Prevenirea cariilor dentare

0
Prevenirea cariilor dentare
-Anunț-

Principiul a preveni este mai ușor decit a trata”. care stă la baza științei medicale, este la fel de valabil și în domeniul stomatologiei. Tratamentul cariilor den- tare este un act pur medical. Cariile afectează un mare procent al populației, de la vîrste foarte fragede până la cele mai înaintate. Pentru tratarea lor este necesar un personal specializat și în echipă, medic, soră, tehnician, precum și o aparatură adecvată, care, astăzi, datorită dezvoltării tehnicii și a echipamentelor complexe, are un preț de cost ridicat. Pe lîngă aceasta, pretul de cost al preparării și tratamentului unei carii crește odată cu apariția complicațiilor ei. Trebuie să mai ținem seama de faptul că pentru un tratament care necesită mai multe ședințe, pe lîngă materialele necesare în plus și munca personalului medical calificat, mai contează și timpul pacientului, transportul dus și întors, timpul petrecut în sala de așteptare, timp în care respectivul și-ar fi putut rezolva alte probleme. Sunt o serie de factori care fac dovada că tratamentul cariilor dentare este extrem de costisitor, afectînd în mod evident bugetul medical al statelor. S-ar putea spune că prevenirea cariei dentare reprezintă o acțiune care, în primii ani de inițiere costă chiar mai mult decit tratamentele dentare. Este vorba însă, de cheltuieli de moment, care își au reversul lor. După unul sau două decenii, ridicarea stării de sănătate buco-dentară a populației, datorată acțiunii de prevenire, va face ca asemenea cheltuieli să nu mai fie necesare, incit, gindite în sens previzional, pentru generațiile următoare, aceste eforturi financiare făcute în prezent, inseamnă nu o pierdere, el o investiție pentru viitor. In tara noastră au loc ample acțiuni de educație sanitară stomatologică, acestea constind in articole apărute în presă, almanahuri, broșuri educativ-sanitare care se Impart gratuit, panouri, conferințe în școli, emisiuni la radio si televiziune, avind același scop.

Pe linga metodele audio-vizuale mai sus enumerate, privind educația sanitară preventivă stomatologică, trebuie să mai amintim alimentația rațională, care trebuie bine condusă încă din perioada sarcinii, adică chiar Inainte de a se naște copilul, urmată atent in tot timpul copilăriei și pe intregul parcurs al vieții. Un al doilea factor de o mare importanță îl reprezintă păstrarea unei Igiene buco-dentare corecte. Asupra acestora vom dis- cuta in mod amănuntit In capitolele următoare.

Educația sanitară stomatologică sub diversele ei forme, poate avea un efect chiar mai mare decît multe dintre tratamentele medicamentoase utilizate în această direcție. Nu s-ar putea spune despre aceasta că nu este costisitoare. Ea necesită nu numai fonduri uriașe, dar și multă răbdare. Asemenea realizări preventive necesită un timp mai lung care, în tot cazul, nu poate fi considerat ca un timp irosit în zadar.

Ingrijirea sănătății populațiel in tara noastră se bucură de toată atenția din partea partidului și a statului, fiind o preocupare ridicată la rangul de politică de stat. Recentul proiect al Programului de alimentație științifică a populației, oglindește în mod clar grija conducerii de partid și de stat pentru sănătatea populației, pentru făurirea unui tineret viguros și sănătos. Medicina noastră îmbracă, în toate aspectele ei, forma preventivă, indiferent dacă este vorba de afecțiuni cardio-vasculare, pulmonare, oftalmologice sau de afecțiuni dentare, acestea din urmă bucurîndu-se de o egală atenție. În domeniul stomatologiei se fac dispensarizări ale diferitelor colectivități de copii scolari, preșcolari, ale oamenilor muncii de pe platformele industriale sau a celor ce lucrează în medii toxice, a gravidelor, a bolnavilor cronici, se întocmesc fișe, cei ce fac parte din colectivitătile aflate în evidență fiind chemați periodic la control și tratament.

In primele ședințe de tratament se efectuează detartrajul (îndepărtarea pietrei de pe dinți), se tratează cariile existente, realizindu-se igienizarea gurii, se face extracția resturilor de rădăcini, ca și îndepărtarea anumitor lucrări protetice defectuoase, pentru ca, după aceea, la solicitarea pacientului sau la planificarea medicului, să i se facă lucrările de întreținere a obturațiilor, ori prepararea unor cavități pentru tratament ce eventual, între timp, au devenit necesare sau să i se practice alte acte terapeutice. Această etapă o dată efectuată, pacientul fiind reasanat, operațiunea se va efectua în fiecare an, iar pentru copiii problemă, adulți cu anumite tare, oameni ai muncii care lucrează în conditii speciale de mediu cu noxe profesionale, gravide si femei care alăptează, reasanarea făcîndu-se o dată la 6 luni.

Trebuie să adăugăm la toate cele arătate faptul că în țara noastră întregul tratament stomatologic este gratuit pentru toți cetățenii republicii și că, prin grija partidului și a statului, se face în mod continuu pregătirea de noi cadre medicale cu un înalt nivel profesional si etic. Pregătirea medicilor se face în cele 5 facultati de stomatologie- – București, Cluj-Napoca, Iasi, Timisoara, Tirgu-Mures în care învață și un număr mare de studenți străini, de pe toate continentele. În același timp se – acordă toată atenția pregătirii cadrelor medii, dentiști asistente medicale specializate în stomatologie, registratori medicali, tehnicieni dentari, ca și a unei noi specialități, asistentele de profilaxie stomatologică, specialitate cu care nu se pot mîndri decît țările cele mai avan- sate în acest domeniu. Modul de a acționa al stomatologiei românești, atît pe plan preventiv cit și pe plan curativ face ca România să ocupe astăzi unul din locurile fruntașe în ierarhia mondială. O dovadă în acest sens o reprezintă Legea privind asigurarea sănătat populației, adoptată de Marea Adunare Națională în ședința din 6 iulie 1978. In cadrul principiilor generale ale acestei legi, trebuie relevată constituirea și organizarea unor ample actiuni de profilaxie, identificarea și evaluarea factorilor care influențează negativ sănătatea publică, ca și luarea din timp a măsurilor necesare pentru înlăturarea acestora.

In afara metodelor colective pentru înlăturarea cariei, enumerate mai sus, metode pe care le-am putea denumi psihice, mai sunt o serie de alte metode fizice și chimice de luptă împotriva ei, asupra cărora vom insista în mod deosebit in capitolul de față. Cea mai cunoscută si tot- odată mai recunoscută pentru eficiența el este, la ora actuală, metoda fluorizării. Fluorul reprezintă elementul cel mai des utilizat pentru prevenirea cariei dentare și, mai întotdeauna, cu bune efecte. De ce fluorul și nu cal- ciul sau alte elemente chimice recunoscute pentru acțiunea lor pozitivă asupra sistemului osos? S-a observat că populația regiunilor în care locuitorii consumă apă bogată în fluor face mai puține carii.

Citește și:   Parodontita marginală (periodontita)

Fluorul pare a fi, până în prezent, cel mai important element în lupta anticarie. El se găsește mai puțin re- prezentat în hrana obișnuită a omului, dar se găseste din abundență în frunzele de ceai, în orezul nedecorticat, dar în mod deosebit în peștele oceanic S-a observat că populațiile care consumă mult peste oceanic au o incidență foarte redusă la carii dentare. Fluorul se găsește deopotrivă în algele marine, care sunt practic neconsumate, iar orezul se consumă decorticat. Cit dsepre ceai, acesta se consumă fiert, prin fierbere el pierzînd o bună parte din fluorul ce-l conține. Și-apoi, cit ceai poate bea un om zilnic? Printre alimentele conținîndIluor, mai putem menționa ciupercile comestibile, ca și structura externă a bulbului de cartof, adică exact porțiunea care, prin cojire, se aruncă. Astfel că singura sursă majoră de fluor o reprezintă hrana bogată în pește oceanic, moluște, crustacee, vietăți marine și ele bogate in fluor.

Preocuparea de a se reduce procesul carios prin utili- zarea fluorului a făcut uz de inventivitatea cercetătorilor, care au căutat să dea o rezolvare problemei, mergind până la a se introduce in alimentația fiecărui locuitor al unei anumite regiuni, o cantitate constantă, cotidiana, de fluor. Metodele abordate au fost multiple, fiecare avind părțile ei bune, dar și părți mai puțin bune. In cele ce urmează, vom arăta cîteva din aceste metode, ele bizuindu-se în mod deosebit pe fluorizarea apei de băut, cit și pe fluorizarea unor alimente. Lucrul nu este însă atit de simplu pe cât s-ar părea, trebuind să se țină seama de o serie intreagă de considerente, cum ar fi cuprinderea masei populației, cuprinderea copiilor, ca și un proces tehnologic de mare finețe care să permită controlul riguros al concentrației de fluor și care, în același timp, să nu prezinte un preț de cost exagerat. În ceea ce privește fluorizarea apei de băut, ea reprezintă o suplimentare a cantității naturale de fluor existente în apă, adăugindu-i-se dozele adecvate până la completarea nivelului apreciat drept cariopreventiv, acesta fiind de

1 p.p.m.F., adică un mg de fluor la litru. Dacă procedeul fluorizării apei are adepții săi, el are deopotrivă și adversarii săi. S-a ridicat obiecțiunea că nu poți obliga o întreagă populație de virste diferite, suferind de diferite afecțiuni, să consume zilnic o cantitate anumită de fluor. In țara noastră au beneficiat de fluorizarea apei circa 100 000 de locuitori aparținînd orașelor Tirgu Mureș și Victoria, în care metoda a fost introdusă și practicată. Statisticile efectuate au dovedit că în toate regiunile citate, numărul cariilor a scăzut în mod impresionant. Mai putem adăuga faptul vrednic de luat în seamă, că în S.U.A., în localitățile în care fluorizarea apei de băut a fost introdusă în școli, copiii care își petrec cam 25% din timpul lor la școală, folosind această apă, au beneficiat de o reducere de 25% a apariției proceselor carioase.

Avindu-se în vedere frecvența mărită a cariilor la copii, s-a incercat fluorizarea laptelui de vacă, dar, ob- servindu-se că fluorul introdus blochează anumite procese metabolice ale laptelui, s-a renunțat la această metodă, S-a mai incercat fluorizarea furajelor ce intră în alimentația vacilor, dar nici această metodă n-a dat rezultatele scontate. Problema fluorizării laptelui mai prezintă și un alt aspect, care ne face să nu regretăm prea mult faptul că laptele nu poate fi fluorizat. Oricum, un număr mare de copii sunt alăptați la sin în jur de 6-7 luni, astfel că ei nu ar beneficia de aportul de fluor din lapte decît după această vîrstă. O serie întreagă de dinți incep Insă să se formeze încă din timpul vieții intrauterine, lar la virsta de 6-7 luni, când s-ar introduce fluorul in alimentație, matricea osoasă a anumitor dinți este deja formată. S-a mai încercat să se introducă fluorul în alimentația gravidelor, dar metoda nu s-a dovedit satisfăcătoare, deoarece fătul nu primea fluor. S-a invocat motivul barierei placentare, considerată însă de către unii autori ca fiind inexistentă. La ora actuală nu se cunosc încă mecanismele datorită cărora fluorul nu trece de la mamă la făt. In plus, au fost ridicate și o serie intreagă de impedimente de către pediatri și obstetricieni, impedimente care atrag atenția asupra unor posibile efecte negative pe care fluorul le-ar avea asupra bunei dezvoltări a fatului.

S-a propus și s-a încercat fluorizarea sării. Tinindu-se seama de faptul că un adult consumă în medie 6 g de sare în 24 de ore, ar însemna ca prin această metodă organismul să primească zilnic cca 0,45 mg de fluor. La Zürich (Elveția) s-a practicat chiar sistemul fluorizării unui sortiment de sare, cetățenii avind posibilitatea să aleagă, cumpărind din comert sare simplă sau sare fluorizată. Statisticile facute au dovedit că, după 4 ani și jumătate de consumare a sării fluorizate, s-a realizat o scădere de 22,6%, a frecvenței cariilor la copiii de 8-9 ani. Administrarea sării fluorizate are două puncte slabe: la femeile gravide și copiii mici reprezintă de multe ori un aspect de inutilitate. Gravida are un consum redus de sare, de multe ori aproape la zero, iar copilul mic nu consumă decit foarte puțină sare. Ori, așa fiind, de ce am fluoriza sarea pentru o vîrstă care este mai puțin pro- pice prevenirii cariei ? S-a încercat și o fluorizare a cere- alelor și a plinii. S-a incercat, de asemenea, fluorizarea prin introducerea unor pastile de Natrium-fluorid in supele și cafeaua servită copiilor. Toate acestea au rămas în faza unor simple încercări, fiind greu a se trage concluzii privind reușita lor.

O metodă asupra căreia s-a stăruit în mod atent, constă în administrarea pastilelor de fluor. Acestea au menirea de a crește concentrația fluorului la suprafața smaltuluj, avind drept rezultat formarea fluorapatitel, provocînd deci o reacție ireversibilă care scade solubilitatea smalțului. Utilizarea constantă a pastilelor ar de- termina refacerea calciului-fluorid, care are incontinuu tendința de a fi dizolvat de salivă. Dar și aici există o necunoscută și anume menținerea lonului de fluor pe suprafața dentară un timp indelungat. S-ar părea că există o serie de factori care inhibă acțiunea fluorului in asemenea cazuri. Între aceștia s-ar găsi acțiunea de autocurățire a salivei, stratul de mucină și de grăsimi care acționează asemenea unui filtru pe suprafața den- tară, ca și clătirea dinților după periaj. De aceea, mențiunea conține fluor” facută pe unele paste de dinți nu este totuna cu acțiunea cario-protectivă. Aceasta pentru considerentul că una este ca pasta să conțină fluor și alta este ca acest fluor să fie eficient prin existența sa pe suprafața dintelui.

Citește și:   Dinții și alimentația rațională

Incorporarea fluorului în diverse paste de dinți a făcut să apară paste cu fluorură stanoasă, paste de dinți cu aminofluorid, cu fluorură de staniu, cu fluorură de sodiu și cu fluorofosfatat, pastele de dinți bogate in fluor reducind cariile dentare aproximativ intr-o proporție de 50%. S-ar părea că cele mai eficiente ar fi pastele cu fluoruri stanoase. Pastele de dinți românești cu fluor (Adam, Eva, pastă cu fluor) sunt considerate a fi îndeajuns de eficiente în acest sens. Deocamdată avem de-a face cu simple tatonări, insuficient de verificate, care nu pot prezenta deocamdată prea multe garanții. Ceea ce este cert însă, este faptul că, până la ora actuală, nu s-a găsit vehiculul ideal pentru fluor, adică materialul cel mai adecvat, care, incorporat fiind în compoziția unei paste dentare, să-și păstreze eficienta. Se mai utilizează in toaleta gurii, apele de gură conținind fluor. Se cere însă ca în cazul clătirii gurii cu aceste ape, toaleta bucali să fie făcută în mod cât mai frecvent și cu soluții con- centrate. Dintre apele de gură conținînd soluții fluorido- stanoase, cele cu 0,1% fluorură de staniu par a fi mai eficiente. Se fac 3 clătiri succesive ale gurii de 10, 20 și 30 de secunde, bineînțeles după ce, în prealabil, a fost efectuat un periaj corect. Efectele anticarioase obținute se cifrează, după o practicare de doi ani a metodei, la o reducere a procesului carios cu 33-43%. S-au mai în- cercat și alte metode ca așa-numita clătire dublă” a gurii, folosindu-se o soluție de aluminiu (Al NO3) și soluția de fluor acidulat cu pH 3,2, obținîndu-se cu această metodă scăderi cu 40% ale frecventei cariei. Metalele polivalente (aluminiu și titan) sunt capabile de a forma complexe stabile în contact cu fluorul, fixîndu-se la cristalele de apatit ale smalțului și făcînd astfel ca fluorul să rămînă prezent pe suprafața dintelui timp de 6-12 săptămîni de la administrarea tratamentului.

În legătură cu aportul de fluor și modul în care acesta pătrunde în smalt putem distinge trei etape și anume: o primă etapă în cadrul mineralizării dintelui. atunci cînd se încorporează cea mai mare cantitate de fluor la nivelul smalțului, o a doua etapă preeruptivă. când coroanele dentare sunt deja formate, încorporarea fluorului fiind încă destul de mare, iar plusul ionic fiind furnizat de singe și lichidul interstițial, putind interveni și o a treia etapă, după erupția dinților în cavitatea bucală, cînd are loc o maturare posteruptivă, plusul de fluor reduîndu-se, iar aportul de fluor fiind asigurat numai de către salivă. Această acțiune începe din a doua jumătate a vieții intrauterine. La cîteva luni de la naștere, cînd copilul a trecut la o dietă mixtă, dinții primesc fluor. Până la virsta de 10 ani, fluorul se depozitează în dinți și în oase, apoi se înmagazinează numai în oase. S-au găsit, la nivelul smalțului, 116-118 mg fluor la 100 g sub- stanță, în timp ce în oase, la aceeași cantitate de sub- stanță, se găsesc numai 49,5 mg fluor, în întreg orga- nismul fiind o cantitate totală de 3 g fluor. Fluorul se mai găsește în măduva oaselor, ca și la nivelul pulmonilor, al rinichilor, al lichidului seminal, al ficatului, un adult eliminind 20-25% dintr-o cantitate de 1- 1,5 mg fluor la litru, în numai 3-4 ore de la ingerarea cantității respective. Absorbția fluorului în țesuturile. dentare dure este pusă pe seama unor reacții chimice ce se produc intre fluorul și calciul fixat în țesutul dentar.

Mecanismul de acționare al fluorului în profilaxia cariei constă în următoarele: fluorul acționează asupra tesutului dentar, micsorind cantitatea de calciu, formind fluorura de calciu, insolubilă. Fluorul inhibă fermenții glicolitici din celule. S-a stabilit transforma- rea hidroxilapatitei în fluorapatita cu o rezistență mai mare la acțiunea acizilor. Prin puterea sa antienzimatică, ca și prin acțiunea lui inhibitoare asupra hidrați- lor de carbon, duce la scăderea acidului lactic și, deci, la reducerea potențelor cariogene.

Fluorizarea altor produse, în afara celor enumerate, a întîmpinat și ea piedici. Este vorba, în general, de fluorizarea unor articole comestibile cărora nu li se poate pretinde să fie pe placul tuturor cumpărătorilor, oricit de dornici ar fi ei să fie scutiți de apariția deloc plăcută, a cariilor dentare. Toate metodele încercate, pe lîngă o destul de redusă eficiență și aceasta numai după un timp îndelungat, s-au dovedit a fi încercări. Metodele de fluorizare individuale, așa-numite în cabinet”, par a oferi rezultate bune. În ce constau aceste metode? In administrarea zilnică a unor tablete de fluor, după o prealabilă igienizare a gurii și a dinților. Tratamentul preventiv administrat în mod obișnuit la copii este de lungă durată, el necesitînd cinci ani de zile pentru obținerea efectului preventiv dorit. Virstele cele mai propice efectuării tratamentului, care trebuie să fie respectat cu rigurozitate zi de zi, sunt de la 6 la 11 ani, adică în perioadele de erupție a dentiției definitive. Uni recomandă chiar folosirea acestei metode de la frageda virstă a suptului, bineinteles administrindu-se pastilele in doze mai mici. La noi în țară s-a introdus în 1974 fluorizarea la clase de copii preșcolari sau școlari, luați în evidență și dispensarizați. Pastilele de fluor utilizate la noi sunt Fluoretten-Law, produs din import din R.D.G., de 0,25 mg. Ele se iau cite două o dată și se sug. Au avantajul că fiind supte, stimulează secreția salivară. Administrarea tabletelor se efectuează sub controlul atent al stomatologului, cit și a asistentei specializate în profilaxia stomatologică. Pentru o și mai bună eficiență este necesară asanarea cavității bucale, o bună igienizare, păstrarea unei perfecte ritmicități și o periodicitate fără întreruperi.

Citește și:   Anomaliile dento-maxilare

Administrarea tabletelor de fluor prezintă, pe lîngă alte avantaje, posibilitatea reglării dozei în raport cu conținutul în fluor al apei și alimentelor, ca și faptul că administrarea este perfect controlabilă.

O altă metodă întrebuințată este aceea a impregnării cu fluor a unei soluții de gel. Metoda se practică în cabinetul stomatologic, prin pensularea cu soluție a dinților la copiii aflați la virstele de 3, 7, 10, 13 ani, de cîte trei ori la interval de o săptămînă, după prealabila igienizare și asanare a cavității bucale. După fiecare impregnare de acest fel, se recomandă două ore de re- paus alimentar. Metoda citată a fost introdusă și practicată în multe din colectivitățile școlare ale țării noastre.

Fluorizarea ionoforetică este o metodă de fluorizare preventivă bazată pe proprietatea curentului electric de a dizolva o soluție de Na Fl și de a dirija ionul de fluor puternic negativ spre polul pozitiv. Această metodă aplicată la copii de 4-12 ani permite obținerea de bune rezultate, ea asigurind o fluorizare concentrată a smalțului și a straturilor superficiale ale dentinei. Metoda este simplă, nedureroasă, fără consecințe asupra stării generale a organismului, putind fi combinată cu alte metode de fluorizare.

Metoda gutierelor este net superioară celorlalte metode prin faptul că menține mult timp pe suprafetele dentare o bună concentrație de fluor, prezintă însă dezavantajul de a fi foarte costisitoare, datorită pretului de cost al fluorului, a materialului pentru gutiere, ca și timpul necesar confecționării acestora și impreg nării. La toate acestea se mai adaugă și timpul necesar tratamentului, acesta fiind individual și blocind pentru un singur pacient trei cadre: medicul, asistenta și tehnicianul.

La Universitatea de medicină din Tokio a fost elaborat un material sintetic pentru îmbrăcarea dinților sănătoși, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor. Mate- rialul respectiv este un metilmetacrilat. După o prea- labilă curățare a dintelui cu acid fosforic, se aplică un strat de metilmetacrilat, după care se pulverizează un strat de polimer al aceleiași substanțe. Preparatul poartă numele de „Enamit” și este considerat a fi primul material care poate rămîne fixat pe suprafețele dentare, timp de mai mulți ani. Pentru a se reduce prețul de cost și a se crea posibilitatea aplicării tratamentului în masă la mai multe persoane, s-au făcut in Japonia anumite lacuri dentare.

In Japonia, cât și în U.R.S.S., au fost efectuate di- ferite vaccinuri, care, testate pe animale, s-ar părea că vor da rezultate, dar care nu au fost încă întrebuintate pe om. Oricum, particularitățile organismului uman pot confirma sau, în egală măsură, pot infirma cercetările pe animale. Mai trebuie să se țină seama In această privință de faptul că atîta timp cât este vorba de om, se poate observa apariția efectelor secundare. O vaccinare în masă împotriva cariilor dentare nu se poate face decit după o testare atentă și indelungată, experimentindu-se mai intii pe loturi mici de populatie, totul fiind corelat cu observații clinice și de laborator.

In ceea ce privește utilitatea lacurilor, se preconizează că o asemenea metodă permite aplicarea pe suprafețele dentare a unui strat de lac ai cărui ioni de fluor, in mediul umed al cavității bucale, fac ca el să fie difuzați într-o mare concentrație spre smaltul den- tar, în interval de numai cîteva ore. Se obține astfel nu numai o bună concentratie de fluor, dar și o bună impregnare, atît în suprafață, cât și în profunzimea dintelui, ceea ce prin alte metode nu s-a putut realiza până la ora actuală. O asemenea fluorizare în profunzime, pe lîngă faptul că dă o rezistență crescută față de acizi, cu încetinirea procesului de decalcifiere, favorizează și formarea unui depozit stabil de ioni de fluor cu o actiune anticarioasă de lungă durată. Practic, fluorlacul se aplică în mod deosebit de două ori pe an la copiii care au o predispoziție la carii. O indicatie in plus a aplicării fluorlacului, este aceea a utilizării lui în faza când dinții erup și în care smaltul tinăr este foarte receptiv la dezvoltarea cariilor. Aplicarea lacului se mai poate face și după obturarea dintilor. Lacul o dată aplicat, rămîne aderent pe suprafețele dentare timp de 20 de ore, cu condiția să nu fie expus în acest timp traumatismelor masticatorii și să se consume numai lichide și alimente moi.

Guma de mestecat constituie și ea o armă împotriva dezvoltării cariilor, deși există opinii pro și contra utilizării ei. Incorporarea de fluor in guma de mestecat a dus la rezultate mulțumitoare în acest sens, obținîndu-se o reducere a procesului carios de cca 10%. S-ar părea că fluorul reprezintă singurul oligoelement capabil de a acționa împotriva cariei dentare. S-a încercat utilizarea în același scop, fie separat, fie în combinație cu fluorul, a unor alte substanțe, până acum nerecunoscute ca avînd o acțiune anticarioasă. Astfel, în Marea Britanie, Ungaria, Noua Zeelandă, s-a observat o reducere a cariilor în urma folosirii apelor de băut conținînd molibden, tot așa după cum în statul Oregon din S.U.A. s-a observat același lucru în urma consumării apei de băut continînd vanadium. De asemenea, s-a observat in R.F.G., în regiunea Bonn, că apele de băut conținînd stronțiu au o bună acțiune anticariogenă. Un alt element favorizant protecției dintilor pare a fi zirconiul, dar este greu de procurat și nu prezintă toate garanțille de siguranță privind administrarea lui la om. În tot cazul, viitorul ne va rezerva probabil surprize în această problemă, găsindu-se alte elemente a căror actiune preventivă a cariilor este încă necunoscută și care, totodată, să fie ușor accesibile și cât mai puțin costisitoare.

Impresionante prin multitudinea lor, discutabile sub aspectul eficientei lor, toate metodele mai sus de- scrise nu pot atinge nivelul pe care il poate dovedi o alimentație rațională, judicios condusă, ca și păstrarea unei igiene riguroase a gurii și a dintilor. Prezentind avantajul de a fi puțin costisitoare și de a da rezultate durabile, ele trebuie să stea la baza oricărei acțiuni în această direcție, eficienta lor fiind în funcție nu numai de felul cum vor fi efectuate, ci, îndeosebi. de felul cum vor fi luate în seamă.

Image by wavebreakmedia_micro on Freepik

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.