Sinuzitele acute
Este inflamația acută a mucoasei de înveliș a sinusurilor paranazale.
În funcție de sinusul afectat, sinuzitele acute pot fi anterioare sau posterioare; în funcție de numărul sinusurilor bolnave, poate fi vorba de o monosinuzită (un singur sinus bolnav) sau polisinuzită (mai multe sinusuri bolnave, cum ar fi de pildă polisinuzita fronto-etmoido-maxilară), sau toate sinusurile de o parte (pansinuzită unilaterală) sau de ambele părți (pansinuzită bilaterală). Simptomele acuzate de bolnav sunt durerile de cap, scurgerile nazale seromucoase sau mucopurulente, senzația de înfundare a nasului, scăderea mirosului, temperatura ridicată, amețeală, lipsa poftei de mâncare, scăderea randamentului muncii intelectuale, chiar lipsa de interes pentru activitatea intelectuală.
Proiecția durerii depinde de sinusul interesat (la nivelul arcadei sprincenoase in sinuzita frontală, in unghiul intern al orbitei, în sinuzita et moidală anterioară, in obraz in sinuzita maxilară, în creștetul capului, înapoia ochilor și în ceafă in sinuzitele posterioare (etmoidosfenoidite). Durerea are uneori caractere particulare, cum ar fi sinuzita frontală, și anume așa-zisul orar diurn: apare dimineața la trezire, se intensifică pe parcursul dimineții și cedează spre prânz, o dată cu eliminarea unei cantități din secreții purulente pe fosa nazală corespunzătoare. La examenul nasului medicul constată prezența în fosa nazală a puroiului, ce se scurge din meatul in care se deschide sinusul bolnav. Radiografia sinusurilor arată opacifierea acestora, datorită edemului mucoasei și acumulării secreției purulente, care înlocuiește aerul ce umple in mod normal cavitățile sinuzale. Tratamentul sinuzitelor acute constă în repaus in casă, băi fierbinți la picioare, instilații nazale cu soluții medicamentoase apoase sau uleioase (fedrocaină, mentorin) de 3-4 ori pe zi, urmate de inhalații cu alcool mentolat 2-4%, o linguriță la 1 litru apă în clocot sau preparate tipizate (Inhalant soluție sau tablete). Asocierea unui tratament cu antibiotice cu spectru larg sau asocierea unui antibiotic cu o sulfamidă (eritromicină cu biseptol) este de asemenea utilă, împreună cu recomandarea fizioterapiei sub forma razelor diatermice sau ultrascurte pe sinusul afectat. In cazurile de sinuzite complicate grave se recurge la tratamentul chirurgical de deschidere și drenaj al supurației sinuzale, sub protecție masivă de antibiotice; uneori tratamentul necesită o îngrijire intensivă într-un serviciu specializat cu asistență medicală complexă, mai ales când este vorba de complicații septice intracraniene cerebrale, sinusovenoase sau encefalice.
Sinuzita acută maxilară de cauză dentară se caracterizează prin faptul că este unilaterală, secreția nazală este abundentă și fetidă, urât mirositoare, uneori cu eliminarea unor dopuri de aspect brânzos, cazeos, extrem de fetide.
Cauza este propagarea unei infecții de la rădăcina unui dinte la mucoasa sinusului maxilar, iar tratamentul de bază îl constituie extracția dintelui bolnav. Spălătura sinusului maxilar bolnav prin puncționarea acestuia cu un ac sau un trocar prin meatul inferior al fosei nazale, sub anestezie locală, este o manevră terapeutică utilă în toate sinuzitele maxilare, care are și un rol de diagnostic, precizând sau infirmând existența unei supurații intra-sinuzale. Pe acul de puncție se poate recolta conținutul sinuzal pentru examenul bacteriologic și antibiogramă și se pot instila substanțe medicamentoase active (enzime proteolitice de tipul alfachemotripsină, antibiotice, hidrocortizon).
Sinuzitele cronice
Sunt inflamații cronice ale mucoasei sinuzale, care urmează unei sinuzite acute nevindecată în timp de 2-3 luni. Pot fi limitate la un singur sinus sau la mai multe sinusuri, eventual la toate sinusurile (monosinuzită, polisinuzită sau pansinuzită). Simptomele sunt dominate de dureri de cap, senzația de înfundare a nasului și scurgeri nazale purulente, uneori mirositoare, uni-sau bilaterale. Durerea este proiectată de obicei la nivelul sinusului afectat; in același timp bolnavul acuză dureri difuze de cap. Înghițirea repetată și prelungită a secrețiilor purulente determină infecții descendente și de vecinătate (otite, faringite), laringotraheobronșite, ca și tulburări digestive.
Datorită tumefierii mucoasei nazale și îngustării calibrului fosei nazale, prin congestia mucoasei și prezența secrețiilor, bolnavul constată scăderea mirosului, uneori până la dispariția acestuia. Tratamentul sinuzitelor recent cronicizate este conservator: puncții și spălături ale sinusului maxilar in sinuzita maxilară, tampoane de drenaj cu soluții vasoconstrictoare nazale, instilații nazalo vasoconstrictoare și dezinfectante nazale, urmate de inhalații cu alcool mentolat 2-4% sau Inhalant, aerosoli cu antibiotice și hidrocortizon; eventual se asociază antihistaminice și se administrează antibiotice pe cale generală, în peroadele de acutizare, iar in formele vechi cu modificări anatomice importante și ireversibile ale mucoasei sinuzale se fac intervenții chirurgicale care urmăresc drenajul și aerarea cavităților sinuzale bolnave (cura radicală a sinuzitei). Intervenția chirurgicală o face medicul de specialitate. Curele inhalatorii cu ape sulfuroase, tratamentul terenului alergic, corectarea deficiențelor imunitare și imunostimulare cu produse microbiene sunt măsuri terapeutice utile, indicate de medicul specialist.
