În fața oricăror semne izolate sau tabloului complet al unei boli alergice, medicul parcurge un itinerar de diagnostic format din mai multe etape, ajutat de pacient, care relatează semnele și simptomele care îl supără; dialogul dintre medic și bolnav este astfel cel mai important element în recunoașterea alergiei și care constituie etapa anamnestică a diagnosticului sau istoricul bolii.
Urmează etapa investigațiilor care se face metodic, având drept scop următoarele obiective:
- precizarea naturii alergice a unei afecțiuni clinice;
- încadrarea tipului de manifestare alergică în clasificarea reacțiilor imune;
- stabilirea alergenului actual, cu rol determinant;
- alegerea celor mai potrivite și ușoare mijloace de investigație imuno-alergică pentru demonstrația reacției antigen-anticorp;
- interpretarea rezultatelor în contextul clinic.
În sfârșit, etapa terapeutică urmărește îndepărtarea semnelor de boală și totodată confirmă sau infirmă diagnosticul stabilit.
În această succesiune se urmărește precizarea:
- tipului de suferință și a tabloului clinic;
- stadiilor evolutive ale bolii;
- potențialului de gravitate asocieri, intricări cu alte afecțiuni, complicații prezente, complicații posibile;
- naturii bolii sau etiologiei acesteia.
Stabilirea corectă a diagnosticului de alergie are o importanță deosebită, căci din aceasta rezultă măsurile de tratament curativ (în stadiul acut, evolutiv) și profilactic în ceea ce privește recidivele.
