În funcție de destinatie, la fructe se disting 4 feluri de maturități..
- Maturitatea de recoltare, cînd fructele au realizat mărimea, forma, greutatea și culoarea caracteristică cu excepția celor care depozit.
- Maturitatea de consum, cînd fructele au calitățile arătate anterior iar fermitatea pulpei, gustul și aroma le fac apte pentru consum. Dacă la sîmburoase, semintoasele de vară-toamnă și arbuștii fructiferi, aceste două maturități se suprapun, pentru semintoasele de iarnă, există un decalaj între timpul cînd se recoltează și cel de consum, care se poate prelungi pînă în luna mai și chiar mai târziu.
- Maturitatea fiziologică este cea în care sămînța s-a copt și este aptă să încolțească și să dea naștere la o nouă plantă. Această maturitate coincide în general cu cea de consum și numai la unele specii (sîmburoase, bacifere etc.) cu cea de recoltare.
- Maturitatea tehnică se realizează cînd fructele corespund unor cerințe specifice de valorificare: prunele și nucile verzi pentru dulceață; cireșele, vișinele, caisele și perele pentru compot; prunele pentru export (recoltate fără a-și fi desăvîrșit maturitatea de consum) etc.
Timpul recoltării depinde prin urmare de realizarea calităților specifice maturității respective. Dacă este posibil, se va urmări dinamica acumulării zahărului și scăderea acidității totale. Aceste determinări se fac în laborator, la probe medii de must, din fructe. Cînd la 2-3 determinări succesive, zahărul și aciditatea au valori neschimbate, este timpul optim de recoltare.
Fructele recoltate înainte de coacere nu realizează însușirile specifice de calitate, se zbîrcesc și nu se păstrează; cele recoltate supracoapte au de asemenea o capacitate redusă de păstrare, se depreciază și se strică ușor.
Pentru stabilirea datei culesului, se mai pot lua ca indici: schimbarea culorii semințelor prin maturizare și căderea fructelor în timpul nopții.
Tehnica recoltării. În afara gradului de maturizare, calitatea fructelor și capacitatea de păstrare sînt condiționate și de felul cum acestea se recoltează. Pentru ca fructele să nu se lovească și să fie luate cu codiță, fără a le răni, recoltarea se face cu mîna.
La mar, păr, gutui, fructul se prinde cu vârful degetelor și se desprinde prin răsucire. La prunele pentru consum în stare proaspătă, fructul se prinde de codiță și desprins se așază în ladite, pe două rînduri. În acest fel, pruina de pe pieliță rămîne intactă.
La cireș, vișin, corn, coacăz și agriș fructele cu codiță sau în ciorchine, se pun direct în lădițele din care se vor lua pentru prelucrare sau consum.
La căpșuni, fragi, zmeur, mur, fructele desprinse se așază pe calități în coșulețe mici, în care se dau pentru consum.
La pomi, recoltarea se face de jos în sus și din afară spre interiorul coroanei. La speciile cu coacerea eșalonată a fructelor, cum sînt căpșunul, zmeurul, cireșul, vișinul etc. recoltarea se face în reprize.
La măr, par, gutui se pot întîlni două situații: cînd fructele recoltate se sortează și așază pe loc în lădițele de păstrare pentru iarnă și în al doilea rînd cînd acestea se pun nesortate în coșuri sau lăzi mai mari, urmînd a se sorta și așeza ulterior în lădițe pentru a se da în consum sau depozita. Prima metoda este de preferat pentru că exclude transvazarea, cînd fructele se pot lovi, dar în acest fel se poate proceda numai atunci când există un spațiu corespunzător amenajat pentru păstrare. La a doua metodă, mai puțin economică, se recurge în cazul cînd spațiul pentru păstrare nu prevăzut cu rafturi.
In timpul zilei, recoltarea se face dimineața, după ce a dispărut roua. Dacă este soare, lăzile cu fructe se tin la umbră și se prerăcesc înainte de a fi introduse în spațiul de depozitare.
Ca inventar pentru cules, sînt necesare scări duble la pomii mari, scaunele ori platforme la pomii mici, coșuri din răchită cu toartă, găleți din material plastic, șipci cu cârlig pentru a apropia ramurile cu rod ș.a.
Image by aleksandarlittlewolf on Freepik
