Fitoterapia s-a născut o dată cu omul, care prin instinct, prin observație, experiență și inteligență a învățat să-și aleagă din mediul înconjurător pentru hrană și tratament cele mai utile plante sau produse obținute din regnul vegetal: ciuperci, alge, licheni și practic toate părțile din plantele superioare.
În concepția hippocratică și paracelsiană se considera că alimentele sunt remediile noastre, iar remediile sunt în primul rând alimentele. Deși un timp s-a uitat acest adevăr, în prezent ca adepți ai unei terapii naturale, va trebui să recunoaștem că în plantele medicinale și aromatice, in legume, fructe, in semințe, substanțele active sau nutritive sunt bine proporționate și mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea în stare cât mai crudă, mai puțin prelucrată decât la derivatele ultrapreparate sau la alimentele sau medicamentele semisintetice, obținute in laborator. Pe de altă parte trebuie înlăturată și prejudecata că plantele ar fi lipsite de nocivitate. Sunt numeroase exemple în care nu numai că materiile prime vegetale sau substanțele naturale obținute din ele sunt lipsite de toxicitate, dar ele conțin otrăvuri puternice. În special alcaloizii și glicozidele intră în această categorie (aconitina, stricnina, morfina, atropina, alcaloizii lisergici, strofantozidul, glicozidele digitalice ș.a.).
O dată cu izolarea morfinei în 1805, s-a crezut că problema conservabilității și standardizării plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvată. S-a considerat că numai un mic număr de substanțe pure din plante sunt active, ceilalți compuși nefiind decât un balast. S-a neglijat însă un fapt și anume că substanțele active din plante constituie un complex organizat activ pe baza unor acțiuni sinergetice, care prezintă avantaje terapeutice certe față de substanțele pure sau chiar față de unele asocieri de substanțe active pure.
Desigur că nimeni nu contestă în prezent că în caz de prim ajutor, de afecțiuni acute grave se apelează la substanțe active pure, indiferent dacă sunt naturale sau obținute în laborator. Pentru majoritatea afecțiunilor cronice care necesită tratamente îndelungate este recomandabilă utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte sau a unor extracte care să conțină cât mai nealterate structurile naturale sau complexul de substanțe active existente în specia sau în speciile de plante asociate cu scopul de a obține un produs fitoterapeutic.
În acest caz, în care in produsul fitoterapeutic există 20 – 30 sau chiar mai multe substanțe active, unele din ele în cantități foarte mici, poziția este pe linia dintre alopatie și homeopatie. În ceea ce privește demonstrarea acțiunii farmacodinamice și farmacocinetice a produselor fitoterapeutice propriu zise, abia în ultimul deceniu au început să fie elaborate teste de mare sensibilitate, in special teste biochimice ,,invitro” sau teste biologice speciale, diferite de cele clasice experimentate pe animale de laborator. Fitoterapia și aroma terapia modernă studiază efectele plantelor la nivel infracelular, la nivelul țesuturilor și organelor și în special asupra organismului bolnav. In același timp fitoterapia consideră omul în totalitatea sa psihosomatică și de multe ori recomandă asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Dacă regnul vegetal poate trăi fără om, în nici un caz omul nu poate trăi fără el. Nici oamenii și nici celelalte ființe vii care populează pământul nu pot trăi fără plante: de la aliment și până la medicament. S-a arătat că toate substanțele fabricate in laborator și străine organismului trebuie acceptate cu multă prudență de medici și de bolnavi și nu trebuie considerate ca inofensive, fără cercetări complexe foarte aprofundate.
Apoi urmează un examen foarte important proba timpului. În această privință, fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut această decisivă probă a timpului in decursul mileniilor de când este aplicată și practicată de peste 80% din populația globului. În ceea ce privește aromaterapia, aceasta va fi aplicată ca metodă de tratament la bolnavii alergici la antibiotice și la bolnavii cu afecțiuni infecțioase provocate de tulpini de bacterii rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante aromatice sau legume conținând uleiuri volatile, își aduc aportul pe toate meridianele lumii in prevenirea a numeroase afecțiuni provocate de microorganisme sau de paraziți.
Preluate și reluate la un nivel superior, fitoterapia și aromaterapia înregistrează în prezent succese remarcabile în toate țările lumii. De altfel și din punct de vedere economic, pentru a satisface cerințele populației globului in continuă creștere, fotosinteza și biosinteza ,,invitro” s-au dovedit soluția cea mai convenabilă. Utilizând energia practic inepuizabilă, energia solară, iar din celelalte resurse primare ale planetei pe cele reciclabile, regnul vegetal protejat și dirijat potrivit necesităților noastre va fi și în viitor sursa cea mai convenabilă și mai apropiată de organismul uman atât ca aliment, cât și ca medicament.
