Ritualurile și trucurile somnului

0
Ritualurile somnului, trucurile somnului
-Anunț-

Dacă prin termenul de ritual înțelegem ceremonialul derivat din vechi tradiții și după anumite reguli, cu prilejul unor momente importante ale existenței (nașterea, căsătoria, moartea) sau cu etape importante din procesul muncii) semănatul, culesul recoltei, etc.). este de la sine înțeles că și somnul reprezintă un moment important din fiziologia vieții, motiv pentru care și lui i s-au creat ritualuri, mai mult sau mai puțin sesizabile, care însă dacă sînt respectate. influentează în mod favorabil somnul. Aceste ritualuri își fac apariția chiar în fragedă copilărie și ele trebuie cultivate cu perseverență, făcînd parte din însăși ucenicia somnului.

Astfel, cînd copilul înainte de culcare își pune la locul lor păpușile cu care s-a jucat înainte de a se sui în pat, el face cel mai adeseori acest lucru în contul ritualului mentionat. Iar dacă nu o face totuși, este bine să-l încurajăm în acest sens. Punîndu-și păpușile acolo unde trebuie mai ales cînd face aceasta în mod spontan, copilul este sigur că a doua zi le va găsi unde le-a pus și, prin asociere, este sigur că tot la locul lor îi va găsi pe părinți și eventual pe bunici, fapt ce conferă securitate somnului său. Din ritualul somnului mai face parte și frămîntatul pernii ca și suptul degetului, gesturi pe care părinții le prohibesc cu insistență, uitînd sau ignorînd faptul că aceste mișcări ritmice, repetitive, monotone și calmante, induc în cele din urmă somnul. Și, în sfîrșit, tot din ritualul somnului copilului mai face parte și păpușa sau clasicul ursulet de catifea, cu care copiii doresc a se culca împreună. Jucăriile menționate reprezintă în această ipostază autentice fetișuri și, în același timp, autentice punti de legătură între lumea stării de veghe și aceea a somnului, așadar autentice remedii hiponogene.

Și pentru că am vorbit despre așa-numita ucenicie a somnului, precizăm faptul că ea repre- zintă o realitate care, în enorma majoritate a cazurilor, decurge de la sine. Ideal este că acea- stă ucenicie să fie dirijată, știut fiind că de cele mai multe ori găsim explicația insomniilor adultului, în deficientele educationale ce țin de indedepărtata perioada de ucenicie a somnului. Stim în acest sens că multi părinți urmăresc cu obstinatie și perseverență, ca micile lor odrasle să fie trimise la culcare în condițiuni de stingere totală a luminii și de închidere a ușii de la încăperea în cauză, fiind convinși că pe această cale. le sporesc spiritul de autonomie, în același timp obișnuindu-i pe aceștia cu experiența singurătătii și a separației. Cercetări efectuate în acest domeniu, au demonstrat însă faptul că aceste practici reprezintă pentru copiii în cauză autentice stresuri.

Pare paradoxal și incredibil, dar copiii adorm mai repede și dorm mai bine în prezența unei lumini slabe și a ușii întredeschise, uși prin care răzbat vocile ce vin dinspre bucătărie, din hol sau din alte încăperi învecinate, și asta pentru că lumina ca și vocile de care am vorbit mai sus le conferă acestora sentimentul securității. Nu trebuie apoi să uităm că prin definiție copilului ii este teamă de a dormi singur. plus, tot copilul vrea să cunoască misterele nopții, spionînd din acest motiv viata nocturnă a părinților săi. O mare cunoscătoare a psihologiei copilului, și anume Jeanette Bouton, a precizat apropo de acest aspect că copilul crede numai ceea ce vede. În acest spirit, acesta spionînd somnul adultilor se va strădui să-i imite pe aceștia întru totul. lată rațiunea pentru care cînd părinții sint dezorganizați în materie de somn sau chiar insomnici, au toate șansele de a fi imitați din acest punct de vedere de odraslele lor.

Trecînd la ritualurile de somn ale adultului, vom preciza că toate acele operațiuni pe care le efectuăm cu regularitate și perseverență seară de seară, înainte de culcare, și care cu timpul se constituie în autentice reflexe condiționate, alcătuiesc împreună un autentic ritual, propriu fiecăruia dintre noi, care creează premize dintre cele mai favorabile pentru inducerea somnului. Care sint aceste operațiuni? Care altele decît demachiatul, spălatul dinților, îmbrăcatul cămășii de noapte sau a, pijamalei, cele cîteva pagini de lectură din cartea de servici” pentru lectură de pe noptieră, etc., etc. Aceste operațiuni, după cum ați văzut cît se poate de banale, cîștigă în valoare și finalitate în contextul ritualului menționat, dacă sînt practicate cu regularitate și în aceeași ordine. Și, dacă stăm și ne gindim bine, merită să cultivăm acest ritual fertilizator, nu atît pentru voluptatea somnului pe care ni-l prefațează, cît pentru tonusul noii zile care ne așteaptă, și pe care somnul la rindul lui îl prefațează. În definitiv, ne culcăm nu pentru simpla plăcere de a dormi, pe aceasta sesizind-o de regulă pe cale inconștientă, cît pentru aceea de a intra cît mai reconfortați și cît mai tonici în starea de veghe de a doua zi, pe aceasta sesizind-o pe cale conștientă.

Putem însă să ne optimizăm somnul nu numai pe calea ritualurilor de care am vorbit mai sus, ci și pe calea unor anume trucuri, așadar pe calea unor șiretlicuri, a unor manevre abile și a unor stratageme, și acestea putînd facilita apariția somnului și, implicit fenta pe aceea a insomniei. Trucurile la care ne referim sînt în realitate multe la număr și este o adevărată artă de a ști de care dintre ele să te folosești la moientui oportun, artă care presupune cunoașterea propriei personalități cît și pe aceea a tainelor somnului. lată-le pe cele mai importante dintre acestea:

Creați-vă un spațiu limitrof de măcar o jumătate de oră, care să reprezinte tranziția dintre perioada îndelungă a stării de somn și aceea și mai îndelungă a stării de veghe, pe care să-l folosiți în exclusivitate pentru realizarea acestei tranziții. În consecință, este o profundă eroare din a se trece imediat de la operațiunea apăsării butonului de închidere al televizorului, odată cu ultimul telejurnal, la aceea a apăsării butonului lămpii de pe noptieră. De asemenea, Beste o profundă eroare de a se trece imediat de la masa de lucru la pat, de la coala de hirtie la cearceaf, de la strung la pernă, etc., etc. Umpleti spațiul de tranziție la care ne referim cu lectura presei, cu audiții muzicale, tricotaj, discuții pașnice etc. etc.

Citește și:   Somnul și virsta

Pentru cei cu activități predominent sedentare, este bine de a se umple același spațiu cu o plimbare efectuată în jurul casei, dacă e posibil într-un parc din apropiere, și oricum pe străzi liniștite, de preferință întotdeauna aceleași.

Evitați la cină mesele copioase, excesele pe linie de vin, de ape minerale diuretice sau de fructe ce exercită acțiuni nete asemănătoare (cireșe, pepeni etc.). Evitați, de asemenea, de a consuma în cursul după amiezii băuturi psihoenergizante, gen cafea, ceai sau chiar pepsi.

Pentru mulți este binevenită în prag de culcare o baie caldă, aromatizată și activată fie pe calea a cîtorva pumni de floare de tei, fie a 2-3 tablete de aspirină. Asemenea băi exercită evidente efecte sedative și hipnogene.

Un pahar de lapte băut tot în prag de culcare, se constituie pentru mulți într-un pahar băut în cinstea somnului ce va urma, somn care este precipitat fie pe calea triptofanului de care am mai vorbit, fie pe calea unui reflex condiționat, care ne conectează cu automatismele primului an de viață, cînd operațiunea suptului la sînul matern era automat urmată de proiectarea în brațele lui Morfeu.

Și un măr mîncat înainte de culcare, exercită după unii efecte hipnogene, efecte datorate nu atît componentelor acestui fruct, cit mai degrabă simbolisticii sale complexe. Efecte benefice pe linie de inducere a somnului exercită și cîtiva zeci de pași efectuati în picioarele goale prin încăperile casei, în prealabil aerisite, sau cel puțin în jurul mesei.

Creați-vă deprinderea unor lecturi ușoare îndată ce v-ați așezat în pat, furnizate de preferință de basme și povestiri, care de regulă ne proiectează în lumea fabuloasă a copilăriei, eliberîndu-ne pe această cale de strînsura numeroaselor paríme care ne leagă de țărmul activităților diurne, obișnuite.

Puneți-vă pe noptieră, și imediat la îndemînă, un caiet și un creion, în care să transcrieți orice preocupare mai insistentă în legătură cu ziua de mîine, decongestionîn-du-vă în felul acesta spiritul cibers.

Alungați toate gîndurile acaparatoare ca și toate grijile care aidoma unor ciori vă dau er tîrcoale, stînjenindu-vă cu croncănitul lor. Treceți la nevoie în caietul menționat mai sus aceste gînduri și aceste griji, cu intenția deliberată de a le rezolva a doua zi.

Faceți cîteva exerciții de relaxare, deconaltractîndu-vă mușchii și în special pe aceia ai feței, căutîndu-vă în continuare o poziție cît Pia mai comodă pentru somn.

Fixați-vă îndată ce ați stins lumina și ați steînchis ochii, asupra unei amintiri îndepărtate, ținînd eventual de domeniul copilăriei și al adolescenței, amintiri în legătură cu plăcerea unui anume somn reconfortant de care ati avut parte în casa bunicilor sau la vreo cabană, etc., etc.

Fixați-vă de asemenea atenția, și asta dacă există această posibilitate, asupra unor zgomote sau sunete lente, și care se repetă, de genul pașilor ce răsună în noapte pe străzi, al picăturilor de ploaie care pică din streașină, al tictacului abia perceptibil al unui ceas, al orăcăitului broaștelor, al cîntecului greierilor, etc., etc.

Încercați să respirați în ritmul care convine propriului somn, căutînd să interceptați pe această cale căldura propriului corp. Încercați, în final, să nu vă mai gîndiți la 9b nimic, și să vă lăsați duși așa de suflul somnului, aidoma pufului de păpădie dus de suflul curentilor de aer.

Dacă folosind trucurile pe care le considerați necesare, somnul nu vine totuși, însemnează că ați ratat momentul propice al primului ciclu. Într-o asemenea situație, este inutil să vă montați și să vă enervați, pentru Ecă somnul mult așteptat nu vine. Este preferabil în consecință să aprindeți lumina, să vă ni apucati din nou de lectură, să ascultați în tihnă radio-ul sau să efectuați o activitate i oarecare monotonă, pînă ce simțiți că v-ati apropiat de cel de-al doilea ciclu.

lar în ipoteza că cu toate străduințele făcute sinsomnia nu poate fi fentată, nu disperati. O noapte pierdută nu însemnează în mod obligator și o zi pierdută, și asta pentru că rezervele organismului sînt practic inepuizabile.

După cum am văzut pînă acum, recomandările date pentru combaterea insomniei și pentru optimizarea somnului sînt, în marea lor majoritate, de inspirație naturistă. Nu putem însă încheia această lungă listă, fără a o completa prin încă două metode, și ele de inspiratie na- turistă, și care tin de practicile terapeutice tradiționale ale speței umane: homeopatia și acupunctura. Abordînd într-o primă etapă homeopatia, vom preciza că această metodă des- coperită la drept vorbind de cel mai mare medic al lumii antice elene, Hipocrat, și redescoperită la sfîrșitul secolului al XVIII-lea de către medicul german provenind din Sibiu, și anume Samuel Hahnemann, pleacă de la ideea că „,cui cu cui se scoate”, cu alte cuvinte că un rău. (în înțeles de boală) se izgonește din organism printr-un alt rău. Mai precis, homeopatia constă din metoda de a îngriji bolnavii cu ajutorul unor remedii folosite în doze infinitezimale, preparate pe calea diluției, și care sînt capabile de a exercita asupra omului sănătos efecte similare cu acelea ale bolii de combătut. „Dacă un medicament administrat unei persoane îi provoacă acesteia un sindrom de simptome (deci o asociere de semne clinice de boală – n.n.) el va vindeca o persoană bolnavă prezentînd simptome similare”, de- clară în acest sens, S. Hahnemann, stabilind primul principiu al homeopatiei-similia similibus curantur.

Citește și:   Somnul și personalitatea umana

În comparație cu medicina homeopatică, cea obișnuită, deci cea alopată (allos însemnînd în limba greacă altul, iar pathos boală), folosește după cum știm doze medicamentoase active, combătînd cauza bolilor și modificînd astfel simptomele acestora. Logica medicinii alopatice, deci raționale, obișnuite, este următoarea: Dacă avem de exemplu o stare febrilă, deci febră, și consultăm un medic alopat, deci obișnuit, acesta ne va recomanda fără îndoială să luăm aspirină, medicament care este după cum știm antipiretic, adică combate febra. Homeopatia, dimpotrivă, bazîndu-se pe principiul remediilor similare”, va recomanda în starea menționată mai sus un produs medicamentos de origine vegetală sau minerală care, la o persoană sănătoasă, va produce febră. Acest medicament va fi administrat în doze infinitezimale, spre deosebire de medicamentele medicinii alopate, administrate de regulă în doze mari, active, și cel mai adesea sub formă de pilulă care este nu numai mică, ci conține un medicament într-o formă extrem de diluată.

Remediile homeopatice sînt extrase din marea farmacie a naturii ținînd de cele trei mari regnuri de bază ale acesteia; regnul vegetal, respectiv compus din plantele medicinale, din cel mineral și din cel organic, animal. Aceste remedii sînt preparate cu ajutorul unor produse tot naturale ca serurile, culturile de microbi, salivă, urină, sînge etc. Marele merit al acestor remedii este că sînt incomparabil mai puțin toxice, în comparație cu remediile obișnuite, alopatice. În plus, administrarea lor ține de un anumit ritual. Astfel, în primul rînd, pilulele homeopatice nu trebuiesc înghitite, ci topite cu răbdare sub limbă. În al doilea rînd, aceleași pilule nu trebuiesc atinse cu mîna, spre a nu-și modifica acțiunea terapeutică, ca urmare a intrării lor în contact cu impuritățile mîinii. În al treilea rînd, tot pilulele homeopatice necesită a fi luate între mese, spre a se evita modificarea acțiunii acestora prin contactul cu o serie de condimente ca alcoolul, cafeaua, ceaiul, piperul, muștarul etc. etc. Administrarea pilulelor homeopatice necesită de asemenea o strictă individualizare, în funcție de boala tratată, de temperamentul și personalitatea bolnavului, de condițiile climatice și meteorologice. După cum vom vedea mai tîrziu, homeopații își identifică remediul administrat, a propos de stricta individualizare a acestuia, cu un anume tip con- stituțional, cu un anume temperament, cu o anume personalitate.

Homeopatia se deosebește în linii mari de medicina, clasică, oficială sau alopată prin următoarele trei trăsături esențiale, și anume:

  • pentru că ea tratează simptomele bolii, creînd în felul acesta o boală analoagă aceleia reală, existentă, însă incomparabil mai eb puțin agresivă;
  • pentru că, în opoziție cu medicina alopatică. folosește, după cum am mai specificat, doze infinitezimale din remediile recomandate;
  • pentru că utilizează remedii și scheme terapeutice strict individualizate și adaptate persoanei tratate. Cum homeopatia își are un loc bine stabilit în tratamentul tulburărilor produse în organism printre altele și de către stările tensionale ca și de către stresurile de tot felul, este de la sine înțeles că ea își are de asemenea locul bine stabilit și în tratamentul tulburărilor de somn și, în speță ale insomniei. Facem însă dintru început precizarea, că homeopatia nu reprezintă în cazul insomniei un tratament absolut specific, așa cum este situația în foarte multe alte boli, și asta pentru simplul motiv că medicul homeopat nu tratează atît o anume boală, cât un anume temperament, o anume constelație psihică în contextul căreia este adăpostită respectiva boală. Din acest motiv, remediile homeopatice nu sînt nici somnifere, nici soporifice (adică medicamente generatoare de o stare accentuată de somnolență). Medicul homeopat urmărește, ca atare, de a echilibra un anume organism și, în cazul tulburărilor de somn, pe acela al insomniacului, cu toate dezechilibrele ce îl caracterizează pe acesta.

Cum stricta individualizare a tratamentului reprezintă o trăsătură absolut definitorie a tratamentului homeopatic, iată cum se prezintă această individualizare în cazul tratamentului insomniei:

  • Unui individ care moțăie după masă, care adoarme ușor în momentul culcării, dar se trezește în schimb după miezul nopții, îi se va prescrie Nux vomica.. (Facem precizarea că în limbajul homeopatic medicamentele sînt desemnate cu denumiri latine. Astfel, Nux vomica, reprezentînd un extract din coaja nucii verzi, conține printre altele și stricnină, substanță chimică ce exercită efecte stimulative în diverse domenii).
  • Unui individ care nu poate adormi fie din cauza obiectivelor și a problemelor pe care nu le-a rezolvat în ziua respectivă, fie din cauza problemelor pe care le frămîntă în gînd în legătură cu ziua ce urmează, i se va prescrie Coffea, respectiv extrase din diverse specii ale arborelui de cafea; extrase care exercită după cum știm proprietăți stimulente, excitante, tonice cardiace, diuretice și psihoenergizante:
  • Unui individ prezentînd o insomnie întreținută de abuzul de tutun, de surmenajul social sau o hipernervozitate în general, i se va prescrie Gelsemium, un alcaloid existent în rădăcinile sau rizomii plantei Gelsemium nitidium, plantă originară din Statele Unite ale Americii, din Mexic, Guatemala ca și alte țări,ce posedă proprietăți sedative, adică de calmare a stărilor de excitație cerebrală și antispastice.
  • Unei femei aflîndu-se în perioada de menopauză, care, ca atare prezintă tulburări de somn și care în consecință se trezește obosită, i se va prescrie Lachesis, respectiv extractul unei alte plante medicinale;
  • Persoanelor cu oboseală cronică și prezentînd și un coeficient ridicat de iritabilitate, și avînd din aceste motive un somn agitat. li se va prescrie Lycapodium, respectiv extrasul sporilor criptogamei vasculare Lycopodium clavatum denumită popular Talpa ursului, brădișor sau pedicuță; plantă folosită în medicina tradițională pentru tratamentul unui mare număr de maladii;
  • În sfîrșit, persoanelor cărora le este frică să -si doarmă din cauza amenințării hoților, sau a nu fantasmelor și angoaselor nopții, li se recomandă Natrum Muriaticum, respectiv clasica sare de bucătărie.
Citește și:   Somnul la copii, școlari și virstnici

Cum nu ne este în intenție de a parcurge în totalitate lista remediilor homeopatice pe linie de combatere a insomniei, ne oprim la recomandările de mai sus, în realitate ele fiind mult mai numeroase. Ceea ce dorim încă de a preciza în legătură cu homeopatia, este că după cum am mai menționat, remediile din această categorie sint identificate în gîndirea și limbajul terapeutilor de specialitate cu un anume tip tempera- mental, cu o anume constelație psihică și cu o anume personalitate.

În continuare, vom deschide o paranteză și pe marginea acupuncturii, o altă practică terapeutică tradițională de inspirație naturistă. După cum poate știm, această practică s-a născut în țările Asiei, și în speță ale Chinei, și asta cu încă două milenii înaintea erei noastre. Spre deosebire de medicina obișnuită, oficială sau rationalistă, care este o medicină materială, urmărind de a repera tulburările anatomice, leziunile organice, ca și simptomele sugestive ale acestor tulburări, acupunctura reprezintă prin excelență o medicină energetică. Ceea ce importă în această ultimă optică nu sînt atît simp- tomele, cît energiile care stau la baza lor. În optica acupuncturiștilor, orșice boală va proveni din perturbarea echilibrului energetic al organismului, echilibru care în cazul organismului sănătos, este asigurat de cele două energii opuse: aceea denumită cu denumirea de yin și aceea de yang. Practica acupuncturii constă așadar în a restabili echilibrul acestor două energii opuse, fie prin acțiuni de descărcare din locurile în care s-a acumulat în cantitate prea mare fie, dimpotrivă, prin actiuni de aducere a energiei în locurile în care lipsește. Întocmai ca în cazul homeopatiei, și acupunctura tratează terenul pe care se dezvoltă bolile, implicit insomnia. Și acupunctura dispune de o filosofie care îi este proprie, și de teorii care de asemenea îi sînt proprii. În această filosofie, de exemplu, somnul corespunde în mod normal energiei yin, energie care se identifică tot în această filosofie cu obscuritatea, cu frigul, cu interioritatea și cu condensarea, în vreme ce starea de veghe este identificată cu energia yang, aceasta însemnează cu lumina, căldura, exterioritatea și expansiunea. Energia yang crește în această gîndire progresiv de la miezul nopții și pînă la amiază, cînd își atinge apogeul, pentru ca apoi să descrească din nou, pînă la miezul nopții.

În mod invers, energia yin apare la mijlocul zilei, atingîndu-și apogeul la miezul nopții. În această optică, insomniile de dinaintea miezului nopții nu se aseamănă cu acelea de după acest reper cronologic. Înaintea miezului nopții înregistrăm tulburări de somn ce provin din modificări ale energiei Yin, și invers, stau lucrurile cu tulburările de somn ce survin după miezul nopții. Ora la care survin insomniile poate de asemenea să-i releve acupunctorului organul sau funcția care sînt atinse, și asta pentru că fiecare organ comportă un maximum de energie, la o anume oră. Această energie stă circa două ore în fiecare organ. Ea va pleca din plămîni la orele trei dimineața, pentru a se răspîndi la orele cinci dimineața la nivelul intestinului gros, iar la nouă dimineața urmînd să o găsim la nivelul stomacului; în continuare la orele unsprezece la nivelul splinei și pancreasului, la orele șaptesprezece în rinichi, la nouă- sprezece în sistemul circulator, la orele douăzeci și unu în funcțiile pulmonare, genitale și digestive, pentru ca la orele douăzeci și trei. aceleași energii să se afle la nivelul veziculei biliare și, în sfîrșit, la nivelul ficatului.

Energiile yin și yang circulă în corpul nostru în lungul a douăsprezece meridiane. Aceste meridiane reprezintă traicte foarte precise, care curg în lungul membrelor și ale corpului, și care sînt foarte precis legate de organele pe care le întretaie. Fiecare meridian comportă un anume număr de puncte, numărul acestora fiind în mare de domeniul a șapte sute. Dacă meridianele acupuncturii pot fi identificate cu autentice canale prin care circulă energia, punctele acestor meridiane devin în această optică autentice vane, care permit de a echilibra debitul curentului energetic. Deschiderea și închiderea acestor vane se face cu ajutorul unor fine ace, în general din otel, dar care pot fi și din aur sau argint. Implantarea acestor ace deși este sesisabilă, nu este totuși dureroasă. Ele nu pătrund în piele decît cîtiva milimetri, iar durata de aplicare a acestora este de domeniul a 10-20 de minute.

Practic nu există un anume punct al insomniei, dar există diverse puncte însă, care, acționate de respectivele ace, induc în organism combaterea acesteia. Ca atare, acupunctura este indi- cată în trei domenii bine precizate, și care nu sînt străine cel mai adesea de insomnia pe care o generează sau numai o întrețin. Acestea sînt:

  • domeniul durerilor musculare, nevralgice, reumatismale ca și al acelora ținînd de un lumbago,sciatică, torticolis (diformitate constînd din înclinarea permanentă a capului de o parte, înclinare datorată unor contracturi musculare dureroase, sau unor malforImații ale coloanei cervicale);
  • domeniul tulburărilor digestive, constînd din dureri, grețuri, constipație, etc.:
  • domeniul tulburărilor aparatului respirator, constînd din greutate în respirație. tuse, etc.;
  • domeniul tulburărilor aparatului circulator, constînd din amorțiri ale extremităților, din palpitații, hemoroizi, etc.:
  • domeniul tulburărilor aparatului genital, constînd în special din acelea ce revin adenomului de prostată ca și menopauzei; domeniul tulburărilor psihice, constînd din migrenă, stări depresive, nervozitate, angoasă, etc., etc.

Indiferent însă de situație, putem apela și la acupunctură, în ipoteza că celelalte metode de terapeutică naturistă pe care le-am încercat nu s-au dovedit utile, cu atît mai mult cu cît acupunctura este ușor de suportat și, practicată corect, eficientă.

Image by 溢 徐 from Pixabay

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.