agrotehnica diferențiată a plantelor și mai ales tratamentele fito-sanitare, care se fac, pledează însă pentru amplasarea speciilor în parcele separate. Această așezare este recomandată mai ales în zona necooperativizată, unde suprafața grădinilor poate fi mai mare.
Sistemul intensiv se caracterizează prin introducerea unui număr mare de pomi la unitatea de suprafață și care în cazul mărului și părului să producă anual cel puțin 25-30 kg fructe pe pom. În acest scop terenul trebuie să fie foarte fertil și să se folosească portaltoi pitici pentru a avea trunchiul mic, de 40-60 cm înăltime și coroana joasă, luminată, ușor de întreținut și recoltat. Forma coroanei poate fi liberă, cu sau fără ax, de cele mai multe ori aplatizîndu-se pe direcția rîndului iar pentru motivele amintite înălțimea se plafonează la 3-4 m. Distanțele de plantare pe rînd și între rînduri sînt de 2,5-4,5 m. Dacă terenul este puternic îngrășat cu gunoi și îngrășăminte minerale, în primii 2-3 ani după plantare, intervalele dintre rinduri se pot cultiva cu plante agroalimentare. În continuare terenul se întreține ca ogor negru. Pentru acest sistem se pretează toate speciile. Pomii trăiesc și produc pînă la 20-25 ani.
Sistemul superintensiv se caracterizează printr-o densitate și mai mare de pomi, care la unitatea de suprafață asigură producții de 2-3 ori mai mari ca în sistemul intensiv. Pentru aceste livezi, făcute pe terenuri deosebit de fertile, se recomandă mărul, părul și piersicul, folosind portaltoii cei mai puțin viguroși: la măr M 9, M 26, M 27; la păr gutuiul M C și de
Provence; la piersic soiurile cele mai puțin vigu roase. Distanțele de plantare sînt de circa 2 m între rînduri și de 1,0-1,5 m pe rînd. Trunchiul lipseste sau este foarte scurt (circa 30 cm) pentru ca terenul de sub ramuri să se poată lucra. Coroana poate fi cordon vertical, fus restrins sau forme aplatizate la care ramurile șarpantă iar uneori și cele de rod, garnisesc axul.
Date fiind distanțele mici de plantare și nevoia luminii, în sistemul superintensiv înălțimea pomilor se limitează la 1,5-2,5 m. Durata de viață și producție a pomilor este de circa 10 ani.
In afara fertilității sporite terenul cultivat în acest sistem, cum de altfel și la sistemul intensiv, trebuie să fie cît mai adăpostit, uniformizat, plan și cu posibilități de irigare. În cazul pantelor din zonele de deal, montane sau submontane, se recomandă amenajarea teraselor continue iar pentru adăpost să se formeze garduri vii. Ultima măsură se poate lua prin asociere pentru protecția mai multor gradini.
Sistemul obișnuit de cultură se folosește pe terenuri cu relieful frămîntat, care nu poate fi uniformizat, și se caracterizează prin distante relativ mari de plantare între rînduri și pe rînd: 5-7/3-4 m în funcție de vigoarea pomilor. Adoptarea acestui sistem poate fi impusă și de factorii de climă, mai puțin proprii, care limitează folosirea portaltoilor pitici. Pentru că în general se folosește un portaltoi viguros, pomii au trunchi înalt și coroana aproape de cea naturală sau sub formă de vas.
Sistemul obișnuit de cultură se impune pentru toate speciile în zonele cu condiții vitrege de climă, sol și relief, unde nu este posibilă valorificarea intensivă terenului.
Image by aleksandarlittlewolf on Freepik
