Rinita acută, cronică și atrofică ozenoasă

0

Rinita acută

Coriza acută sau guturaiul este o boală foarte frecvent întâlnită, cu caracter sezonier (mai frecventă primăvara și toamna) favorizată de stările de oboseală, subalimentație, respirarea unei atmosfere viciate cu gaze și pulberi iritante, fum de tutun. Factorii determinanți sunt considerați infecțiile virotice și bacteriene, la care se adaugă acțiunea nocivă a frigului, exercitată în special asupra regiunii feței și extremităților. Debutul guturaiului este marcat de o senzație de înfundare a nasului cu usturime și uscăciune locală, precum și in gât, strănuturi frecvente, însoțite de secreție nazală apoasă abundentă, lăcrimare, senzație de înfundare a nasului și a urechilor. În câteva zile, secreția nazală devine purulentă-gălbuie, pentru ca apoi, in circa o săptămână să dispară. Bolnavul acuză și fenomene generale, sub forma durerilor de cap, a unei stări de indispoziție, mici frisoane, stare subfebrilă, scăderea poftei de mâncare, uneori insomnie. Tratamentul local constă în instilarea nazală de substanțe vasoconstrictoare și dezinfectante, sub forma soluțiilor medicamentoase apoase (efedrină 1%, colargol 2%, fedrocaină), sau soluții uleioase (oleu eucaliptolat 1-2%, sau oleu gomenolat 1–2%, sau mentorin).

Folosirea medicamentelor vasoconstrictoare puternice cum ar fi rinofugul sau bixtonimul trebuie limitată la o perioadă scurtă de timp, deoarece predispune la apariția unei rinite medicamentoase cu fenomene de obstrucție nazală permanentă, ce nu cedează decât parțial și numai la administrarea drogului (bolnavul devine dependent de administrarea medicamentului cu acțiune dezobstructivă nazală). Medicamentele antihistaminice (romergan, tavegil, clorfenoxamina, nilfan) au acțiune favorabilă, în special in perioada inițială de declanșare a rinitei acute. In perioada de stare se administrează medicamente sub formă de instilații nazale (fedrocaină, ser efedrinat 1-2%, colargol, mentorin etc.), urmate de inhalații sau vaporizații pe nas cu substanțe volatile, cum ar fi alcool mentolat 4%, 1 linguriță la 1 litru apă în clocot sau substanțe aromatizate, balsamice prescrise de medic (tinctura

Tolu, tinctura benzoe, tinctura eucalipt câte 1 g aqua laurocerasi 10 g, alcool 70° 40 g), din care se adaugă câteva picături la 1 litru apă in clocot și se aspiră vaporii pe nas cu un cornet timp de 5-10 minute, in cameră încălzită, sau preparatul tipizat Inhalant soluție sau tablete. Bolnavul va sta in casă cel puțin o oră după inhalație, care va fi repetată de 3-4 ori pe zi.

Tratamentul medicamentos general constă în antitermice (piran, sau aspirină), vitamine, preparate de calciu. Sunt utile, de asemenea, băile calde la picioare, iar unii autori recomandă iradierea cu raze a tălpilor picioarelor, ca tratament de oprire a declanșării rinitei acute la debut. Concediul medical, atunci când este acordat de medic, mai ales la unii bolnavi cu o suferință organica (cardiacă, hepatică sau renală) pentru care rinita acută constituie o problemă importantă de sănătate, trebuie folosit pentru odihnă reală și recuperarea sănătății și nu pentru rezolvarea treburilor gospodărești.

Rinitele cronice

Sunt inflamații cronice ale mucoasei nazale și se manifestă diferit, in funcție de forma de boală. Astfel, în rinitele cronice catarale bolnavul se plânge de senzație de nas înfundat și jenă accentuată la respirația pe nas, in special in poziție culcată; secrețiile nazale mucoase sau mucopurulente ce se scurg in gât, dau o senzație de corpi străini, uneori de vărsătură. De asemenea, bolnavul poate să aibă o scădere a mirosului, dureri de cap, oboseală, scăderea auzului, somn neodihnitor, infecții repetate in gât (amigdale și faringe), bronșite și traheite repetate. Tratamentul constă în instilații nazale cu soluții antiseptice apoase (soluție colargol sau protargol 2%, soluție fedrocaină, mai rar rinofug sau bixtonim de regulă diluat cu ser fiziologic, sau proculin, de asemenea, diluat (acestea fiind preparate vazoconstrictoare brutale), sau soluții uleioase (oleu eucaliptolat, oleu gomenolat 1-2% sau mentorin), 5-6 picături in fiecare nară, repetat de 3-4 ori pe zi. Inhalațiile cu preparate tipizate de tipul Inhalant soluție sau tablete sau cu soluții prescrise de medic (alcool mentolat 2-4%) o linguriță la 1 litru apă in clocot sau tincturi aromatice, balsamice, corect făcute prin intermediul unui cornet ce colectează vaporii care sunt aspirați exclusiv pe nas, bolnavul ținând gura închisă si aspirând vaporii de la distanță pentru a evita acțiunea iritantă a vaporilor fierbinți încărcați cu medicamente, asupra căilor aeriene inferioare) au un efect salutar. După inhalație se recomandă repausul in casă timp de cel puțin 30-60 de minute. Pentru creșterea rezistenței organismului se recomandă administrarea de vitamine (A, B, C, D), preparate de calciu, fosfor, fier, alimentație bogată în proteine (lapte, carne, ouă) cu excluderea condimentelor.

Se vor înlătura toate focarele infecțioase din vecinătate, din sinusuri, amigdale, ca și toate cauzele de obstrucție mecanică nazală (vegetații adenoide hipertrofice, deviații ale septului nazal, cozi de cornete hipertrofice etc.).

Rinitele cronice hipertrofice

Se caracterizează prin fenomene de obstrucțio nazală cu dificultatea respirației nazale, cu caracter la început unilateral și schimbător, obstrucția nazală alternând de o parte sau de alta, in funcție de poziția capului bolnavului în poziție culcată, nara care este situată dedesubt fiind totdeauna înfundată. Ulterior in timp, obstrucția nazală devine bilaterală și permanentă; bolnavul obligat să respire pe gură, acuzând senzații de uscăciune a acesteia, este reclamat de cei din jur că sforăie in timpul somnului, somnul acestuia nefiind odihnitor. Uneori are o scădere marcată a mirosului și chiar a auzului.

La examenul nasului se constată o hipertrofie a cornetelor nazale, parcelară sau in totalitate, care într-o primă fază cedează la administrarea de vasoconstrictoare locale (așa-zisa fază de hipertrofie moale, pentru ca ulterior hipertrofia să devină dură, prin dezvoltarea unui țesut conjunctiv fibros la nivelul cornetelor, neretractil la vasoconstrictoare, uneori cu degenerescenta edematoasă a mucoasei pituitare (așa-zisa fază de hipertrofie dură). Tratamentul acestei rinite in faza de hipertrofie moale constă, In afara administrării medicamentelor dezinfectante si vasoconstrictoare nazale mentionate anterior și in practicarea unor mici intervenții cum ar fi electrocoagularea sau electrocauterizarea cornetelor inferioare nazale hipertrofice, ce se vindecă cu constituirea unor cicatrice rectractile, care diminuă calibrul cornetelor și lărgesc dimensiunile foselor nazale. În faza de hipertrofie dură se recurge la intervenții chirurgicale de exereză parțială, limitată, a cornetelor cu volum crescut, așa-zisele mucotomii, care pot interesa o parte din corpul cornetului inferior sau coada acestuia. Se interzice practicarea unor rezecții largi, abuzive, din structura cornetelor, care se soldează cu cicatrice atrofice ireversibile, mutilante.

Rinita 

Ozena nazală este o boală cu evoluție cronică, întâlnită mai frecvent la femei și caracterizată prin triadă simptomatică: atrofie nazală, prezenta crustelor nazale și a mirosului respingător, fetid pe care-l degajă secreția nazală.

Crustele nazale au o culoare galben-verzuie, se constituie prin uscarea secrețiilor nazale și au un miros fetid, respingător, care stârnește repulsia anturajului, motiv de disconfort și de izolare socială a purtătorilor acestei afecțiuni.

La examenul nasului se constată atrofia cornetelor, ale căror dimensiuni sunt reduse, calibrul foselor nazale fiind mărit excesiv, mucoasa nazală palidă, uscată, acoperită de secreții verzui și cruste aderente foarte fetide, care uneori sângerează la manevra de desprindere. Cauzele determinante sunt necunoscute, boala întâlnindu-se uneori la mai mulți membri ai aceleiași familii, cu o perioadă de activitate pe toată perioada ciclului vieții genitale feminine și cu o oprire în evoluție, așa-zisa vindecare spontană a ozenci la menopauză.

Tratamentul constă în spălături nazale zilnice cu ser fiziologic călduț la temperatura corpului (o lingură de sare la 1 litru de apă clocotită, se lasă să se răcească și se toarnă în pumni, aspirându-se soluția pe nas, înmuindu-se crustele și ușurându-se dezlipirea lor. După spălătură se inhalează în nas oleu eucaliptolat sau oleu gomenolat 1-2%, sau vitamină A uleioasă. De asemenea, se mai fac badijonaje nazale cu soluții cu acțiune congestivă și vascularizantă a mucoasei nazale cum ar fi soluția de lugol în glicerină, cu untură de pește, cu soluție de streptomicină sau kanamicină. Inhalațiile cu ape sulfuroase la Govora sau Căciulata sunt extrem de utile, recomandându-se 1-2 cure anual. Ca tratament general se recomandă administrarea de vitamine și preparate de calciu. Tratamentul chirurgical al ozenei urmărește combaterea uscăciunii bazale prin devierea lacrimilor în meatul mijlociu al foselor nazale sau drenarea secreției salivare a glandei parotide in sinusul maxilar sau reducerea calibrului foselor nazale exagerat de larg, prin operații de îngustare a acestuia, cu ajutorul substanțelor plastice, sau a grefelor de organe, sau prin intervenții plastice asupra pereților laterali ai foselor nazale. Rezultatele tratamentelor multiple sunt în general mulțumitoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here