Răceala obișnuită

0
Răceala obișnuită
-Anunț-

Răceala obișnuită există de când lumea, iar astăzi, remediul pare la fel de îndepărtat precum era și în Antichitate. Răceala obișnuită sau nazofaringita acută virală este o combinație neplăcută de usturime în gât, secreții și congestie nazală, strănut și tuse, ce durează aproximativ o săptămână la majoritatea celor suferinzi, deși unele simptome pot persista timp de două săptămâni sau chiar mai mult. Aceste virusuri aflate într-o permanentă schimbare sunt extrem de contagioase și se transmit pe calea aerului, atunci când cineva strănută sau tușește. Ne putem contamina singuri, din neatenție, atingându-ne ochii sau gura cu mâinile infectate. Pentru mulți dintre noi, răceala este doar o mică neplăcere, însă infecția poate fi mult mai gravă la bebeluși și copii mici, unde este adesea însoțită de febră și urticarie. Iar impactul ei asupra societății este de-a dreptul stupefiant.

De-a lungul secolelor, nenumărați cercetători din domeniul medical și-au dedicat timpul studiului răcelii obișnuite, sperând să găsească un remediu. În secolul al XVIII-lea, omul de știință, inventatorul și părintele fondator al Statelor Unite ale Americii, Benjamin Franklin, a devenit interesat de această boală omniprezentă. Deși virusurile nu aveau să fie descoperite decât o sută cincizeci de ani mai târziu, Franklin era convins că răceala obișnuită se transmitea cumva pe ca lea aerului. A observat că oamenii iau adesea răceala unii de la al ții când se află la un loc, în încăperi minuscule, trăsuri etc., și când stau atât de aproape unii de ceilalți, conversând, încât fiecare simte răsuflarea celuilalt pe propria piele”. Recomandarea sa pentru prevenirea și vindecarea răcelilor era: sport, băi și consumul moderat de alimente și băutură.

Citește și:   Marea Foamete Irlandeză

În Anglia postbelică a anului 1946, Consiliul de Cercetare Medicală al Marii Britanii a înființat Institutul de Cercetare al Răcelii Obișnuite.

Până în anii ’50, cercetătorii acestui institut au descoperit că răceala era provocată de un microb pe care l-au numit rinovirus. În ciuda anilor de cercetări intense, nu au reușit să găsească niciodată un leac. Însă studiul lor despre gluconatul de zinc, tablete medicinale care contribuie la prevenirea și tratarea infecțiilor cu rinovirus, a fost o realizare promițătoare. Institutul a fost închis în 1989.

În anii ’60, Centrul de Cercetare al Răcelii Obișnuite de la Universitatea Cardiff a încercat să ofere un răspuns la o întrebare veche de când lumea: frigul provoacă răceală? Au supus mai mulți voluntari unui experiment, lăsându-i să stea cu picioarele în frig timp de câteva ore și supraveghindu-i îndeaproape în săptămâna care a urmat, pentru a observa dacă manifestă simptome ale răcelii. Rezultatul a fost interesant. Deși unii dintre voluntari au acuzat anumite simptome specifice, testele au demonstrat că aceștia nu fuseseră infectați cu nici unul dintre virusurile care provoacă răceala. Alte studii, realizate ulterior, au arătat că cei care stau în frig nu sunt mai predispuși la infectare.

Chimistul american și dublu laureat al Premiului Nobel Linus Pauling a încercat și el să găsească un leac pentru răceala obișnuită. Era convins că dozele mari de mina C constituiau remediul potrivit, iar în 1970 a scris o carte intitulată Vitamina C și răceala obișnuită, prin care își făcea cunoscută teoria. Din păcate, studiul său nu a fost aprofundat, iar, de atunci, vitamina C și-a pierdut statutul de medicament. O mărturie a influenței teoriei lui Pauling este aceea că încă se crede că vitamina C poate preveni sau trata răcelile, deși nimeni nu mai ia vitamina în dozele mari recomandate de el.

Citește și:   Bacteriile. Ce sunt și cum se manifestă?

Acum știm că răceala comună este provocată de mai bine de zece tipuri diferite de rinovirusuri, precum și de o varietate de alte virusuri printre care coronavirusuri, adenovirusuri, virusuri paragripale, virusuri sincitiale respiratorii și unele enterovirusuri. Cum există mai mult de o sută de virusuri respiratorii care provoacă răceli, nu trebuie să ne mirăm că este atât de greu de găsit un leac. Numai în Statele Unite, o sută de milioane de oameni se duc anual la doctor ca să primească tratamente pentru răceala obișnuită. Ca urmare, se pierd mai mult de o sută cincizeci de milioane de zile lucrătoare și o sută opt zeci de milioane de zile școlare, la un preț cumulat de circa douăzeci de miliarde de dolari anual. Pe lângă consecințele economice, o treime dintre pacienți primesc rețete pentru antibiotice, medicamente concepute pentru a combate infecțiile bacteriene, și nu pe cele virale Aceste rețete se soldează cu costuri inutile de peste 1,1 miliarde de dolari și, mai grav, au provocat apariția tulpinilor bacteriene imune la antibiotice. Americanii cheltuiesc, de asemenea, circa trei miliarde de dolari anual pe medicamente fără rețetă și patru sute de milioane de dolari pe medicamente prescrise, toate acestea pentru alinarea simptomelor unei banale răceli.

Am încercat tot ce era posibil, de la vitamina C și echinaceea până la zinc și ceai de lămâie, fără să punem la socoteală farmaceuticele pentru decongestionare nazală, expectorantele, antihistaminicele și antiinflamatoarele. Studiile recente au demonstrat că aceste medicamente nu sunt foarte utile și că pot fi cu adevărat periculoase pentru cei mici; versiunile pentru copii ale acestor medicamente au fost scoase de pe rafturile farmaciilor. În cele din urmă, singurul leac disponibil pentru răceala obișnuită s-a dovedit a fi timpul. Este mult mai bine să încercăm să evităm contractarea unei răceli.

Citește și:   Difteria. Poveste

Singura măsură importantă și eficientă pe care o putem lua pentru a evita transmiterea acestor virusuri supărătoare ale răcelii este spălatul pe mâini. Spălându-ne pe mâini cu apă caldă și săpun sau curățându-le cu dezinfectant pe bază de alcool de cel puțin cinci ori pe zi, reducem riscul de a contracta o răceală obișnuită sau de a o transmite altora. Antibioticele nu ajută și pot provoca mai multe neajunsuri pe termen lung. Există o vorbă care spune: ,,Hrănește răcea la ca să flămânzească febra.” Deși nu avem dovezi științifice care să susțină zicala – cel puțin nu partea cu flămânzitul -, eu, personal, nu as subestima niciodată puterea curativă a unei supe de pui, care ne poate calma și alina suferința.

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.