Pentru prevenirea bolilor contagioase dispunem de numeroase și variate măsuri, care se aplică la cele trei verigi ale lanțului epidemic:
a) Măsuri față de izvoarele de infecție.
b) Măsuri față de căile de transmitere a infecției.
c) Măsuri pentru protecția persoanelor receptive (la infecție).
Măsuri față de sursele de infecție
– Identificarea surselor de infecție (bolnavi, purtători sănătoși de microbi) și anunțarea lor la autoritatea sanitară teritorială.
– Izolarea imediată a bolnavului, la spital sau la domiciliu (în funcție de regulamentele în vigoare și decizia medicului).
Izolarea imediată se aplică și în cazul unor purtători de microbi periculoși, în special, și obligatoriu, când aceștia lucrează în sectorul alimentar, în instalații centrale de apă potabilă, sau în colectivități de copii (scoaterea temporară din serviciu până la sterilizarea de germeni).
– Pentru sterilizarea de microbi a purtătorilor se recurge la antibiotice sau chimioterapice, ca și la alte măsuri.
Măsurile de dezinfecție în jurul bolnavului au fost expuse mai înainte (îngrijirea la domiciliu).
Pentru animalele care sunt surse de infecție pentru om, se iau măsuri adaptate la fiecare caz: pentru animalele nefolositoare, sacrificarea; pentru cele folositoare, tratarea și sterilizarea lor cu microbi (când este posibil).
– Față de persoanele contacte cu bolnavii: identificarea și supravegherea lor, protecția cu antibiotice sau cu gammaglobuline (în funcție de fiecare boală).
Măsuri față de căile de transmitere a infecției
În cazul infecțiilor aerogene, dispunem de unele măsuri profilactice, care însă nu sunt suficiente pentru a controla ori întrerupe circulația micro-organismelor patogene prin aer. Recurgem la:
- expunere la lumina solară, care este bactericidă;
- dezinfecția aerului cu surse de raze ultraviolete;
- dezinfecția (periodică) a camerelor bolnavilor;
- măsuri de împiedicare a ridicării prafului în aer (măturat umed, sau aspiratorul de praf);
- prevenirea contaminării aerului prin tuse și strănut (batiste, batiste igienice de hârtie, scuipători de buzunar);
- antisepsie nazo-faringiană cu tablete dezinfectante (faringosept), ori cu unguente nazale cu antibiotice;
- evitarea aglomerării spațiilor închise și aerisirea lor periodică.
În cazul infecțiilor digestive dispunem de măsuri profilactice eficace (cu condiția să fie însușite și aplicate).
- Igiena personală (în special a mâinilor).
- Igiena alimentației: alimente curate, recoltate curat, transportate curat, distribuite curat (nu cu mâini murdare), pregătite și servite curat,
- Apă potabilă controlată. La nevoie ceai sau apă minerală.
Igiena generală, comunală și sanitară: igiena impecabilă a locuinței și localității, depozitarea și îndepărtarea igienică a gunoaielor și excretelor, canalizare corespunzătoare, instalație de apă centrală controlată, stârpirea vectorilor (muște, țânțari, șobolani).
În cazul infecțiilor de contact sunt eficace: măsuri de dezinfecție imediată cu apă și săpun, aplicarea de dezinfectante locale (alcool, tinctură de iod), unguente cu antibiotice (local), tratamentul chirurgical al unor plăgi (curățire, excizii).
În cazul infecțiilor transmise prin vectori (țânțari, căpușe, păduchi): insecticide cu caracter remanent, folosirea de soluții cu substanțe respingătoare de insecte, protecția mecanică (cu site ori voaluri), deparazitări cu mijloace fizice și chimice, măsuri de asanare a mediului pentru prevenirea înmulțirii vectorilor.
Măsuri pentru protecția persoanelor receptive
Pentru protecția populației receptive la infecții dispunem de măsuri eficace, care au influențat profund și favorabil sănătatea întregii lumi, eliberând-o de amenințarea unor epidemii redutabile.
I. Metode de profilazie specifică: vaccinuri și gammaglobuline.
II. Chimioprofilaxie (antibiotice și chimioterapice administrate preventiv, pentru împiedicarea apariției infecției).
III. Creșterea rezistenței nespecifice
IV. Educația sanitară
I. Profilaxia specifică (care se adresează unei anumite boli) se obține în două feluri:
– prin imunizarea activă (vaccinuri);
prin imunizarea pasivă (gammaglobuline).
- Imunizarea activă cu vaccinuri și anatoxine constituie o metodă de mare valoare profilactică. În acest mod, o boală infecțioasă ca variola a fost eradicată de pe întregul glob, iar altele au fost practic eradicate, sau mult reduse din multe țări și teritorii: difteria, tetanosul, poliomielita, rujeola, tusea convulsivă. Țara noastră se înscrie printre țările cu cele mai mari succese profilactice față de principalele boli contagioase.
Dispunem apoi de vaccinuri cu indicații speciale, în anumite situații, ca: vaccinarea antitifoidică, antigripală, antirubeolică, contra oreionului etc.
Alte vaccinuri sunt în curs de realizare ori de perfecționare și generalizare (contra hepatitei virale B, contra meningitelor, antimalarică).
Pe lingă salvarea de vieți și a păstrării sănătății, vaccinurile oferă și un mare avantaj economic, fiind puțin costisitoare, față de imensele avantaje pe care le oferă pentru protecția sănătății, și de evitarea unor cheltuieli considerabile, pentru îngrijirea celor care s-ar fi îmbolnăvit.
Un singur exemplu edificator: vaccinarea antitetanică costă extrem de puțin (câțiva lei), în timp ce tratamentul bolii declarate a tetanosului, este foarte costisitor (cât prețul unui autoturism!) și fără să se poată evita o mortalitate de 40%- Vaccinurile trebuie acceptate cu deplină înțelegere și disciplină de populație.
Oricare renunțare ori ezitare în vaccinări se soldează cu riscuri considerabile pentru individ (boala cu urmările ei) și pentru colectivitate (epidemii).
Din nefericire, țările în curs de dezvoltare nu dispun de posibilități suficiente pentru a vaccina toată populația infantilă, și milioane de copii pier anual în lume din această cauză.
Fiecare țară dispune de un program național de vaccinări, cuprinzând vaccinările strict necesare (obligatorii), eșalonate în funcție de ani și vârstă (calendarul de vaccinări). În funcție de progresul științific și de situații noi epidemiologice, programul de vaccinări se poate modifica ori amplifica.
Redăm mai departe calendarul vaccinărilor în țara noastră, valabil pentru anul 1985.
De reținut:
– În elaborarea calendarului s-a ținut seama de intervalele de timp necesare (fiziologice) intre vaccinuri și „rapelurile“ (repetările) necesare pentru consolidarea imunității.
Pentru respectarea calendarului și asigurarea protecției copiilor, pe măsură ce aceștia se nasc, s-a prevăzut sistemul ,,continuu” de vaccinări (deci nu „campanii“ speciale).
De evitat abuzul de „contraindicații“ și urmărirea efectuării vaccinării pentru a nu lăsa copilul neprotejat. Contraindicațiile vor fi stabilite numai de medic și sunt temporare (cu totul excepțional de durată).
Pentru gravidele care au nevoie de o vaccinare va fi consultat medicul infecționist de teritoriu.
Orice vaccinare este controlată de medic și orice reacții (efecte secundare) la vaccin trebuie anunțate medicului de către familie.
- Profilaxia cu gammaglobuline se face numai în caz de strictă necesitate, iar protecția are o durată trecătoare (câteva săptămâni). Se folosește la copii contacți de hepatită virală și în alte situații stabilite de medic: copii receptivi contacți de rujeolă, copii cu imunodepresie, contacți de varicelă sau de alte boli infecțioase.
Chimioprofilaxia. Folosirea de antibiotice și chimioterapice în scop profilactic trebuie privită cu mult discernământ și prudență și aplicată numai după sfatul unui medic specialist.
Câteva exemple de indicații raționale:
– chimioprofilaxia malariei (pentru cei care călătoresc în regiuni cu malarie);
– chimioprofilaxia cu hidrazidă în tuberculoză;
– profilaxia cu penicilină a infecției streptococice și a meningitelor;
– profilaxia endocarditelor (la cei cu leziuni orificiale la inimă);
– profilaxia tusei convulsive la copii mici (contacți) cu ampicilină ori cotrimoazol;
– profilaxia tetanosului (penicilină, tetraciclină);
– profilaxia infecției meningococice.
Există și alte indicații ale profilaxiei chimioterapice, dar acestea trebuie stabilite de medic de la caz la caz.
Abuzul de chimioterapice este frecvent în practică și poate avea efecte nedorite și adesea chiar grave.
III. Creșterea rezistenței nespecifice. În acest capitol intră: un stil de viață igienic, cu echilibru intre somn, odihnă și activitate, o nutriție corespunzătoare (bogată în proteine și vitamine), orar regulat pentru mese, igienă personală, călire fizică prin mișcare, exerciții fizice, sport, excursii, viață în aer liber, evitarea toxicelor (alcool, tutun) și a abuzurilor alimentare.
IV. Educația sanitară. O cultură medicală, în special de igienă și profilaxie, cât mai bogată, oferă o solidă protecție celor care o posedă, față de riscul infecțiilor care ne înconjură.
Un om prevenit, face cât doi” (după cum spune un proverb).
