Radiografia somnului

Secole de-a rîndul singurele mijloace de studiere a somnului au fost reprezentate de observație, așadar de urmărirea atentă a comportamentului aceluia care doarme și de analiza datelor, cel mai adesea subiective, pe care tot acela le furniza. Într-un asemenea context este normal ca progresele înregistrate în acest domeniu să fie atît de lente. În secolul de față și în special în ultimele patru decenii ale acestuia înregistrăm o adevărată explozie informațională pe linie de studiere a somnului și aceasta ca urmare a faptului că în acest interval de timp mijloacele și tehnicile de investigare puse la dispoziția studiului menționat nu numai că s-au înmulțit semnificativ, ci tot atît de semnificativ s-au și perfecționat.

Capul de listă al acestor mijloace și tehnici îi constituie electroencefalograful, aparat care amplifică variațiile cu totul infime ale potentialului bioelectric al creierului, creierul dispunînd după cum se știe de o certă activitate bioelectrică ce constă din trecerea sarcinilor electrice pozitive în sarcini tot electrice negative. trecere care se realizează la nivelul neuronilor. Aceste oscilații electrice, aceste pulsiuni sau mai bine-zis aceste diferențe de potential vor fi transmise unei panglici magnetice care este în legătură cu o serie de dispozitive grafice de înregistrare care vor urca sau vor coborî după cum sarcina electrică este pozitivă sau negativă.

Gratie electroencefalografului realizăm faptul că bioelectricitatea pe care o emană creierul ne furnizează trasee de o mare varietate, în funcție de faptul dacă sîntem în stare de veghe sau de somn, în funcție de calitatea acestuia dar și în funcție de cantitatea lui, din moment ce la sfirsitul unei nopți de înregistrare a somnului unui individ care nu ne semnalează tul- burări pe această linie constatăm, fireste stupefiați, că s-au consumat în jur de 600 m de hirtie milimetrică specială, destinată aceste explorări. Cu ajutorul electroencefalografului poate fi urmărită, așadar; interdependența existentă între activitatea electrică a creierului și diferi- tele noastre stări fiziologice ca starea de veghe, cînd sîntem atenți asupra variatelor aspecte sau probleme, cînd sîntem în stare de relaxare. așadar cu atenția ștearsă, cînd sîntem somno lenti, cînd am adormit, cînd ne aflăm în stare de somn profund sau de somn paradoxal deci cu vise. Frapează pe electroencefalogramă extraordinara similitudine a traseului obținut în stare de veghe cu acela obținut în faza de somn paradoxal. Dar asupra substratului acestei similitudini vom reveni mai tîrziu.. Desigur, electroencefalograma, metodă imaginată de un psihiatru german încă din 1924 și mult perfecționată pe parcurs, reprezintă o metodă de mare utilitate pentru studiul somnului și în special pentru acela al profunzimii lui dar. cu toate acestea nu este nici pe deplin completă și nici infailibilă. După cum ne precizează foarte bine Robert Wilkinson de la Consiliul de Cercetări Medicale din Cambridge, Anglia, electroencefalograma trebuie apreciată în general cu multe rezerve. Este adevărat că atît această metodă cât și cele asociate ei, asupra cărora vom reveni imediat, ilustrează un tablou în mare parte veridic al nivelului fluctuant al somnului, dar cu toate acestea ne deconcertează faptul că diferitele măsurători efectuate ajung întotdeauna la un acord, în ceea ce privește stadiul I al somnului pe care îl vom dezvolta mai tîrziu. Electroencefalograma în optica cercetătorului menționat nu reprezintă totuși un instrument ideal de măsurare și acesta pentru că adeseori necesită o interpretare abilă, experimentată pentru a distinge caractéristicile grafice ce corespund diferitelor stadii de somn care nu sînt întotdeauna atît de edificatoare și de clare pe cât sînt modelele oferite spre ilustrare. De unde con- cluzia că evaluarea somnului pe calea electroencefalogramei pe de pe de o parte necesită mult timp și, pe de alta, că această evaluare poate evolua sub însemnul subiectivității. De unde și o altă concluzie și anume aceea că mai sînt multe de făcut în acest domeniu în particular ca și al somnului în general. Pînă una alta, trebuie să ne consolăm cu faptul că ceea ce se întîmplă în timpul somnului este totuși grevat, grație electroencefalogramei, cu mult mai puțin mister decât se prezenta situația în acest domeniu în urmă cu ceva mai mult de șase decenii. A INGY Din fericire inventarul mijloacelor tehnice de studiere a somnului nu se reduce numai la elec-troencefalograf. Acest inventar mai cuprinde dispozitive pentru studiul parametrilor electrooculografici și electromiografici, apoi a acelora electrocardiografici, reflexografici, pneumografici, actografici, electrodermografici și comportamentali. Aceluiași inventar tehnic de studiere a somnului îi mai sînt proprii anume termometre minuscule ce permit măsurarea temperaturii, apoi aparate pentru măsurarea modificărilor de puls, de tensiune arterială și de tonus muscular. Inventarului mentionat i s-a mai adăugat în ultimul timp și mag- netofonul de care ne vom servi pe de o parte pentru înregistrarea celor spuse de subiecti în timpul somnului și, pe de alta, pentru înregistrarea viselor pe care aceștia le vor relata imediat ce au fost treziti.

Somnul antrenează după sine diverse modificări ale fiziologiei normale pe care toate aceste aparate dispozitive le vor înregistra furnizînd în felul acesta date dintre cele mai utile pentru studiul acestuia. Se știe astfel că temperatura, de exemplu, scade în timpul somnului, scădere ce merge uneori pînă la un grad; scade de asemenea în grad variabil și tensiunea arterială și asta în mod diferențiat în diferitele stadii ale somnului. Tot în timpul somnului se mai înregistrează o rărire a ritmului respirator ca și o alungire a timpului de inspirație în comparație cu acela de expirație. Modificări dintre cele mai semnificative sînt de semnalat și în domeniul mișcărilor globilor oculari, mișcări care se efectuează fie pe verticală, fie pe orizontală. Toate aceste complexe posibilități de studiu ne demonstrează faptul că somnul reprezintă o realitate care nu evoluează uniform, așadar liniar, pe tot parcursul nopții. Cu alte cuvinte, fiinta umană care se angajează în acest reconfortant proces fiziologic parcurge o serie de stadii, marcînd trecerea de la starea de veghe la cea de somn, apoi trecerea de la un stadiu al somnului la altul și, în sfîrșit, trecerea de la starea de somn la cea de veghe.

Tot somnului însă îi mai sînt proprii în afară de stadiile menționate și o serie de cicluri, o noapte de somn nefiind formată doar din succesiunea firească a stadiilor somnului, după cum am fi înclinați a crede, ci și dintr-o anume repetiție a acestei succesiuni. De pe acum precizăm faptul că pot exista 3-5 asemenea cicluri în cursul unei nopți de somn, toate în aparență identice, cu excepția faptului că ciclurile succesive vor include mai puțin timp petrecut în perimetrul somnului profund și mai mult în acela al stadiilor ușoare. În realitate, acest fapt reflectă superficializarea treptată a somnului după prima oră. realitate asupra căreia vom reveni mai târziu. Să parcurgem în continuare așa-numitele stadii ale somnului.

Stadiul I reprezintă starea de trezire activă, așadar starea proprie zilei. În acest stadiu, creierul emite pulsații electrice foarte rapide, în medie 30 pe secundă; pulsații de amplitudine slabă denumite beta. museumsb Stadiul Il se identifică cu starea de veghe pasivă Este stadiul cînd cel ce se pregătește să doarmă, își găsește în pat poziția care i se pare cea mai convenabilă și în care se lasă cotropit de o amorțeală plăcută, progresivă, cînd ochii se închid și se deschid alternativ, și cînd creierul emite unde denumite alfa, în medie de 8-12 pe secundă, oricum de circa trei ori mai puțin rapide decât pulsațiile electrice proprii stadiului precedent, de trezire activă. Merită de a ști faptul că în acest stadiu, o deschidere mai mare și îndelungă a pleoapelor, un zgomot oarecare, sau o comutare a atenției pe un lucru care ne interesează în acel moment mai deosebit, se pot solda cu intrarea din nou în stadiul precedent. Realizăm deci foarte bine faptul că stadiul Il al somnului, propriu unei anume stări de detentă fizică și psihică reprezintă în esență anticamera somnului.

Stadiul III se identifică la rîndul său cu perioada de adormire. Gradul de relaxare fizică și psihică se accentuează, în vreme ce electroencefalograful indică apariția undelor theta, mai lente și de o mai mare amplitudine decât cele alfa. care se înscriu pe traseul electroencefalografic cu viteza de 4-6 semnale pe secundă. Este momentul cînd sîntem propulsați în lumea somnului, dar acesta n-a pus încă stăpînire cu desăvîrșire pe noi. Dacă cineva ne trezește aflîndu-ne în această stare, pretindem că nu dormeam, deși în aceste momente ochiul nu mai vede și deși obiectele pe care le țineam încă în mînă (un ziar, o scrisoare sau o carte de exemplu), pur și simplu ne scapă. În acest stadiu al somnului pot surveni o serie de senzații vizuale sau fizice ca:

– senzația de mîini sau de picioare grele:u senzația că vedem lumini bine conturate sau mai adeseori difuze și uneori chiar coloserate ce se constituie în impresii cvasihalucinante: senzația auditivă care ne sugerează cuvinte sau frînturi din diverse melodii. Stadiul III din evoluția somnului durează între 5-20 de minute, în funcție de diverși factori, dar în special de constituția psihică a celui în cauză.

Stadiul IV este acela cunoscut mai ales cu denumirea de stadiul somnului foarte ușor. În acest moment creierul trece la așa-numitul ritm sigma, constînd din unde de o mare amplitudine. și mai rapide, de ordinul a 12-15 pe secundă, unde care alternează cu un ritm ultralent care ar putea fi produs de o stimulare chimică inter- nă. Din nefericire, nu avem încă dovada acestei supoziții. Este bine de reținut faptul că în acest al IV-lea stadiu al somnului, putem fi treziți de un zgomot, așadar de un impuls sonic, de exemplu, nu însă și de lumină, deci de un impuls luminos. Tot în acest stadiu este afectat și actul respirator, cînd perioade relativ scurte de respirație lentă alternează cu perioade mai lungi de respirație în ritm normal. În compara- ție cu stadiul precedent care durează, după cum am văzut, în medie 5-20 de secunde.

Acesta de față durează între 10 și 40, fiind așadar evident mai lung. Stadiul V reprezintă stadiul notat în alte clasificații cu denumirea de somn profund. Traseul electroencefalografic ne pune în contact de data aceasta cu așa-numitul ritm delta, un ritm de altfel foarte lent, căruia îi revin numai 2-4 semnale pe secundă și care marchează o pierdere semnificativă a stării de conștiință. Intrati în acest stadiu nu mai percepem impulsurile luminoase și nici chiar pe cele sonice uzuale. Pe de altă parte, tot în această perioadă scade ușor temperatura corporală, tensiunea arterială, în timp ce pulsul dimpreună cu mișcările respiratorii marchează o rărire. Durata acestui stadiu ne plasează în mod obișnuit între 10-30 de minute.

Studiul Vi este echivalent cu acela ce revine somnului foarte profund. Traseul electroencefalografic indică prezența acelorași unde lente ca în somnul profund, numai că de data aceasta undele menționate au un caracter constant și nu mai prezintă acea forță ușor crescîndă ce caracterizează pe undele somnului profund. Intrînd în acest stadiu, intrăm de fapt în somnul cel mai greu și cel mai reparator, cunoscut mai ales sub denumirea de primul somn, și aceasta pentru că el se identifică cu somnul copilăriei, al adolescenței și al primei tinereți. De fapt, el dispare în jurul vîrstei de 30 de ani. Durează în medie între 10-20 de minute și, împreună cu somnul profund, ocupă cam un sfert din durata unui întreg ciclu normal de somn. În acest stadiu funcțiile vitale ale organismului, concretizate în respirație și circulație, se află la nivelul cel mai scăzut. De asemenea, tensiunea arterială și pulsul. Tot în acest stadiu sîntem orbi și surzi (deși nu total) avînd totuși posibilitatea de a ne mișca. Sistemul muscular se află în stare de detentă maximă, de relaxare totală. Dacă cineva ne trezește brusc pe cînd ne aflăm într-o asemenea stare, ne comportăm buimaci, cu totul dezorientați, neștiind unde ne aflăm și ce facem. Merită a ști că din punct de vedere sanogenetic în acest stadiu celulele de creștere ca și cele de cicatrizare poliferează, adică se înmulțesc.

Stadiul VII, corespunde unei schimbări spectaculoase din evoluția somnului, marcînd apariția așa-numitului somn paradoxal. Somnul ne este de data aceasta și mai profund și, în plus, foarte diferit de cel precedent. Creierul nu. mai trimite în acest stadiu semnale motorii, motiv pentru care tonusul muscular scade la zero, musculatura aflîndu-se ca atare într-o relaxare totală și, în consecință, corpul arată ca și cum ar fi paralizat, excepție făcînd extremitățile membrelor și mușchii feței. Tot în acest stadiu, mai este de semnalat o anume neregularitate care afectează ritmul respirator ca și pe cel al pulsului, ritmuri care sînt cînd mai rapide, cînd mai lente. Cele mai originale modificări ce survin în acest stadiu privesc ochii. Pupila este contractată, dar în același timp, survine o mișcare rapidă a ochilor, ca și cum aceștia ar urmări un spectacol; spectacol care într-adevăr există și care este unul și același cu visul pe care l-am avut și pe care l-am exteriori- zat pe această cale .

În acest stadiu ochii încep să ruleze fie de la dreapta la stinga, fie de jos în sus. Pe bună dreptate acest moment al somnului este etichetat cu denumirea de somnul R.E.M., abreviațiune ce provine de la cuvintele englezești Rapid Eye Movement, ceea ce tradus însemnează mișcare rapidă a ochilor. Și tot pe bună dreptate acest moment al somnului mai este etichetat cu denuaceastă perioadă creierul se dedă unei orgii de vise și asta în circa 80% din cazuri. Interesant este că tot în această perioadă poate fi constatată o excitație sexuală, care poate fi găsită de la prunc și pînă la omul aflat în decrepitudinea virstel. Pe traseul electroencefalografic își face apariția în această ipostază un ritm de unde rapide, neregulat, exteriorizînd intrarea în. funcție a atenției cerebrale. Tot acest traseu ne semnalează faptul că creierul,,se trezește”. emitînd ca atare aceleași unde beta ca și în sta- diul de veghe. Aceasta este explicația faptului că dacă sîntem treziți în acest moment al somnului, sîntem foarte lucizi și putem relata cu mare fidelitate visul pe care l-am avut. Durata somnului din stadiul VII este de 15-20 de minute.

Stadiul VIII încheie suita stadiilor somnului și coincide cu perioada fragilă a somnului cu unde alfa cînd cel mai mic zgomot ne poate trezi.

Dacă trezirea nu se produce totuși, ne angajăm în cel de-al doilea ciclu de somn cu stadiile care îl caracterizează, ciclu care va avea o durată similară cu primul. Noaptea de somn a unui adult sănătos cuprinde între 3-5 asemenea cicluri. Înainte de a aprofunda problema ciclurilor, vom preciza că pentru considerente de simplificare a problemei stadialității somnului, aceasta a fost redusă doar la două stadii principale și anume acela al somnului paradoxal, al somnului R.E.M., sau al somnului cu vise: acela al somnului lent, în care sînt incluse toate celelalte stadii cu excepția aceluia de mai sus.

După cum am precizat, o noapte de somn ). se prezintă uniform din punctul de vedere a desfășurării acestuia, și aceasta pe de o parte pentru că somnul ni se înfățișează sub forma unei succesiuni de 3-5 cicluri și, pe de alta, pentru că un ciclu ni se prezintă sub forma unei succesiuni de mai multe stadii. Personalitaten fizică și psihică a fiecăruia dintre noi își va lăs din plin amprenta pe succesiunile mentionate, motiv pentru care nu sintem egali în fata somnului, după cum nu sîntern egali nici din punctul de vedere al alcătuirilor fizice și psihice, ceea ce face ca să nu fim egali nici în fata bolii și nici a medicamentului. Biologia, anatomia și genetica ne demonstrează că fiecare individ reprezintă un unicat al Naturii. O ființă umană este trasă într-un exemplar unic, niciodată reprodus, de cind lumea este lume. Statistici de mare amplitudine și riguros alcătuite ne demonstrează faptul că nu există asemănare perfectă nici chiar în cazul gemenilor. Din acest punct de vedere putem fi siguri că populația Terrei totalizează într- adevăr la ora actuală peste cinci miliarde de locuitori, numai că fiecare dintre aceștia își are propria sa personalitate fizică și psihică.

Revenind la ciclurile somnului vom preciza că fiecare dintre acestea durează între o oră și jumătate și două ore. De la un ciclu trecem aproape pe nesimțite la un altul, fără a păstra nici o amintire a acestei treceri. Bineînțeles că după cum am mai precizat, durata acestor cicluri este constantă și, mai mult decât atît, proprie fiecărei persoane în parte.

1. Un vechi absolvent al celebrei școli militare de la Saint Cyr. Franta. anume Pierre Fluchaire pasionîndu-se de problematica com- plexă a somnului, a transformat această problematică într-un autentic hobby căruia i-a dedicat douăzeci de ani de studiu, fapt ce s-a concretizat în cele din urmă într-o carte devenită peste noapte best-seller, întitulată „Revoluția somnului” și apărută nu de mult. lată, în continuare. cinci sfaturi practice pe care ni le dă autorul acestei cărți, sfaturi care aduse la îndeplinire ne pot optimiza considerabil somnul pe calea cunoașterii, a stăpînirii și a conducerii lui: al 1. Să ne cunoaștem bine nopțile. Ele nu se scurg într-un somn continuu, ci sînt împărțite în cicluri.
2. Urmărirea ciclului reprezintă un fapt foarte important, care este la fel de personal ca și amprentele digitale. Cunoașterea duratei exac- te ne permite organizarea nopților și a zilelor noastre. A le calcula este ușor: este suficient să ne urmărim trecerea în undele alfa. În fiecare zi, la intervale regulate, resimțim o mică pulsatie. Ochii ne înțeapă, auzim mai greu, ne ,,detașăm” și facem un efort pentru a ne reveni și acuzăm foamea sau oboseala. Este în realitate ciclul nostru normal, care arată creierului nostru că este momentul de a trece la undele alfa. Profitați de o zi calmă pentru a cronometra timpul care separă două pulsații. El este între 1,30 pînă la 2 ore. Această cifră vă este biologic personală și nu se va schimba în cursul vieții.
3. În timpul zilei ori de câte ori aveti posibilitatea practicați somnul fulger. Studii americane efectuate asupra studenților au dovedit eficiența acestei practici. Se poate trăi timp de mai multe zile fără oboseală, dormind fulger, timp de câteva secunde. Din momentul în care simțiți că vin undele lente ale ritmului alfa, nu luptați cu ele, dimpotrivă, lăsați-vă dus. Așezați-vă în pozițiile de destindere și închideți ochii. Expirați foarte ușor și imaginați-vă că alunecați voluptuos într-o dulce uitare de sine. Acest somn fulger durează între 10-30 de secunde. Binefacerile sale sint extraordinare. Cînd veți ști să-l practicați de mai multe ori pe zi, vă veți simți odihnit și hiperlucid.
4. Învățați să vă culcați tîrziu și să vă sculati devreme. Nu atit durata somnului este importantă, cit calitatea sa. Imaginați-vă că ciclul personal de somn ar fi de două ore și că l-ați avea în ritm alfa la 22,30. Inutil deci să vă culcați la ora 22. Aceasta nu vă va face decât să vă enervati, așteptînd somnul. Riscați să lăsați să treacă momentul optim de atipire. Imagina- ți-vă în același fel că într-o noapte vă întoarceti acasă la ora unu dimineața. Inutil să vă suiti în pat imediat: nu veți adormi înainte de ora 2.30. Profitați, în consecință, de această oră și jumătate pentru a face un duș, pentru a citi, și vă veti cufunda incomparabil mai ușor în somn cînd ciclul o va cere. Vă veți scula a doua zi dimineața în plină formă, deoarece nu este grav să săriți din cînd în cînd unul, două, sau chiar trei cicluri de somn.
5. Dacă soneria de deșteptare nu vă găsește a doua zi în formă, aceasta nu se datorește insuficienței somnului, ci faptului că l-ați întrerupt tocmai în mijlocul unui ciclu. Aceasta echivalează aproape cu o sinucidere, spun japonezii, cu o veritabilă lovitură de ciomag în cap, fiindcă obligă creierul să treacă de la 8 pulsații pe secundă, la peste 30. În ajun, seara, calculati mai curînd ciclul biologic și hotărîți să terminați somnul după sfîrșitul celui de-al treilea sau al patrulea ciclu. Cu prilejul unei trezifi cu unul sau două minute înainte de a-l termina, nu vă lăsați să readormiți. Pentru mai multă siguranță, la început programați trezirea citeva minute după sfîrșitul acestui ciclu. Veți auzi ceasul cu siguranță, chiar mai înainte ca el să sune. Rezervați-vă 15 minute pentru trezire și scularea din pat și veți fi fizic și psihic într-o formă strălucită.

Desigur, nu survin drame ca urmare a că din diverse motive nu am respectat o data sau de mai multe ori acest schematism rigid de faptului evoluție a somnului. Survine, totuși, ceva.

Faptul că sînt zile cînd dispoziția de lucru nu se află la cotele ei obișnuite, cînd o anume plictiseală nejustificată ne marchează activitățile, cind o anume adinamie se substituie în locul tonusului muscular ce ne caracterizează, cînd atenția ne „pălește” ușor, cînd o discretă somnolență și oboseală, abia sesizabilă, ne diminuă ,,vizibilitatea” intelectuală, după cum o discretă ceață diminuă vizibilitatea zilei, cînd interesul pentru lectură, spectacole sau plimbări nu mai este acela știut, cînd nu ne aflăm în forma noastră obișnuită din toate punctele de vedere. etc., etc., pentru toate aceste situații poate fi vinovat, printre altele, și somnul din noaptea precedentă care, din diverse motive, nu și-a urmat evolutia firească din stadiu în stadiu și din ciclu în ciclu. Rețineți bine acest fapt.

Image by Racool_studio on Freepik