Cel mai important simptom in bolile oculare este scăderea vederii. Diminuarea sau scăderea vederii poate să fie pentru distanță (cum se întâmplă in miopie) sau pentru aproape (cum este in hipermetropie).
De asemenea, scăderea vederii poate fi și pentru obiecte apropiate și pentru distanță, cum se întâmplă în afecțiunile mediilor transparente și refringente, opacifieri, hemoragii, in afecțiuni ale nervului optic, in obstrucții vasculare retiniene etc. Acuitatea vizuală se poate reduce in unele afecțiuni oculare până la număratul degetelor în fața ochiului sau chiar până la perceperea luminii in unele afecțiuni evolutive cum sunt cataracta matură, leziunile retiniene vasculare, atingerile nervului optic etc. Se poate pierde total vederea, adică să nu se mai perceapă nici lumina in cazuri grave, netratate, cu atrofie de nerv optic cum se întâmplă in glaucomul neglijat, netratat. Tot ca modificări ale acuității vizuale poate să apară dublarea imaginii (diplopia), care este foarte jenantă și care survine în unele afecțiuni ale mușchilor extrinseci oculari, in paralizii date de cauze diferite: inflamatorii, hemoragice, vasculare, tumorale etc.
În afecțiunile căilor optice, deci în perturbările care apar în creier prin hemoragii, edem, tumori etc., poate să apară în câmpul vizual o pierdere a vederii numai într-o jumătate a acestuia. Astfel, bolnavul vede numai in jumătatea externă (temporală) sau internă (nazală), tulburări vizuale denumite hemianopsii.
Un alt simptom important este durerea oculară, care se manifestă sub diferite forme: înțepătură, ime, jenă în mișcările globului ocular, senzație de corp străin, senzație de uscare a ochiului etc. Durerea poate să mai îmbrace aspect global, adică să cuprindă întreg ochiul și chiar să iradieze la formațiunile anexe perioculare.
Manifestarea ei subiectivă este în raport cu etiologia (cauza) care a declanșat-o: corpii străini conjunctivali și corneeni, plăgile oculare, traumatismele (loviturile oculare), inflamațiile conjunctivei, ulcerele corneene, iritele, glaucomul acut etc.
Manifestată sub diferite forme, durerea oculară se însoțește frecvent și de o lăcrimare abundentă, prin iritație reflexă a glandei lacrimale și de o jenă la lumină, numită fotofobie. Jena dureroasă se poate manifesta cu localizare de proiecție psihică și la polul posterior al ochiului: bolnavul semnalează o durere în fundul ochiului, în unele afecțiuni perioculare, musculare, vicii de refracție necorectate, afecțiuni de fund de ochi etc.
Un alt simptom important este congestia oculară. Congestia oculară sau ochiul roșu apare frecvent in diferite agresiuni asupra ochiului atât asupra componentelor externe (conjunctiva, corneea, sclera, aparatul lacrimal, pleoapa etc.), cât și asupra componentelor interne (irisul, corpul ciliar, in glaucom etc.). Congestia are culoare diferită in raport cu componentele afectate. Astfel, este roșu deschisă când sunt prinse cele externe (conjunctiva) și roșu, violacee, când sunt prinse cele profunde (iris).
În afară de aceste simptome majore oculare, care determină pe bolnav să consulte pe specialist cât mai rapid posibil, există și alte semne oculare, care uneori sunt compensate parțial și atrag atenția mai târziu, fie estetic, cum este deviația ochiului (strabism, colorația anormală a pleoapei, a scleroticei, îngroșarea marginii pleoapelor, căderea genelor etc.) sau diminuarea și uneori pierderea parțială sau totală a funcțiilor vizuale cum sunt discromatopsile (scăderea vederii colorate), hemeralopia (pierderea vederii la întuneric) etc., descoperite întâmplător cu ocazia unor examene de specialitate.
