Prevenirea bolilor cardiovasculare și a complicaţiilor

În prezent există multe cunoștințe ale istoriei naturale a bolilor inimii și vaselor. Un exemplu este precizarea unor factori de risc care nu înseamnă ,,boala propriu-zisă“, ci o susceptibilitate mai mare de apariţie a unei boli.

Astfel, intervenţia factorilor de risc în special la indivizii cu antecedente familiale (părinți, bunici) de diverse boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană sau diabet a fost net demonstrată. Cunoaşterea și măsurile de prevenire ar evita sau întârzia în asemenea cazuri unele localizări vasculare ale aterosclerozei.

Aplicarea măsurilor de prevenire trebuie să ia în considerație în primul rând frecvenţa bolilor de inimă raportată la vârstă:

1) între 1 și 5 ani predomină defectele înnăscute (congenitale);

2) între 5 și 15 ani predomină reumatismul cardioarticular și apariţia bolilor valvulare reumatice;

3) după 30 de ani și în special după 45 de ani sunt precumpănitoare cardiopatiile ischemice, hipertensiunea arterială esențială, cordul pulmonar cronic.

Măsurile de prevenire a bolilor cardiovasculare constau în:

1) evitarea apariţiei unei boli de inimă, fapt care demonstrează însemnătatea cunoaşterii factorilor de risc;

2) menţinerea bolii de inimă cât mai mult în stadiul de compensare, de unde decurge însemnătatea unui diagnostic precoce și supravegherea periodică a cardiacului și

3) evitarea pe cât este posibil a complicațiilor (decompensare, infarct miocardic, hemoragie cerebrală).

Aceste măsuri nu au o valoare absolută în prevenirea unei boli ca hipertensiunea arterială, ateroscleroza coronară, dar este cert că aplicarea lor, administrarea anumitor medicamente prelungesc durata de viață, iar prin evitarea complicațiilor se ameliorează calitatea vieţii cardiacului.

Desigur, prevenirea defectelor congenitale nu este posibilă în toate cazurile; factorii de risc sânt de cele mai multe ori rubeola, parotidita epidemică, contractate în primele trei luni de sarcină. De asemenea se recomandă interzicerea examenelor radiologice, substanțelor radioactive, utilizarea de tranchilizante. Unele manifestări clinice ca cianoza, predilecția copilului de a „sta pe vine“, slaba dezvoltare și frecvenţa infecţiilor respiratorii confirmă prezența unui defect congenital. Un diagnostic precoce este foarte util, deoarece evoluţia a numeroase defecte cardiace înnăscute a fost mult ameliorată și s-au obținut chiar unele vindecări grație corectării defectelor prin intervenții chirurgicale; vârsta ideală de corectare este de 3-5 ani.

în prevenirea reumatismului cardioarticular și a bolilor valvulare reumatice rezultatele sânt spectaculoase; în caz de infecţii repetate streptococice (rinofaringită, amigdalite repetate, scarlatină, erizipel) se impune administrarea prelungită de penicilină, o cercetare repetată a streptococului hemolitic de tip A în exsudatul faringian, titrul de antistreptolizine (ASLO), o asanare a focarelor de infecție. Un copil care obosește mai repede, acuză dureri precordiale și palpitaţii după o amigdalită, scarlatină, trebuie urmărit, familia adresându-se medicului și eventual dispensarizându-se copilul.

Bolnavii care au contractat deja boli valvulare diverse (de exemplu stenoză mitrală, insuficienţă sau stenoză aortică) trebuie urmăriți prin supraveghere medicală periodică. Nu se va uita că reumatismul cardioarticular poate recidiva în decursul vieţii bolnavului; de aceea apariţia unei stări subfebrile trebuie cercetată cu minuțiozitate. Un acces reumatic acut care nu este tratat la timp (penicilină) va mutila și mai mult aparatele valvulare prin cicatricele fibroase formate din nou. Vor fi cercetate cu multă răbdare toate focarele de infecţie: amigdale, sinuzite, granulom dentar, salpingită, prostatită, infecții bronşice, abces pulmonar, colecistite cronice; orice focar care nu este asanat la timp, în anumite împrejurări (scăderea rezistenţei, infecţii gripale) poate să devină ,,activ“, devărsând în torentul circulator germeni diverși care se pot grefa pe endocardul valvular deja lezat, determinind apariţia unei endocardite bacteriene acute sau a unei endocardite lente.

Aplicarea măsurilor de prevenire în reumatismul cardioarticular a făcut ca mortalitatea în perioada acută să scadă aproape la 0,2-0,3% în era antibioticelor. O aplicare precoce a antibioticelor în , asanarea gâtului streptococic“ poate preveni în 90-95% din cazuri apariția episodului acut reumatic. De asemenea, utilizarea prelungită a antibioticelor a redus recidivele reumatice în proporţie de 75-80%

Pot fi evitate ateroscleroza coronară și apariția unei cardiopatii ischemice?

Ateroscleroza este o boală degenerativă dată de mulți factori (boală multifactorială), care se sumează între ei, amplificând efectele nocive asupra arterelor. Boala se instalează încet și progresiv. O bună cunoaștere a diverșilor factori de risc care favorizează apariția și agravarea aterosclerozei, influențarea prin diverse medicații sau îndepărtarea acestor factori pot să evite sau să agraveze evoluția cardiopatiei ischemice. Este necesară o participare activă și perseverentă din partea bolnavului ca să-și protejeze sănătatea, înlăturând pe cât este posibil apariția de complicații nedorite.

Momentul optim de aplicare a măsurilor de igienă cardiovasculară ar trebui să fie între 12 și 18 ani; desigur, se întâmpină mari greutăți, deoarece la această vârstă, când începe formarea plăcilor de aterom pe artere cei interesați sunt greu de convins și în general sunt refractari la sugestii și măsurile ce trebuie luate pentru asigurarea în viitor a unei sănătăți bune. Trebuie totuși să se persevereze, demonstrându-le efectele nocive ale fumatului, ale creşterii supraponderale (obezitate) și ale lipsei unei activități fizice.

Evoluția aterosclerozei coronare poate fi influențată totuşi în bine; după cum s-a menţionat, ateroscleroza este o boală multifactorială și care foarte rar depinde de un singur factor. Unii factori de risc pot fi înlăturaţi ca de exemplu fumatul, obezitatea, sedentarismul, iar alţii pot fi influențați prin restricția de grăsimi sau prin medicații hipotensive în cazul hipertensiunii arteriale. Cu medicații corespunzătoare trebuie tratate diabetul sau hiperuricemia.

Un diagnostic precoce de cardiopatie ischemică înlătură diverse complicații. Orice adult sau vârstnic care se plânge de dureri precordiale, palpitații, oboseală extremă se va adresa medicului pentru precizarea diagnosticului.

Eficacitatea tratamentului, ca și preîntâmpinarea de complicații grave depind în primul rând de „precocitatea diagnosticului“. Apariția crizelor repetate de angină pectorală sau persistența unei dureri mari retrosternale sugerează existența unui infarct miocardic; calmarea durerii și repausul absolut la pat salvează viața bolnavului.

Dacă adresarea la medic constituie un fapt pozitiv în cazul apariţiei unei dureri precordiale, nu trebuie să fim obsedați totuşi că orice durere sau palpitație traduce o cardiopatie ischemică. Inima este situată în torace, are legături anatomice diverse cu organele din torace (plămân, pleură, mediastin) iar prin corelaţiile neurovegetative poate fi influenţată de suferintele altor organe. Simptome false, dureri cardiace pot avea pleurita, spondiloza dorsală, nevralgia intercostală, hernia diafragmatică, nevroza cardiacă); unele esofagite, colecistita calculoasă pot să dea dureri ca cele anginoase. Chiar în prezența unei cardiopatii ischemice bine precizată, coexistenţa cu aceste afecţiuni este frecvent posibilă.

O criză de angor pectoral, care traduce în fond un aport scăzut bruse de oxigen pentru miocard, poate surveni și în afara unei cardiopatii ischemice; astfel, în stenoza sau în insuficienţa aortică, în unele stenoze mitrale, în hipertensiunea arterială paroxistică, în anemiile severe, în aritmii paroxistice cu ritm rapid (fibrilația atrială sau tahicardia paroxistică). În afară de administrarea nitroglicerinei se va trata și boala de bază. în fata unei hipertensiuni, trebuie să ne gândim în primul rând dacă este vorba de o hipertensiune arterială esențială sau secundară. Apariția hipertensiunii esenţiale, cea mai frecvent intilnită, este foarte greu de evitat; la declanşarea ei contribuie mulţi factori: ereditari, endocrini, vasculari, cardiaci, nervoși (teoria mozaicului) și este greu de apreciat în , luates and comes to derație și tratată cu sedative, beta-blocante. În ceea ce priveşte factorii de menţinere a hipertensiunii, consumul excesiv de sare și obezitatea joacă un rol important. Alături de tulburările metabolismului grăsimilor, hipertensiunea arterială este unul din factorii majori de risc pentru localizarea și agraverea aterosclerozei coronare, cerebrale sau a membrelor inferioare. Pentru aceste motive o hipertensiune arterială mai mare de 160—95 mmHg trebuie corectată prin medicatie hipotensivă; vom îndepărta și ceilalţi factori de risc din viața hipertensivului: fumatul, consumul excesiv de zahăr.

Întroducerea hipotensoarelor în terapeutica HTA esențiale a modificat evoluţia naturală a bolii. Înainte de utilizarea medicației hipotensoare, 60-75% din bolnavii cu HTA esențială decedau prin complicații cardiace, 20% prin complicații cerebrale și 5-10% de uremie; după utilizarea prelungită a hipotensoarelor, hemoragiile cerebrale au scăzut la aproape 7%, iar viremia la 3%. Durata de viață în hipertensiunea malignă a crescut după 5 ani de la 11% la 45 %

În cazul unei hipertensiuni la copil trebuie să ne gândim la o malformație a aortei (coarctația aortică), care se poate vindeca dacă este corectată la timp prin intervenție chirurgicală. Posibilitatea unei hipertensiuni renale va fi luată în considerație dacă apare după scarlatină sau după sarcină. Vindecări spectaculoase ale HTA secundare se observă după exereza unor tumori suprarenale, hipofizare, renale (după pielonefrită repetată).

Cordul pulmonar cronic trebuie evitat la bolnavii cu emfizem pulmonar obstructiv, fibroză pulmonară, gibozitate; de asemenea preintimpinarea și tratarea bronşitelor repetate, în lunile friguroase și excluderea fumatului pot preveni cordul pulmonar cronic.

Manifestări cardiace diverse mergând de la aritmii grave la insuficienta cardiacă pot surveni în diverse afecţiuni care solicită inima, în afara unei boli a inimii. Printre cele mai frecvente sânt hipertiroidismul (tireotoxicoza), anemiile severe, avitaminoza (beri-beri), alcoolismul. De asemenea, unele aritmii pot fi datorite unui supradozaj de digitală, chinidină, beta-blocante; hipotensiuni posturale (de poziţie) pot să apară după hipotensoare ca guanetidina, clonidina. Scăderea drogului duce la ameliorări rapide ale tulburărilor cardiovasculare.

Indiferent de precocitatea diagnosticului sau a tratamentului, în conduita bolii de inimă se va ține seamă și de modul de viaţă, de regimul dietetic și de supraveghere medicală periodică.

Modul de viață a cardiacului este hotărâtor; în primul rând trebuie să evite eforturile fizice sau psihice care ar putea dăuna unei bune funcționări a inimii. Fără să fie obsedat de boală, cardiacul nu trebuie să ignoreze niciodată posibilitatea apariţiei unei complicații. O organizare judicioasă a vieţii între muncă și odihnă este foarte necesară. Vor fi evitate eforturile inutile, acceptarea de invitații în orele de odihnă. În anumite cazuri perioadele de odihnă pot fi mărite de medic. Pe cât este posibil, vor fi evitați factorii agravanți ca umezeala, frigul, infecțiile căilor respiratorii. Un somn corespunzător este necesar, recurgându-se la nevoie de sedative. Cu cât este mai conştient de boala pe car are, va evita conflictele, dispute cu efect stresant, mai ales în hipertensiunea arterială sau cardiopatiile ischemice. Cu drept cuvânt s-a spus că un acces de mânie necontrolat este ,,o nebunie trecătoare” cu urmări neplăcute. O viață cât mai calmă este o adevărată medicație naturală.

După orice episod reumatic acut în cazul unei boli valvulare sau după un accident în evoluţia unei cardiopatii ischemice, reîntoarcerea la viață normală reprezintă un fapt important în viața unui cardiac, cu puternice implicații psihice și socio-economice. Va fi respectată regula „celor 3 R“: recuperare, readaptare, reinserţie socială.

În ceea ce priveşte pe tinerii cu boală valvulară reumatică, orientarea profesională va fi îndreptată cu precădere spre diverse profesiuni care nu necesită munci fizice grele. Munca de lămurire trebuie începută încă din şcoală, ca să poată să capete din vreme o muncă de calificare.

Desigur, apariţia unui infarct miocardic sau unor crize anginoase repetate care lovesc pe adult în plină activitate pune probleme complexe de ordin psihologic. Bolnavul revenit în sinul familiei, anturajul trebuie să privească încredere posibilitățile lui fizice și psihice. Dacă îngrijirile sunt de mare utilitate în convalescența unui infarct miocardic, din punct de vedere psihologic bolnavul revine mult afectat în mediul familial. O atitudine prea protectoare sau obsedant de grijulie față de bolnav dă rezultate negative. Rezultatele sunt deprimante pentru bolnav, accentuând anxietatea și neîncrederea în sine. Reluarea progresivă a activității fizice și mărirea capacității de efort, posibilitatea reluării vieţii sexuale permit o restructurare a vieţii, pe care bolnavul o ameliorează pe măsura reluării activității fizice și intelectuale.

Firește, există comportamente și comportamente. Cei mai mulți recapătă progresiv încredere în forțele lor, în timp ce alții sunt obsedaţi de boală, devin anxioşi și deprimați, stârnind în jurul lor o atmosferă de tristeţe. Adesea întâlnim, bolnavi care s-au refăcut repede și uită repede de boală; faptul în sine este pozitiv, cu obligația să fie conştienţi că totuşi au avut în trecut un infarct miocardic și să evite eforturile fizice grele, înotul pe distante mari, ascensiunile la mari altitudini.

Pe plan uman și social este de dorit ,,o reinserţie” cât mai rapidă în muncă a acestor bolnavi; prin aportul lor sunt utili societății, asigurând totodată un venit familiei. Reinserţia ridică uneori probleme dificile în cazul unor munci cu eforturi fizice grele, necesitând alte calificări, uneori destul de greu.

Soluția cea mai bună ar fi menţinerea la vechiul post în raport cu adaptarea sa la efort. Asigurarea unui bolnav de inimă printr-o activitate profesională compatibilă cu handicapul sau cât mai aproape de normal constituie cea mai bună soluție psihologică și economică atât pentru bolnav, cât și pentru societate.

Regimul dietetic va fi adaptat la boală și evoluţia acesteia. Preceptele alimentare au fost deja enunţate; indiferent de boală, vor fi evitate creșterile excesive în greutate (obezitate), prânzurile abundente în special după o perioadă de surmenaj, excesul de băuturi alcoolice. Grave tulburări cardiace au fost consemnate chiar în absenţa unei boli a inimii; astfel, a fost descris ,,un sindrom cardiac de sărbătoare“, survenind la conducători auto la sfârșit de săptămână, după prânzuri abund și băuturi alcoolice în cantități excesive, la care se adaugă indiscutabil și oboseala excesivă.

Restricția de sare în hipertensiunea arterială și la cardiacii decompensați este obligatorie. De menționat că în unele boli ca avitaminozele, reumatismul cardioarticular, hipertiroidismul se recomandă un plus de alimentație.

Supravegherea periodică a unui cardiac îl obligă pe acesta să se prezinte la examenul medical și mai ales dacă survine o complicație sau la indicația medicului. Această supraveghere nu trebuie să devină însă o obsesie pentru bolnav. Medicaţia în bolile cardiovasculare este în continuu progres; multe din preparatele noi nu rezistă timpului, altele au rămas; digitala și derivatele acesteia, nitroglicerina, chinidina sunt de neinlocuit; au apărut altele care s-au dovedit extrem de utile, în special diureticele tiazidice (nefrix) și furosemidul. La acestea se adaugă derivatele rezerpinice (hiposerpil, hipazin), hipopresol clonidina, papaverina, derivaţii acidului nicotinic (xantinol nicotinat), morfina, luminalul. Medicaţia anticoagulantă ca heparina, trombostopul au transformat evoluţia trombozelor. Se fac tentative continue pentru noi medicații coronarodilatatoare: oxiflavil, spasmocromona, carbocromenul. Perspectivele de viaţă ale bolnavilor au fost mult ameliorate în ultimele decenii. Cu antibiotice și preparate cortizonice au diminuat considerabil localizările cardiace ale reumatismului cardioarticular și s-au obținut vindecări în endocarditele bacteriene. Noile medicații hipotensoare și diureticele tiazidice au influențat favorabil evoluţia hipertensiunii arteriale, diminuând mult apariția hemoragiilor cerebrale, renale. Evoluţia aproape fatală a unor defecte congenitale a fost radical schimbată în bine, prin corectarea acestor defecte grație progreselor făcute de chirurgia cardiacă și a posibilităților de anestezie sau reanimare. Este posibilă aplicarea de noi valvule în bolile valvulare reumatice; noile metode de dilatare a arterelor coronare sau a arterelor membrelor inferioare, ca și grefele vasculare în cardiopatia ischemică dureroasă sau arterite au mărit durata de viață și au redus totodată incidenţa complicațiilor. Aplicarea de stimulatoare cardiace (pacemaker) a transformat radical viața multor bolnavi suferind de bloc atrio-ventricular, făcându-i valizi și capabili de a face eforturi aproape ca oamenii sănătoși.

Chiar dacă rămân aspecte necunoscute în ceea ce priveşte mecanismele declanşării aterosclerozei coronare și cerebrale, sau a hipertensiunii arteriale esenţiale, sântem totuși mai lămuriți asupra imprejurărilor ce favorizează apariția și agravarea evoluției prin cunoaşterea factorilor de risc. Există posibilități ca aceștia să fie înlăturaţi. Chiar apariția unui infarct miocardic acut nu mai trebuie considerată neapărat ca o scurtare a duratei de viaţă.

Se cunosc supraviețuiri de 30-40 de ani după asemenea accidente. Reuşita unei terapeutici cardiovasculare nu trebuie să se rezume la respectarea conştiincioasă a medicației prescrise.

Bolnavul trebuie să lupte împotriva bolii alături de medic printr-o viață și regim dietetic care să cruţe inima. În fond rezultatele finale asupra evoluţiei bolilor cardiovasculare nu trebuie căutate numai în diagnosticul și medicație corecte, ci și într-o colaborare activă între medic și cardiaci.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here