Rostopasca (Chelidonium majus) ai-de-pădure, buruiană-de-cele-sfinte, buruiană-de-pecingine, buruiene-sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, gălbinele, iarbă-de-negi, iarba-rândunicii, lăptiugă, negelariță, oiască, paparună, sălățea, scânteiță, tătărcele

Alte denumiri sunt: ai-de-pădure, buruiană-de-cele-sfinte, buruiană-de-pecingine, buruiene-sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, gălbinele, iarbă-de-negi, iarba-rândunicii, lăptiugă, negelariță, oiască, paparună, sălățea, scânteiță, tătărcele. Dacă ne gândim la faptul că rostopasca se întâlnește adesea în vechile cărți despre plante medicinale sub numele de „buruiană-de-cele-sfinte” sau „buruiene-sfinte„, ne putem imagina de ce prestigiu se bucura odinioară în popor această plantă medicinală considerată astăzi adesea drept o buruiană otrăvitoare. Aversiunea epocii noastre moderne față de rostopască mi-o pot explica doar prin faptul că la începutul industriei medicamentelor au fost condamnate și renegate cu hotărâre toate plantele medicinale valoroase, pentru a îndepărta poporul de plantele de leac și a-l îndrepta spre leacurile pe bază chimică.

Rostopasca se dezvoltă ramificat, atingând o înălțime între 30- 80 centimetri. Ea înflorește, începând din luna mai, pe tot parcursul verii până în toamnă. Frunzele sale sunt zimțate și se aseamănă cu cele de stejar. Din tulpină și rizom izvorăște o sevă galben-portocalie și destul de vâscoasă. Rostopasca preferă vecinătatea zidurilor, a gardurilor, a grohotișurilor de pantă, precum și livezile sudice. Oricât ar fi vara de secetoasă și marginile de sud ale pădurilor de uscate, din plantă tot va curge sucul gros, galben-portocaliu, în cantități suficiente. Dar și în timpul iernii, când zăpada acoperă tot, putem găsi rostopasca dacă ne-am întipărit în minte locul unde crește.

Planta aceasta este depurativă (deci curăță sângele) și hematopoetică (deci ajută la formarea sângelui). Eu aș recomanda-o, asociată cu urzicile și mlădițele de soc, în leucemie. Numai că trebuie să se bea minimum 2 litri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el să poată da rezultate bune.

Rostopasca este un leac de încredere în bolile hepatice grave, dacă se folosește în formă homeopatică. Curățind atât sângele cât și ficatul, ea are o influență dintre cele mai bune și asupra metabolismului. Această plantă medicinală este folosită cu succes în afecțiunile biliare, renale și hepatice. Pusă în vin (30 grame de rostopască împreună cu rădăcinile se lasă 1-2 ore în 1/2 litru de vin alb), înlătură foarte rapid icterul. Este indicată și în tratarea hemoroizilor care dau arsuri în zona anusului, în combaterea înțepăturilor și a senzației de cuțite” în timpul urinării, ca și contra vâjâitului în urechi. În toate aceste cazuri se pot bea câte 2-3 cești cu ceai (care nu se prepară prin fierbere, ci doar prin opărire) pe parcursul zilei, în înghițituri mici. Acesta este folosit extern contra bolilor de cancer la piele, contra bătăturilor, a verucilor (negilor) și a eczemelor care nu vor să se vindece. Cataracta și petele pe cornee dispar treptat. Sucul ajută chiar în cazul sângerării retinei și a dezlipirii de retină. Se ia o frunză de rostopască, se spală, iar tulpina ei fragedă se zdrobește între degetul mare și degetul arătător umezite în prealabil. Zeama astfel obținută este unsă cu arătătorul, ținând ochii bine închiși, înspre coada ochiului. Deși nu este pusă direct în ochi, acțiunea ei se comunică totuși ochilor. Acest lucru se poate încerca pentru a trata cataracta, vederea slabă și în mod preventiv pentru ochii sănătoși dar suprasolicitați. Eu însămi îi resimt efectul bine făcător când trebuie adesea să stau până noaptea târziu ca să rezolv corespondența. Când sunt istovită, iau o frunză de rostopască din grădină și îi aplic zeama către coada ochilor, în modul pe care l-am arătat mai sus. Am de fiecare dată senzația deosebit de agreabilă că mi s-ar fi tras un văl din fața ochilor. În medicina homeopatică se prepară din această plantă o tinctură din care se administrează, în cazul afecțiunilor menționate mai sus, de 2-3 ori zilnic câte 10-15 picături în puțină apă.

Cu câțiva ani în urmă mi s-a povestit despre o femeie care avea pe pleoapa inferioară dreaptă un abces roșu de mărimea buricului degetului cel mic. Oculistului la care s-a dus ca să-i prescrie o rețetă pentru ochelari nu i-a plăcut ce-a văzut – avea abcesul deja de 7-8 ani fără s-o fi supărat vreodată – și a trimis o probă la analiză. Era cancer de piele. Pentru tânără femeie a fost – după cum vă puteți imagina – un șoc cumplit. Cum familia ei face parte din cercul nostru de cunoștințe, am putut să recomand rostopasca. Era luna februarie și, din fericire, o iarnă blândă. Rostopasca trece bine peste iarnă și rămâne verde. Sfatul meu a fost să scoată planta din pământ cu rădăcină cu tot și s-o planteze într-un ghiveci, pentru a o avea la îndemână. Femeia urma să-și tamponeze de 5-6 ori pe zi locul bolnav cu seva galben-portocalie. Cum abcesul era plasat pe pleoapă, i-am atras atenția că seva nu era nocivă pentru ochi. Am mai sfătuit-o să meargă o dată pe lună la tratament cu raze Röntgen, așa cum îi prescrisese medicul, deși aceste iradieri nu alungă tumorile maligne, ci se mai întâmplă să distrugă porțiuni de epidermă încă sănătoasă, ba adesea chiar și oasele. Scurt timp înainte de sărbătorile de Crăciun am trăit marea bucurie ca abcesul canceros să dispară. Femeia mi-a făcut o vizită și mi-a sărit de gât chiar de la ușă. Medicul oftalmolog la care fusese și înainte a întrebat-o mirat ce făcuse. La răspunsul ei: „Lunar la Linz pentru raze”, doctorul a spus: „Dacă asta a reușit Röntgen-ul, e într-adevăr un miracol.” Mi-a mai mărturisit că nu ar fi rezistat sufletește văzând fețele mâncate până la os ale celorlalte paciente pe care le întâlnea la raze, dacă nu aș fi înarmat-o eu cu atâta curaj, credință în Dumnezeu și încredere în sine.

Și acum rugămintea mea pe care o adresez tuturor celor care citesc aceste rânduri: Ajutați și dumneavoastră într-un caz similar și cruțați-i astfel pe semenii dumneavoastră de un sfârșit cumplit! În timpul nostru atât de poluat se îngrămădesc cazurile în care din negi înroșiți și care încep deodată să crească se formează cancerul pielii.

Firele de păr de pe obraz și creșterea excesivă a părului pe brațe și picioare la femei indică o tulburare renală. Locurile respective se ung cu suc de rostopască, obținut cu ajutorul storcătorului electric (sucul se menține proaspăt în frigider maximum 1/2 an); este lăsat să acționeze câteva ore, apoi locul se spală cu un săpun emolient, iar pielea care s-a uscat puțin se tratează cu alifie de filimică, ulei de mușețel sau sunătoare. În afară de aceasta, trebuie făcute o cură de ceai de urzici – cel puțin 3-4 cești pe zi -, precum și băi de șezut cu coada-calului pentru o irigare mai bună a rinichilor.

O cunoștință din zona orașului Mainz folosea în timpul plimbărilor sale zilnice seva de rostopască așa cum am arătat. Un câine lup destul de bătrân îi era însoțitor credincios. Odată i-a dat în glumă și lui cu puțină sevă pe ochi, ceea ce se pare că i-ar fi făcut foarte bine câinelui, căci de-atunci se posta de fiecare dată rugător în fața stăpânului său, când acesta folosea rostopasca.

Într-o parohie din Austria superioară în care am ținut o prelegere în luna noiembrie, am făcut cunoștință cu un paraclisier care purta ochelari. Când m-am întors în februarie la aceeași parohie, paraclisierul nu mai purta ochelari; după cum singur mi-a povestit, numai datorită faptului că din noiembrie mi-a urmat zilnic sfatul legat de cura cu zeamă de rostopască. În plus, acum vedea mult mai bine decât înainte cu ochelari. Fiind iarnă, trebuia, să-și ia frunzele de rostopască de sub pătura de zăpadă. Menționez acest lucru numai pentru ă sublinia că anumite plante medicinale pot fi găsite proaspete chiar și în anotimpul rece când mai orice vegetație pare a fi moartă.

MODURI DE FOLOSIRE

Infuzie: 1 linguriță rasă de plante la 1/4 litru de apă – se opărește doar.

Suc proaspăt: Frunzele, tulpinile și florile se spală și se trec în stare umedă prin storcătorul electric (pentru folosirea externă).

Tinctură: A se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.

Macerat de vin: Se toarnă 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopască cu rădăcini cu tot și se lasă să stea 1-2 ore, apoi se filtrează și se bea în înghițituri mici.

Foto: Freepik

-Anunț-

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here