Sarcina, bolile inimii și vaselor

Sarcina impune în mod normal o creștere fiziologică a muncii inimii, datorită necesităţilor dezvoltării fătului. Progresiv, o dată cu dezvoltarea circulaţiei placentare creşte cantitatea de sânge pe care inima trebuie să o propulseze în circulație la fiecare bătaie, ca și masa de sânge circulant. Suprasolicitarea maximă în luna 8-a este consecutivă acestor modificări circulatorii; de asemenea solicitările inimii la naștere sânt urmarea efortului de expulzie a fătului. După naștere, dispariţia circulaţiei placentare și micşorarea uterului duc la o creştere bruscă a volumului de sânge circulant și în consecință inima va primi o cantitate mai mare de sânge pe care trebuie să o împingă în circulaţia pulmonară și deci la inima stângă. Aceste modificări progresive ale circulației sângelui explică faptul că majoritatea accidentelor cardiace pot să apară în luna a 8-a, la naştere și în perioada postnatală.

Orice bolnavă de inimă trebuie examinată cu atenție în cazul unei sarcini, pentru a evalua capacitatea funcţională a inimii. La gravidele tinere cardiace, cel mai adesea este constatată prezenţa de boli valvulare în special stenoza mitrală și foarte rar defecte congenitale. De asemenea, diagnosticul de boală de inimă trebuie făcut cu prudenţă într-o sarcină mai evoluată, deoarece palpitațiile, tahicardia, edemele sau suflurile pot să fie funcționale, survenind în absenţa oricărei anomalii cardiace, după cum ridicarea diafragmului poate să creeze o falsă impresie de dilatare cardiacă.

Gravidele cu boli de inimă valvulare compensate pot să ducă la bun sfârşit sarcina, neconstatându-se nici un risc crescut al morbidității. În absența complicațiilor se recomandă naşterea pe căi naturale, fiind mai puțin traumatizantă pentru inimă decît operația cezariană; aceasta de urmă solicită mai mult activitatea inimii prin pătrunderea bruscă în circulaţie a unei cantități mari de sânge (dispariţia bruscă a circulaţiei placentare), la care se pot adăuga eventuale complicații operatorii și postoperatorii. Desigur, se impune o supraveghere medicală periodică, dispensarizarea fiind obligatorie. Alimentația va fi săracă în sare și eforturile fizice vor fi mai moderate; în caz de creștere ponderală exagerată pot fi utilizate diuretice (nefrix, furantril). Aceeași supraveghere trebuie menținută și în timpul lăuziei, evitându-se pe cât este cu putinţă infecţiile locale sau generale; o febră prelungită după naştere ar putea fi datorită unei grefe de bacterii pe endocardul valvular, ducând la endocardită bacteriană. În cazul apariţiei unei insuficiente cardiace se impun de urgență digitalizare, restricție de sare, diuretice, repaus; se recomandă ducerea la sfârşit a sarcinii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here