Psoriazisul

0
Psoriazisul

Din toate colțurile Austriei și Germaniei vin să ceară ajutor oameni suferind de psoriazisul considerat din punct de vedere medical drept incurabil. Noi însă, cei care credem în plantele medicinale din farmacia Domnului, știm că Dumnezeu ne aduce ajutor prin abundența plantelor de pădure și câmpie așternute la picioarele noastre.

Există diferite tipuri ale acestei boli chinuitoare: așa-numitul psoriazis roșu, care se manifestă prin pete foarte roșii, bine delimitate, un altul, la care pielea parcă ar fi acoperită cu solzi de pește și al treilea cu o piele pergamentată, crăpată, groasă, ale cărei crăpături se adâncesc seara, se desfac și pricinuiesc omului chinuri mari. La acestea se adaugă niște mâncărimi foarte puternice, ceea ce înseamnă o împovărare nervoasă grea pentru fiecare bolnav. Pielea produce și îndepărtează zilnic o mare cantitate de coji, la orice mișcare acestea curg pe jos.

Cu ani în urmă am aflat despre o femeie de 38 de ani, a cărei piele era de la gât în. jos crăpată și pergamentată, care își pierduse părul de pe cap și trecuse prin niște suferințe interminabile. În spital, chinurile i se domoliseră puțin prin faptul că fusese băgată până la gât într-un sac de nailon. Astfel, pielea i se mai muia puțin prin transpirație și durerile se mai diminuau. De schimbat, însă, nu se putea schimba nimic în maladia ei. Atunci am realizat că numai plantele depurative, dezintoxicate pot vindeca o asemenea boală. Când a folosit ceaiul alcătuit de mine și a ținut regimul alimentar corespunzător, succesul a venit într-o jumătate de an. În acest scurt răstimp părul i-a crescut din nou, iar pielea a redevenit netedă și fără pete. De-atunci am ajutat multe persoane bolnave de psoriazis.

Boala ia naștere din cauza unei dereglări a funcționării ficatului. Trebuie deci ca pe lingă utilizarea plantelor, să se țină și o dietă strictă pentru ficat: Să se evite mezelurile (în afara celor de regim), cârnații, afumăturile, carnea de porc ca și supele lor, apoi toate felurile de acrituri, ca oțetul, mustul, vinul, lămâile, portocalele, grapefruiturile, fructele de pădure și sucurile lor, și coacăzele negre sunt incluse aici, merele crude, cafeaua naturală, ciocolata, cacao și mierea de albine, căci aceasta din urmă formează acizi pe care ficatul bolnav nu-i suportă. De evitat sunt, de asemenea, toate tipurile de pește de conservă, peștele afumat, carnea de conservă, fructele unicarpelare (păstăile) ca mazărea, fasolea și lintea și orice fel de alcool. Permise sunt mâncărurile cu lapte, laptele și produsele lactate, salatele acrite cu iaurt, carnea ușoară ca cea de vițel, de pasăre, cea fiartă de vacă, peștele proaspăt sau congelat, legumele ușoare și zilnic mult compot de mere ca înlocuitor al fructelor proaspete.

  • 10 grame de scoarță de stejar
  • 30 grame de scoarță de salcie
  • 40 grame de barba-popii
  • 20 grame de fumărică
  • 20 grame de coajă de nucă
  • 30 grame de rostopască
  • 50 grame de urzici
  • 30 grame de ventrilică
  • 30 grame de filimică
  • 20 grame de coada-șoricelului

Se amestecă bine toate plantele, se ia 1 linguriță cu vârf pentru 1 ceașcă, se opărește și se lasă să stea 3 minute. Ar fi bine să se folosească pe cât este posibil plante proaspete. Din acest ceai se beau pe parcursul zilei 11/2-2 litri, înghițitură cu înghițitură. Fie- care înghițitură este imediat de organism și prelucrată.

Pielea trebuie unsă de 2 ori pe zi cu osânză. Dacă este vorba de un psoriazis cu cruste care acoperă întregul corp, atunci se stoarce prin storcătorul electric de uz casnic rostopască proaspătă, bine spălată și se prepară prin frecare o alifie în proporția de 50 grame de osânză la 5 grame de rostopască. Pomada se păstrează la frigider. În același mod s-ar putea folosi pentru pregătirea alifiei sucul de nalbă proaspăt stors.

În afară de aceasta, se recomandă băi cu adaos de infuzie de pălăria-cucului (priboi). La alinarea mâncărimilor și la însănătoșire contribuie și băile complete de nalbă și coada-calului (plantele se amestecă în părți egale și se pun peste noapte la macerat în apă rece – 200 grame pentru 1 baie, durata băii: 20 minute, inima în afara apei). – Toate aceste procedee ajută și în neurodermită.

Doi copii dintr-o familie se îmbolnăviseră de psoriazis. Fetița de 12 ani avea psoriazis de la 2 ani, băiatul de aproximativ trei sferturi de an. Părinții au încercat totul, au fost cu fata la nenumărați doctori, și în Elveția, fără să fi reușit o ameliorare a stării ei. Cu ajutorul plantelor pe care copiii le-au căutat cu multă bucurie în timpul verii, au putut fi scăpați de această boală. Mama a povestit că fata are acum o piele netedă ca un bebeluș. Continuă să bea ceaiul în cantități mici.

Într-un alt caz, psoriazisul roșu a desfigurat întreaga față a unei fetițe de 12 ani suferind de această boală de pe la 2 ani. Părinții disperați încercaseră și ei totul pentru a scăpa copilul de boală. După o întrebuințare de 4 luni a rețetei mele pentru psoriazis, am revăzut copilul cu o piele normală pe față.

O doamnă dintr-o localitate din Austria superioară avea corpul acoperit pe multe porțiuni cu psoriazis roșu. La sfatul meu, a urmat cele explicate mai sus și un rezultat S-a văzut deja după 4 săptămâni. Treptat, petele roșii au dispărut complet. Un caz asemănător la un morar din apropiere de Mainz: Aplicarea procedeului de mai sus a făcut ca psoriazisul roșu să dispară în scurt timp.

O călugăriță care se chinuise 30 de ani cu psoriazis a început în primele zile ale lui octombrie cura de ceai însoțită de dietă. De Crăciun mi-a comunicat că boala i-a trecut de tot.

In octombrie 1972 am aflat că o femeie tânără, mamă a trei copii, suferea de această boală cumplită. Se îmbolnăvise după un icter și am presupus că boala ei fusese provocată de o dereglare funcțională a ficatului. Tânără femeie era absolut peste tot acoperită cu cruste. Nici pielea capului nu fusese cruțată. Părul i s-a tot rărit, până la urmă a trebuit chiar să poarte perucă, pentru a putea să apară printre oameni. La fiece mișcare cădea pe jos o ploaie de mătreață și de cruste. Seara, pielea începea să lucreze și se formau crăpături adânci. Femeia, care de obicei avea de cusut pentru copii până la miezul nopții, iar ziua își ajuta soțul în munca sa de tapițer, de abia mai avea forță înainte de culcare pentru a se unge cu ulei, a se înveli într-un cearșaf și a se băga în pat. În câteva rânduri a petrecut mai multe săptămâni în spital. Singura alinare găsită acolo a fost aceea că pielea i se muia prin transpirație, atunci când era băgată într-un sac de nailon legat la gât. Plantele depurative în combinație cu regimul alimentar indicat au reușit și în acest caz o vindecare completă după o jumătate de an. De la începutul lui decembrie i-au trecut orice epuizare și oboseală. Înainte de sărbătoarea de Paști din anul următor, pielea îi era iarăși netedă, părul îi crescuse din nou normal și frumos.

O scrisoare din München: In septembrie 1977 v-am cerut sfatul în legătură cu fiul nostru Martin care avea atunci 13 ani. Diagnosticul medicilor: neurodermită. Timp de 13 ani am fost cu el de la un medic pediatru la altul, de la o clinică dermatologică la alta, de la un tămăduitor la altul – fără rezultat. Medicii prescriau tot mereu cortizonul. La 7 ani a fost două luni la Davos. Doctorul de-acolo ne-a explicat că băiatul nostru avea această boală din naștere, că nu exista vindecare și că la fiecare puseu trebuia răspuns cu cortizon. Ceea ce s-a întâmplat în săptămânile și anii de după această ședere la cură a fost cumplit. Puseuri de temperatură pe bandă rulantă, focare de puroi de pe tălpi până la glezne, puroi în palme, răni deschise pe nuca genunchiului. pe lobul urechii, gât și față. Cele mai rele dintre toate erau mâncărimile permanente si ganglionii inghinali mari cât un ou de porumbiță, care făceau ca orice pas să-i fie însoțit de dureri. În septembrie 1972, starea i s-a înrăutățit atât de mult, încât a trebuit să-l internăm în spitalul din Schwabing. Medicii vorbeau de o septicemie cutanată. După un tratament intensiv cu cortizon a făcut apendicită cu puroi. Medicul ne-a spus atunci: «Să fiți fericiți că a fost apendicele, alți copii capătă ulcer gastric după un asemenea tratament.>> Din teste rezultase că Martin era de curând alergic la toate ierburile, bulbi, perii, ciupercile și tipurile de polen. Din februarie 1973 până în iulie 1978 a fost desensibilizat (adică s-a încercat înlăturarea sensibilității lui față de ele). Însă tot nu s-a obținut nici o ameliorare. Din septembrie 1977, Martin bea, la sfatul dumneavoastră bun, 11/2 litru pe zi din ceaiul contra psoriazisului despre care scrieți în broșura dumneavoastră. La început a băut ceaiul foarte recalcitrant, ceea ce nu ne-a mirat; doar încercase deja atâtea în van! Pur și simplu nu mai avea speranțe. Prima sa constatare: Mami, fac foarte mult pipi!» După 14 zile am intrat dimineață în camera copiilor ca să-l trezesc și mi-a spus: <<Mami, nici nu m-am băgat bine în pat și am și adormit!>> Mersul la culcare era pentru Martin – se poate spune de când era sugar – un coșmar: mâncărimi și scărpinări, nu putea să adoarmă, stătea treaz ore în șir, chiar jumătăți de nopți. Începând cu acest prim adormit ușor, Martin a fost convins că ceaiul îi face bine și s-a străduit zilnic să-și golească sticla. Starea pielii a început să se amelioreze în mod substanțial, Ici și colo se mai scarpină, dar n-a mai ajuns la nici o infecție de când bea ceaiul. Uneori nici nu putem concepe acest lucru. Din ianuarie 1978 este fără pansamente și mânuși de bumbac. Martin este acum în clasa a IX-a a unui liceu de filologie modernă. Anul școlar 1977/78 a fost pentru el primul în care n-a zăcut bolnav săptămâni și luni în șir. Nu vă puteți imagina cum a înflorit în acest an! Din septembrie 1978 participă iarăși, după o întrerupere de circa patru ani, la orele de sport și este fericit. În iulie s-a încheiat procesul de desensibilizare. Medicii de la spital n-au nici o explicație pentru ameliorarea stării pielii sale.”

În vara lui 1979 a fost la mine un medic din R.F.G., specialist în boli interne, cu fiul său de 21 de ani, care suferă de neurodermită de la naștere. Tânărul trecuse în toți acești ani prin niște chinuri cumplite. Când a început să folosească plantele medicinale proaspete a avut niște reacții puternice, ca nas înfundat, presiune în zona capului. Băile de coada-calului au fost bine suportate, cele cu priboi mai puțin bine, deși ele influențau pielea în mod favorabil. Contra uscăciunii pielii s-a folosit alifia de Hametum cu un amestec de suc presat de nalbă, ceea ce a avut un efect benefic. Și în acest caz se remarca periodic o ameliorare. In primul rând, convingerea că se va vindeca s-a transmis și pacientului. La mijlocul lui octombrie 1979 și-a reluat studiile juridice.

Foto: Freepik

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here