Polenul adunat de albine pentru satisfacerea nevoilor biologice ale coloniei, pentru hrana puietului și pentru aprovizionarea glandelor producătoare de lăptișor de matcă, de fermenți, ca și a celor cerifere, este însăși chintesența vieții ce se reproduce. Pe drept cuvânt se pusese întrebarea dacă 30-50 kg pe an de polen permit nașterea a 150 000 de albine, de ce n-ar fi acesta bun și pentru om? Răspunsul a fost dat cu ani și ani în urmă: sănătatea și viața lungă a apicultorilor ce consumă, pe lingă miere și polen. Căci polenul cuprinde niență, proporțiile dintre substanțele cuprinse în polen sunt foarte diferite, Dar în toate speciile sunt prezente proteinele, aminoacizii, zahărul, mineralele și vitaminele, substanțele hormonale, grăsimi, arome și desigur apă. Bunăoară, din cei 22 de aminoacizi, 20 sunt prezenți în polen. Astfel, s-a calculat că din 100 g de polen, se obțin tot atâția aminoacizi de importanță vitală, ca din 1/2 kg carne de vită sau din 7 oua, încât cu circa 30 g de polen pe zi de acești acizi pentru o persoană adultă, adică două linguri rase (2x5g) de polen sau 6 lingurițe (6x5g). În 100 g de polen se mai găsesc și vitamine în cantități însemnate. Ex e în micrograme: 600 tiamină, 1 670 riboflavină, 900 piridoxină, 2 700 primate În acid și substanțe minerale ce se află și în cenușă: 20-40% potasiu, 1-20% magneziu, 1-15% calciu, 1-12% fier, 2-10% siliciu,10-20% fosfor etc. În pro porție de 2,71-4,44% se găsesc în polen și substanțe grase, din care până În proporție de 20% grăsimi nesaturate, care, în combinație cu unele vitamine, previn ateroscleroza.
În transmiterea prin albină a principiilor active din regnul vegetal către om, un rol de seamă îl deține polenul florilor. Analize minuțioase de laborator au identificat până în prezent peste 50 de substanțe active cuprinse în polen, cu un spectru de influență surprinzător de larg asupra atâtor afecțiuni și dis funcții ale organismului uman. Diferențiate în raport cu proveniența florală, efectele fitoterapeutice se regăsesc în mod nemijlocit în grăuncioarele de polen culese de albine.
Luând în considerare numai conținutul, de principii active (pe lângă sub stanțele vitalizante și dietetice prezentate în proporții însemnate), cele câteva specii de polen, enumerate în continuare, au următoarele însușiri terapeutice: Salcâm: calmant.
Castanul (dulce) favorizează circulația venoasă și arterială, descon Castanul (decorativ) acționează în tulburările circulatorii, mai ales în venoase, fortifică rețeaua capilară.
Rapița: acțiune favorabilă în ulcerele varicoase (în aplicațiile locale). Păpădia: diuretică, acționând favorabil asupra rinichilor și veric urinare, depurativ sau ușor laxativ.
Mărul: acțiune binefăcătoare asupra miocardului, fortifiant general.
Murul: tonic general și antidiareic. Salcâmul galben japonez: prin prezența rutinului are o acțiune foarte eficace asupra rezistenței capilare; protejează organismul împotriva hemoragiilor și micșorează timpul de coagulare; întărește contracțiile inimii și reglează ritmul. Indicat în palpitații, eretism cardiac și fragilitate capilară. Salvia: acțiune asupra funcțiilor digestive și intestinale; diuretic, provoacă sudație, poate contribui la reglarea menstrelor. Cimbrișor: activează circulația, tonic și ușor afrodisiac; acționează și ca pectoral și antiseptic. – Teiul: calmant, sedativ.
Desigur, prin prezența și varietatea vitaminelor, aminoacizilor, mineralelor etc., polenul are și alte acțiuni terapeutice – preventive și curative – în funcție de efectele specifice ale principiilor active conținute de aceste sub stanțe. Astfel, ca și plantele pe care natura le pune la îndemâna omului pentru ocrotirea sănătății, polenul întrunește proprietăți numeroase ale acestora, oferind o multitudine de principii active, pe care albinele le transmit în stare pură. În mod curent, polenul nu se poate alege și consuma pe specii. Aceasta înseamnă că amestecul de polen însumează calitățile polenurilor uniflorale din care se compune, ca un concentrat al concentratului ce-l reprezintă fiecare grăunte și specie de polen în parte. În aceste împrejurări, efectele și întrebuințările terapeutice ale polenului poliflor sunt cuprinzătoare, ca și potențialul inepuizabil al naturii de a înlătura perturbările ce intervin în ciclul natural. Pentru că așa cum a arătat Alin Caillas, un mare cunoscător și iubitor al albinelor,,secretele polenului sunt în același timp secretele plantelor pe care natura le-a pus la dispoziție pentru a vindeca multe din bolile de care este atinsă omenirea”.
Așadar, se poate afirma-fără înconjur că acțiunea polenului nu este universală, dar are o influentă bună asupra funcțiilor digestive și intestinale, redă pofta de mâncare, combate stările de slăbiciune cele mai rebele si refractare oricăror tratamente, poate contribui la combaterea nevrozelor și depresiunilor psihice, neurasteniei, afecțiunilor prostatei, diabetului și în sfârșit, poate reda virilitatea celor care au pierdut-o funcțional.
