Pregătirea vitelor pentru plantare
Pregătirea vițelor pentru plantare constă în: controlul, fasonarea și mocirlirea lor. Controlul fiecărui butaș se face cu atenție pentru a vedea dacă întrunește condițiile pentru plantare. Butașii de viță trebuie să fie numai de calitatea I și să îndeplinească condițiile prevăzute în STAS: lungimea viței de 36±2 cm; lungimea cordiței de 15 cm; lemnul sănătos, sudura altoiului bună, rădăcinile dispuse uniform și radiar (cel puțin două rădăcini principale).
Vițele altoite se pot procura de la unitățile viticole de stat și cooperatiste, toamna sau primăvara înainte de plantare.
Păstrarea vițelor pînă la plantare se poate face prin stratificare în nisip potrivit de umed, în beciuri sau în șanțuri, acoperite cu pămînt bine presat peste rădăcini. Dacă plantatul urmează imediat după procurarea vițelor, ele pot fi ținute în găleți sau butoaie avînd rădăcina muiată în apă.
Fasonarea. Prin fasonare se scurtează rădăcinile la 8-10 cm iar lăstarul la 5-6 ochi, respectiv la 10 cm lungime. Pentru sistemul de cultură înaltă rădăcinile se lasa la 12-15 cm lungime, iar cordita se scurtează la 2-10 ochi. In acest caz, cordita se poate parafina inainte de plantare píná la punetul de altoire, prin acoperire cu un strat subțire de parafină topită.
Mocirlirea se face imediat după fasonare și constă în introducerca rádácinilor și a unci portiuni din portaltoi intr-un amestec de pămînt, apă și balega proaspătă de bovine unde se tin pînă la plantare. Această operație se face cu scopul de a asigura aderența pămîntului de rădăcini și a stimula creșterea lor.
Plantarea vitelor
Plantarea cuprinde mai multe operații ca: săparea gropilor, plantarea propriu-zisă, îngrășarea, udarea, astuparea gropilor și mușuroirea. Gropile se fac pe direcția rîndului, pe locurile marcate cu picheți și de aceeași parte a lor în spre sud, la adîncimea de 4550 cm și de 30-40 cm lățime.
Săparea gropilor se execută cu cazmaua odată cu plantarea sau cu puțin timp înainte pentru ca pămîntul să nu se usuce. Dacă nu s-a putut face desfundatul și nu se poate întîrzia plantarea, sau dacă se plantează numai butuci răzleți pe lîngă ziduri, sau garduri atunci se pregătesc gropile de 1 m/1 m.
Pe fundul gropii se face un mic mușuroi pe care se răsfiră rădăcinile butașului. Vitele se așază în groapă la peretele din dreptul pichetului cu punctul de altoire la nivelul solului. Tinînd butașul se trage pămînt peste rădăcini pînă la 1/3 din groapă și se tasează pămîntul cu piciorul. Se pun apoi 2-3 kg gunoi de grajd bine descompus sau mraniță peste care se toarnă cîte o găleată de apă în fiecare groapă. După infiltrarea apei, se umple groapa cu pămînt, iar deasupra viței se face cu sapa un mușuroi înalt de 6-8 cm. Cînd cordita este parafinată nu se mai face mușuroi. La plantare, se poate prăfui baza gropii cu unul din insecticidele Aldrin sau Detox împotriva larvelor de cărăbuș și altor dăunători.
LUCRĂRILE DE INTRETINERE IN PRIMUL AN DUPĂ PLANTARE
În această perioadă se aplică următoarele lucrări: Săpatul se execută după plantare cu sapa sau cu cazmaua la 15-20 cm adîncime, cu scopul de a mobiliza și afîna pămîntul. Totodată este necesară sfărîmarea crustei de pe mușuroaie care apare mai ales după ploi și care împiedică ieșirea lastarilor. Această lucrare se repetă de câte ori se reface crusta și se execută cu mîna sau cu o greblă mică cu câțiva dinți, începînd de la bază spre virful mușuroiului pînă ce pămîntul se mărunțește. Mușuroiul se reface de fiecare dată însă mai mic.
Prășitul este lucrarea prin care se distrug buruienile și se execută de cîte ori este nevoie (de obicei de 5-6 ori pe vară) la adîncimea de 6-8 cm, avînd grijă să nu se rănească vițele cu sapa.
Aplicarea tratamentelor împotriva bolilor și dăunătorilor. Împotriva atacului de mană, cînd frunzele au 4-5 cm în diametru, vițele se stropesc cu zeamă bordeleză în concentrație de 0,3-0,50% sulfat de cupru (piatră vinătă) și 150-250 g var la 100 1 apă, începînd din luna mai, în anii ploioși odată pe săptămînă pînă în septembrie iar în anii secetoși la două săptămîni. Stropitul se face pe dosul frunzelor prin pulverizare cît mai uniformă.
Impotriva atacului de fáinare (oidium) vitele se práfuiesc cu praf de sulf sau se stropesc cu soluție de sulf de 0,3-0,4% amestecat cu 1-21 apă. Pentru combaterea viermilor albi, a viermilor sirmá și a altor dăunători, încă înainte de apariția lastarilor se desfac mușuroaiele și se prăfuiește în jurul fiecărei vite fără a atinge lästarul sau frunzele, cu 2-3 g din insecticidele Aldrin sau Duplitox.
Copcitul se execută în lunile iunie și august cu scopul de a îndepărta lastarii emisi din portaltoi și rădăcinile din altoi. La primul copcit vitele sînt încă mușuroite, de aceea trebuie lucrat cu atenție pentru a nu rupe lăstarii. Astfel, mușuroiul se desface de la bază spre virf cu o copcitoare cu care se desfac și vițele sub punctul de altoire sau cam la 10-15 cm sub nivelul solului. Cu un briceag se taie rădăcinile date din altoi și din partea de sus a portaltoiului. Totodată se taie și lăstarii dați din portaltoi.
Este bine ca lucrarea să se execute dimineața sau spre seară ori pe timp noros pentru a feri lăstarii crescuți în mușuroi de razele soarelui.
După primul copcit, mușuroiul se reface iar după cel de al doilea nu se mai reface, vițele rămînînd descoperite pînă la punctul de altoire.
Udatul vițelor. În timpul verii, odată sau de două ori se desfac mușuroaiele pînă sub punctul de altoire și la fiecare viță se toarnă cîte o găleată de apă.
Administrarea îngrășămintelor se impune mai ales acolo unde nu s-a făcut îngrășarea la desfundat și nici la plantare. Se folosesc îngrășăminte naturale (gunoi de grajd bine descompus, mraniță, compost) și îngrășăminte chimice (azotat de amoniu, superfosfat, sare potasică). Ingrășămintele naturale se administrează în copci, cîte 2-3 kg pentru fiecare viță, toamna sau chiar iarna.
Dintre îngrășămintele chimice, cele azotoase se aplică primăvara în prima parte a vegetației în scopul stimulării creșterii, cele fosfatice pentru a favoriza fructificarea se dau înaintea înfloritului și a pîrgii iar cele potasice se dau în partea a doua a perioadei de vegetație în scopul stimulării coacerii lemnului. Acestea se aplică în stare solidă în copci după care se udă sau în stare lichidă, dizolvate în apa de udare.
LUCRARI IN VERDE
Legatul lăstarilor de araci începe cînd aceștia ajung de 15-20 cm lungime. Lucrarea se execută cu rafie, tei, material sintetic, sau orice alt material, legînd nu prea strîns pentru a nu strangula lastarii.
Completarea golurilor, în cazul în care unele vite nu s-au prins, se face în timpul perioadei de vegetație, respectiv în luna iulie, cu vite păstrate de la plantare în ghivece. În acest scop, lăstarul se scurtează la 510 frunze iar vîrfurile rădăcinilor se retează cu o foarfecă. Vițele se plantează cu tot pămîntul din ghiveci, udînd spre marginile gropii cu câte o găleată de apă în care se pot dizolva îngrășăminte (50 g superfosfat, 30 g azotat de amoniu și 20 g sare potasică).
Mușuroitul (îngropatul vițelor). Toamna, după căderea frunzelor sau cînd temperatura după primele brume scade brusc, vitele se mușuroiesc. Mușuroiul acoperă coardele pe lungimea a 5-6 ochi de la baza lor, sau 25-35 cm. Cînd vițele au crescut puternic se îngroapă complet.
Odată cu efectuarea musuroitului se sapă pămîntul din jurul vițelor la 18-20 cm adîncime, lasindu-se pămîntul afinat pentru a reține apa din zăpezi și ploi. Lucrările de îngrijire în cultura pe tulpini înalte în primul an de la plantare.
La vitele pe tulpini înalte cei 4-5 lăstari lăsați la plivit se leagă vertical de araci și se copilesc după 1014 zile pentru a favoriza creșterea în lungime.
LUCRĂRILE DE ÎNTREȚINERE IN ANUL AL DOILEA DUPĂ PLANTARE
Desfacerea mușuroiului se execută primăvara pe la sfîrșitul lunii martie cînd temperatura aerului nu mai scade sub -6…-8°C. După dezmușuroit pămîntul trebuie să fie netezit pentru a nu se pierde apa din sol prin evaporare.
Tăierea începe imediat după dezmușuroire și se face cu scopul de a forma butucii în vederea punerii lor pe rod. La vita susținută pe araci în cultura clasică, capul butucului se menține aproape de sol, astfel ca toamna să se poată îngropa cu ușurință.
Vitele viguroase se taie la o verigă de rod alcătuită dintr-o cordiță de 4-6 ochi și un cep de 2-3 ochi de pe coarda cea mai de jos. Cordita se leagă cît mai arcuit de arac. Această taiere permite rodirea încă din al doilea an de la plantare deoarece cordita este roditoare. La vitele mai puțin viguroase se lasă doi cepi de cîte 3-4 ochi fiecare și se aplică o îngrășare suplimentară în două etape primăvara și vara cu cîte 30-40 g azotat de amoniu și superfosfat la 10 l apă. Se recomandă ca cepii și corditele să fie pornite din ochii cei mai de jos ai coardelor de doi ani. La sistemul de conducere înaltă, în scopul grăbirii formării tulpinii, cea mai viguroasă coarda provenită din lăstarii conduși vertical se scurtează la 5-8-12 ochi, apoi se leagă tot vertical de arac iar celelalte cordite se înlătură. Pe această coardă se lasă 4-5 lăstari dintre care se alege cel mai viguros și plasat cel mai jos și se conduce vertical pe arac, restul lastarilor nu se leagă.
Alegerea sistemului de susținere. Vitele cultivate pe lîngă casă se pot susține atît pe araci cît și pe spalieri, Aracii au însă unele neajunsuri ca de pildă: durează circa 1-3 ani deci trebuie înlocuiți periodic, lastarii se leagă în mănunchi, deci frunzele nu primesc lumină suficientă îngreuind totodată și lucrările de combatere a bolilor și dăunătorilor.
Stabilirea modului de susținere se face în funcție de posibilități, de costul materialelor și condițiile de cultură. În cazul cînd se preferă susținerea pe araci, aceștia pot fi confecționați din lemn de stejar, artar și alte esențe, avînd 2-2,50 m lungime și 5-6 cm grosime. Inainte de folosire, timp de 10-15 zile, baza aracilor care se înfige în pămînt este înmuiată pe o porțiune de 40-50 cm într-o soluție de sulfat de cupru de 6-7/0 în catran, gudron etc. Aracii se înfig în pămînt primăvara imediat după tăierea vițelor, la distanța de 1520 cm de tulpina vițelor.
La susținerea pe spalier, lăstarii fiind legati separat primesc mai multă lumină, stropirile se fac mai ușor, butucul este mai aerisit.
Spalierul se instalează în vara sau toamna anului al doilea de la plantare.
Pentru spalier se pot folosi stilpi (bulumaci) de lemn, fier sau beton. Stilpii de la capete (fruntașii) avînd 2,20-2,50 m înălțime și 12-15 cm grosime se fixează oblic sub un unghi de 75° față de suprafața solului la distanța de 40-50 cm în afara butucilor de la capetele rîndului, în gropi adînci de 50-70 cm bătătorindu-se bine pămîntul în jurul lor. După fixare se ancorează pentru a li se asigura stabilitatea. Stilpii mijlocași avînd 1,70-2,20 m înălțime se fixează în gropi adînci de 35-40 cm la distanță unul de altul de 8-10 m, interval în care să se găsească 5-6 butuci.
Sîrmele se fixează de stîlpi, prin scoabe; prima sîrmă la înălțimea de 45-55 cm de sol, a doua sîrmă la 35-45 cm de prima, iar cea de a treia la 50-55 cm față de a doua. Prima sîrmă de jos este mai groasă avînd 2,8 mm grosime iar celelalte două de 2,2 mm grosime. Se folosește sîrmă galvanizată sau zincată. Sîrmele trebuie să fie bine întinse. Se poate folosi și spalierul cu sîrme duble care ușurează legatul, lastarii fiind trecuți printre cele două sîrme și legați din loc în loc. Pentru susținerea viței în sistemul de conducere tip pergolă simplă, dublă, rațională, închisă, boltă, mixt etajat, palmetă.
La sistemul de cultură pe tulpini înalte se instalează mijlocul de susținere corespunzător formei de conducere astfel:
- spalier cu sîrme verticale pentru cordon orizontal sau cap înălțat; spalier vertical cu streașină simplă sau dublă pentru cap înălțat sau boltă asemănătoare cu pergola rațională.
Înălțimea stilpilor este de 2,25 m deasupra pămîntului, iar prima sîrmă la 1,20-1,50 m de sol, fiind de 2,8-3 mm grosime.
In conducerea pe boltă la capetele stîlpilor se fixează sirma mai groasă cea de 3-5 mm pe care se formează o rețea cu ochiuri de 40-50 cm.
LUCRARI IN VERDE
Prin plivit se lasă în primăvară pe butuc 8-10 lastari bine dezvoltați și plasați cît mai jos, care se leagă de sirmele spalierului sau de araci. De obicei se înlătură lastarii fără rod.
Lăstarii nu se leagă mănunchi la o singură legătură. Legătura se face nu prea strâns în formă de opt, sub frunze.
Copilitul constă în suprimarea a 1-2 frunze de la virful lăstarilor emiși de la subsuoara frunzelor.
Cîrnitul. Către sfîrșitul verii, cînd lăstarii încep să capete o culoare cafenie spre bază și și-au încetinit cresterea se face cîrnitul. Prin această operație se îndepărtează vârfurile lăstarilor la 6-10 frunze sau 10-20 cm în scopul de a ajuta coacerea. Executarea cîrnitului prea de timpuriu mai ales în condiții de precipitații abundente poate provoca pornirea în vegetație a mugurilor pentru anul viitor.
Dacă vițele au creștere slabă nu se cîrnesc. Tratamentele împotriva bolilor și dăunătorilor se fac la fel ca și în primul an de la plantare.
Ingropatul. La sistemele de susținere pe araci și pe spalier, toamna, după căderea frunzelor, vitele se ingroapă total. Butucul se mușuroiește iar coardele după ce se desfac din legături se întind pe sol lîngă butuci în direcția rîndului și se acopăr cu un strat de pămînt de 8-10 cm grosime.
La sistemul de cultură înaltă îngropatul nu este posibil. În iernile mai aspre vițele se pot proteja cu ziare sau folii de polietilenă.
LUCRARILE DE INTRETINERE IN ANUL AL TREILEA DUPĂ PLANTARE
În acest an se execută în general aceleași lucrări ca în anul precedent.
Dezgropatul. După trecerea pericolului înghețurilor timpurii de primăvară, pe la mijlocul lunii martie, vitele se dezgroapă. Această lucrare nu trebuie întârziată pentru a evita clocirea mugurilor, dar nici nu se poate executa prea timpuriu deoarece vița îngropată este mult mai sensibilă la ger decît cea neîngropată. Tăierea. Vițele tăiate în anul precedent la cepi se taie acum în verigi de rod iar cele tăiate într-o verigă de rod se taie la două sau trei verigi de rod cu coarde de 8-10 ochi, iar cepii să fie cît mai jos plasați.
In cultura viței pe tulpini înalte se continuă cu formarea tulpinii și proiectarea cordonului și a brațelor. În primăvara anului trei coarda cea mai dezvoltată, condusă vertical, se îndoaie și se conduce orizontal la înălțimea primei sîrme cînd se urmărește formarea cordonului purtător al verigilor de rod. Cordonul se formează în 2-3 ani. În anul al treilea vor apare pe cordon 5-6 lăstari. Lăstarii de pe tulpină (porțiunea de coardă de la sol pînă la prima sîrmă) se vor ciupi.
LUCRARI IN VERDE
Plivitul și legatul se fac la fel ca în anii anteriori. Copilitul se execută la 2-4 frunze din vîrf la soiurile timpurii și suprimarea totală a copililor la cele tîrzii.
Cîrnitul se face la 50-70 cm din vîrful lăstarilor.
Aplicarea îngrășămintelor. La fiecare butuc se administrează cîte 40-50 g azotat de amoniu, 100-150 g superfosfat și 30-40 g sare potasică. Se pot aplica două sape mari și 5-7 prașile, iar udarea numai dacă este nevoie.
Tratamentele împotriva bolilor și dăunătorilor sînt în general aceleași ca în anii anteriori. Contra manei se aplică tratamentul cu zeamă bordeleză, sulfat de cupru 0,4-0,8% soluție turnată peste laptele de var. Ingropatul se execută ca în anul precedent.
LUCRARILE DE INTRETINERE IN ANUL PATRU, CINCI ȘI ȘASE
În anul patru se termină formarea cordonului lăsîndu-se numai un lăstar pentru prelungire de pe partea inferioară. Din mugurii de pe partea superioară se formează verigile de rod. În următorii doi ani butucii conduși pe tulpini înalte intră deplin pe rod, dînd de cele mai multe ori producții mai mari decît în cultura obișnuită.
LUCRĂRI ȘI OPERAȚII IN VERDE LA SOIURILE DE STRUGURI PENTRU MASA
Plivitul. Prin plivit se suprimă parțial lăstarii sterili îmbunătățindu-se condițiile de lumină și aerisire a butucului. Plivitul se execută îndată după apariția inflorescențelor deoarece acum se pot deosebi ușor lăstarii fertili de cei sterili. De obicei se mențin circa 25-30% din lăstarii sterili.
Ciupitul și cîrnitul sînt operațiile în verde prin care se suprimă vârfurile tuturor lastarilor la intrarea în pîrgă (cîrnit) sau la înflorit a lastarilor cu rod (ciupit). Prin ciupit se urmărește mărirea numărului de flori legate în inflorescente, iar prin cîrnit stimularea coacerii boabelor și lemnului.
Copilitul, adică suprimarea sau scurtarea copililor din dreptul inflorescențelor la 2-3 frunze, se execută în regiunile unde condițiile permit obținerea recoltei a doua de pe copili.
Polenizarea artificială suplimentară este necesară la soiurile care nu leagă cu polen propriu (Coarnă) sau care leagă mai slab cu polen propriu (Muscat de Hamburg). Operația constă în scuturarea polenului fertil de pe inflorescente recoltate de la alte vite roditoare sau portaltoi care înfloresc înainte sau odată cu cele pe care vrem să le polenizam.
Incizia inclară constă în scoaterea cu briceagul a unui inel de scoarță de 3-4 mm la o parte din lastarii. fertili sau coarde de rod în scopul măririi greutății strugurelui sau boabelor și grăbirii coacerii. In funcție de scopul urmărit, operația se execută înainte de înflorit pentru sporirea numărului de flori legate; după înflorit pînă la intrarea în pîrgă pentru grăbirea creșterii și coacerii boabelor. Desfrunzitul parțial al butucilor se practică la intrarea în pîrgă a strugurilor pentru a crea condiții optime de coacere și colorare normală a boabelor.
Rărirea și scurtarea inflorescențelor se aplică la 5-7 zile după înflorit cînd se înlătură inflorescențele cele mici și rare în flori și se scurtează ramificațiile lipsite de butoni florali sau de bobite.
Impungirea sau izolarea strugurilor în pungi de pergament înlătură atacul viespilor, albinelor sau păsărilor avînd și un efect pozitiv asupra calității recoltei.
Image by wirestock on Freepik
