Pot transpare bolile pe calea viselor?

0
Pot transpare bolile pe calea viselor?
-Anunț-

Este cunoscut de multă vreme că activitățile cerebrale și, implicit rațiunea, cum am mai precizat, nu se sting complet în timpul somnului, procesele cunoscute ale activității nervoase continuîndu-se, firește într-o manieră mai redusă, și în acest interval de timp.

Astfel stînd lucrurile, este cât se poate de logic a accepta faptul că visele sînt o continuare trunchiată, dezordonată și aleatorie a funcțiilor cerebrale, care au avut loc în stare de veghe. În mod normal, deci în timpul somnului, controlul activ al rațiunii diminuează ceea ce dă posibilitatea la numeroși factori (amintiri, dorințe, temeri. speranțe, gînduri ascunse, etc, etc.) de a intra în scenă, generînd dramaturgia onirică. după cum diverși excitanți din afară sau dinlăuntru, se pot insera și ei în toată această bogată literatură a somnului, imprimîndu-i noi nuanțe sau deviind chiar cursul naratiunii. In acest sens, o sticluță de parfum pe care o avem pe noptieră și pe care am uitat-o deschisă, poate sta la originea unui vis a cărui acțiune se desfășoară pe o pajiște de flori, după cum un șoricel care roade abia perceptibil parchetul, poate și el să se afle la originea stimulilor auditivi care generează un vis în care în recuzita decorului intră și o mitralieră care ne va introduce în acțiunea unei lupte.

Dar și excitanti veniți din interiorul organismului ca foamea, setea, o amigdală inflamată, o respirație îngreunată de diverse cauze, inclusiv de o poziție incomodă adoptată în timpul somnului pot să genereze vise, fie numai să le imprime acestora un alt curs sau alte nuante. După cum poate știm, fata hangiului din celebrul roman al lui Cervantes, Don Quijote, se confesează astfel cuiva, apropo de visul avut: „De multe ori visez că mă prăbușesc dintr-un turn înalt și cad, și cad, și nu pot ajunge la pămînt, iar cînd mă trezesc, mă simt ruptă de oboseală ca și cum aș fi căzut de adevărat”. Asemenea vise în care să vi se pară că vă prăbușiți, însoțită de aceeași senzație dezagrabilă sugerînd oboseală dar și teamă în același timp, ati avut desigur și D-voastră, iar la originea lor, după cum s-a demonstrat experimental stă o poziție incomodă din timpul somnului cînd slăbirea și destinderea mușchilor spre care ne duce acesta, face ca genunchii încordați să se îndrepte, moment fiziologic resimțit în somn ca o mică zguduitură și care va genera în vis senzația de cădere, de prăbușire. Situații similare stau și la originea altor vise. Dacă așezăm de pildă pe pieptul unui individ care doarme o carte, este foarte posibil ca acesta să nu se trezească, dar în același timp este foarte posibil ca tot acesta să viseze că o avalanșă s-a rostogolit peste el, sau că pur și simplu este strins într-o chingă, etc.

De asemenea, dacă un nefumător își va face somnul într-o cameră îmbîcsită cu fum de țigară, sînt toate șansele ca acest lucru să nu-i deranjeze somnul, dar în același timp există posibilități ca visele lui să fie populate cu incendii sau cu drumuri prăfuite etc. Visele în enorma lor majoritate nu apar din bezna nopții sau din nimic, așa cum am fi înclinati a crede, ci din lumina zilei, așadar din activitățile noastre prezente sau trecute efectuate în stare de veghe.

Un oarecare Marsyas, precizează Montesquieu în lucrarea sa întitulată „Despre spiritul legilor”, a visat într-o noapte că-l omora pe Dionysos, prietenul său. Acesta din urmă aflind despre visul mentionat, a cerut judecătorilor spre stupefacția tuturor, ca Marsyas să fie ucis, susținînd că sus-numitul nu ar fi avut un asemenea vis, dacă nu l-ar fi preocupat această idee. Bineînțeles că pretențiile lui Dionysios nu erau chiar așa de absurde. Ideea în virtutea căreia prietenul său voia să-l ucidă exista într-adevăr în subconștientul său, dar rațiunea, respectiv viata conștientă o reprima mereu, o izgonea spre beciurile aceluia- și subconștient. În timpul visului însă, subconști- entul sau inconstientul se exprimă în voie, visul nefiind altceva, după cum foarte bine a precizat André Malraux, decât curtea interioară a unei închisori, în care propriile dorinte, tinute o zi întreagă în chinga convențiilor, au noaptea îngăduința să se plimbe”. Astfel stînd lucrurile, de ce să nu admitem că pretențiile lui Dionysos ca prietenul său să fie executat pentru simplul motiv că a visat că îl omoară sînt justificate. Că lucrurile nu se întîmplă așa este pentru că omul este produsul constientului și implicit a conștiinței, respectiv al acestui infailibil și incoruptibil judecător, care hotărește în fiecare clipă ce trebuie să facem și ce nu, conștiință care nu este altceva decât pulsul rațiunii ce bate și ne avertizează. Dacă n-ar exista acest judecător infailibil și incoruptibil, nu am năzui oare spre a ne descotorosi de toți dușmanii noștri? Și fiindcă lucrul acesta nu este posibil în viața de veghe din cauza conștiinței, el poate fi în cea de somn, mai precis în cea de vis, unde totul se poate întîmpla.

Citește și:   Somnul ca agent terapeutic

Medicina s-a convins, și încă de multă vreme, că în vis transpar de multe ori suferințele noastre de ordin somatic, corporal sau de ordin psihic, mai mult sau mai puțin disimulate în structurile noastre vizibile și invizibile, în dramaturgia visului existînd și elementele semnalizatoare ale unei boli de care bolnavul încă nu știe nimic și cu atît mai mult medicul. În definitiv de ce să acceptăm că sticluta cu parfum pe care o avem pe noptieră poate sta la originea unor vise sau, cel puțin, să le imprime acestora o anume coloratură, și să nu o acceptăm și pe aceea că impulsurile odorante ce ne vin nu de la o sticluță de parfum ci de la o amigdală cu mici cratere purulente, sau de la o gastrită complicată cu stază, cum se întîmplă în gastritele ulceroase pot face același lucru? Doi cercetători, și anume William Dement si Edward Wolpert au împins lucrurile și mai departe demonstrînd aceste situații pe cale experimentală. Injectînd cu ace speciale, fine, în timpul somnului, apă, sub pielea celor adormiți, și anume cînd aceștia se aflau în faza somnului paradoxal, deci cu vise, apa apărea ca un leitmotiv obsedant în toate visele acestora. Rețineți faptul că acest experiment a fost repetat de zece ori cu aceleași rezultate. Literatura de specialitate abundă pur și simplu în exemple care atestă faptul că bolile pot transpare în vis, și asta de multe ori cu mult înainte ca ele să se exteriorizeze prin semnele clinice obișnuite, care ne determină să ne ducem la consult medical.

Un exemplu de acest fel ne este furnizat de scriitorul 1. Brătescu-Voinești, comentat și de psihiatrul Ion Biberi, în același timp cunoscut scriitor contemporan, într-o scriere a sa. Brătescu- Voinești semnalează în acest vis că a primit o puternică lovitură în zona șoldului drept. fapt care îl determină să se trezească. Controlîndu-și șoldul cu pricina, încă sub impresia onirică a loviturii primite, constată că acesta arăta perfect normal. lată însă că numai peste două zile, în locul menționat își face apariția un flegmon, așadar o colecție purulentă din părțile moi, care, firește i-a dat mult de furcă scriitorului în cauză. Este în afară de orice dubiu, că senzația organică percepută în vis anticipa cu câteva zile mai devreme clasicele semne clinice prin care se exteriorizează un flegmon si anume: tumor (umflătură), rubor (roșeață), dolor (durere) și calor (temperatură). Un exemplu similar, comentat de același ion Biberi, a fost semnalat cu mai mult timp în urmă de către psihologul român N. Vaschide, mort prematur la virsta de numai 32 de ani, și care pe bună dreptate este considerat un pionier al cercetării și interpretării științifice a viselor. Sus numitul dimpreună cu colaboratorul său, francezul Piétron, relatează cazul unei fetițe de 3 ani și jumătate, care a visat că un lemnar îi strîngea cu dușmănie capul într-o menghină. Vă puteți imagina senzațiile vizuale ale acestui supliciu și în special spaima resimțită în cursul acestui vis, precum și eforturile făcute de ea în timpul somnului, de a se elibera din strînsoarea menghinei, care au determinat-o să lovească cu mîinile și capul tăblia patului deformînd-o. Interesant este faptul că la numai câteva zile după acest vis fetița de care vorbim acuză cefalee, adică durere de cap, care s-a complicat pe parcurs cu febră, fotofobie, adică imposibilitatea de a suporta lumina, semne care au exteriorizat o meningită.

Citește și:   Somnul și viata modernă

Un mare specialist sovietic în domeniul somnului și viselor, V. N. Kasatkin, a elaborat o monografie intitulată,,Teoria viselor” în care abordează multiplele aspecte ce revin problematicii complexe a visului, monografie care se bazează pe înregistrarea și analiza a exact 8000 de vise, operațiune care s-a făcut pe parcursul a circa trei decenii. Tot în această monografie este analizată pe larg posibilitatea traducerii multor boli în vis, firește înainte ca acestea să se exprime prin semnele clinice cunoscute, ca și motivele care contribuie la exprimarea viselor în mod preponderent pe calea imaginilor vizuale, deci a senzațiilor de acest gen și mai putin pe acea a senzațiilor dureroase de exemplu. În legătură cu acest ultim aspect Kasatkin susține că sensibilitatea celulelor nervoase ale ochilor, deci ale analizatorilor vizuali. este incomparabil mai mare decât a celorlalte organe și centri. Pentru perceperea luminii sint suficiente numai citeva cuante de acest fel (după unii specialiști numai una-două), deci o cantitate infimă de energie. În plus, profunzimea inhibiției din timpul somnului este în cazul analizatorului vizual mai mică decât în alte organe și centri. De aceea excitațiile slabe și medii care se transmit pe alte canale, se transformă în scene vizuale.

După cum ne-am dat desigur seama din proprie experiență, visele ne sînt pur și simplu saturate în imagini vizuale. Excepțiile de la această regulă fac numai visele orbilor din naștere sau ale acelora care și-au pierdut vederea din fragedă copilărie. Senzațiile auditive sau de durere și mirosurile iau numai arareori parte la masa viselor. Un om sănătos va fi de aceea trezit numai de sunete destul de puternice sau de o acțiune mecanică puternică (o zguduitură a corpului, de exemplu), mai ales cînd somnul este pro- fund pe cînd o lumină, chiar slabă, poate goni somnul cel mai puternic. Dar oricât de fantastice ar fi imaginile vizuale ale viselor, un lucru este cert: ele sint intotdeauna alcătuite din imagini pe care omul le-a perceput în stare de veghe.

Un om sănătos, în concepția lui Kasatkin, va avea de regulă viseobișnuite, să le zicem „Sănătoase”, în vreme ce unul bolnav, va semnala de regulă coșmaruri, adică vise „nesănătoase”. Totuși, și în cadrul viselor obișnuite pot transpare, după cum am mai precizat, semne cum că în respectivul organism anume boli se străduiesc să-și croiască drumul pe calea visului. După cercetările autorului menționat gripa, apendicita, angina ca și diversele intoxicații, pot transpare în vis cu o zi înainte de a-și face simțită prezența pe calea semnelor clinice, dizenteria cu două, în vreme ce febra tifoidă ca și diversele psihoze toxice cu 7-8 zile. Boil mai severe sau mai grave de genul hipertensiunii arteriale sau cancerului își pot semnaliza prezența în organism, pe calea viselor, cu doua sau chiar trei luni înainte de a face același lucru pe calea semnelor clinice, obișnuite.

Citește și:   Alte tulburări ale somnului

Un alt cercetător sovietic, profesorul Vasiliev, citat de Peter Kolosimo în lucrarea sa «Le monde des reves» (Lumea viselor) comentează detaliat câteva cazuri elocvente de genul acelora semnalate mai sus. Intr-unul dintre ele este vorba, despre un bolnav care visează într-o noapte că picioarele s-au pietrificat, deci că i-au devenit de piatră. O paralizie care s-a instalat la câteva zile de la acest vis, îl puse pe respectivul bolnav în imposibilitatea de a-și mai mișca picioarele. Un altul visează că înghite tot felul de obiecte bizare, și așta în mod intermitent câteva nopți, pentru ca după trei luni să-și facă apariția un cancer al laringelui. Un biolog german, doctorul Gesner, face legături de cauză și efect între visul în cadrul căruia un șarpe îl mușcă de epigastru, respectiv de partea substernală a abdomenului, și durerile care se instalează câteva zile mai tîrziu în această zonă, semnalînd apariția unui ulcer gastric.

În linii mari, se pare că cei care sînt pe pragul de a contracta diverse boli pulmonare, care încă nu și-au făcut simțită prezența prin semnele clinice cunoscute, au în această perioadă vise care gravitează în jurul cutiei toracice și a funcționalității pulmonare, aceștia visînd că sint loviți în piept, că se îneacă, că sînt acoperiți de avalanșe, că traversează cu mare dificultate spărturi în zid sau ferestre ca și uși prea înguste. etc., etc. Viitorii purtători ai unor boli localizate la tubul digestiv, semnalează vise în care este vorba despre alimente alterate, despre vărsături, operații digestive, despre viermi sau șerpi mușcînd din intestine, despre răni. abdominale, etc., etc. Cardiacii pot avea vise care prefațează crize sau complicații, vise populate cu treziri subite, morți, angoase, inimi sîngerinde, etc., etc. lată un vis de acest gen, semnalat de o persoană care la două zile de la acest eveniment nocturn face o criză cardiacă; vis menționat de S. Monneret în cartea sa,,Somnul și visele.” O femeie devenită recent văduvă, visează că se află la cimitir, stînd la mormîntul bărbatului ei. Deodată două mîini de schelet ies din pămînt: una o înhață de gît iar cealaltă de cutia toracică din apropierea inimii. Simte degetele scheletului pătrunzîndu-i în carne. Terifiată și sufocată vrea să ceară ajutor dar nu poate. sfîrșit, reușește să țipe, trezindu-se și resimțind palpitații, spasme ale gîtului și dureri cardiace”.

Toți cei ce s-au ocupat de această problemă intuiesc faptul că visele constituie o uriașă sursă de informații ce pot fi folosite în vederea unui diagnostic precoce, în ipoteza că sînt exploatate în mod științific. Într-adevăr, ce sursă incomensurabilă de informații ar fi visele pentru știință în general și pentru medicină în particular. dacă acestea pe de o parte nu s-ar pierde în bezna nopții ca și a uitării și, pe de alta, dacă am ști să interpretăm aceste informații de pe poziții riguros științifice. Există din nefericire o perdea care maschează această lume și care ne împiedică să interceptăm și să înțelegem toate aceste semnale, deocamdată secrete ale psihismului nostru nocturn, perdea pe care știința în cele din urmă va ști să o ridice aidoma nenumăratelor perdele de acest fel care au avut aceeași soartă.

Photo by Gregory Pappas on Unsplash

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.