pestele

Pestele şi derivatele lui constituie surse de proteină tot atat de pretioase, ca şi carnea. Unele sorturi de peşte contin destul de multă grăsime. Utura de peşte şi ficatu peştilor de mare sint bogate în vitamina A şi D.

Sorturile slabe de peşte proaspăt se digeră mai rapid in stomac şi intestin decat carnea. De obicei, ele dau o senzatie de saturatie mai redusă decît carnea; aceasta se explică prin faptul că carnea de peşte contine ceva mai multă apă decat carnea de vită.

Proprietătile gustative ale cărnii de eşte, in special ale speciilor slabe, sant mai uniforme decat proprietătile gustative ale cărnii animalelor cu sange cald. In urma acestui lucru, consumarea frecventă a pestelui duce la pierderea gustului pentru mincare. Pentru a nu surveni aceasta este recomandabil să se alterneze în meniu peştele şi o altă carne; acest lucru asigură nu numai o alimentatie completă, ci şi variată.

Procedeele industriale de prelucrare a peştelui (sărarea, afumarea, zvantarea, uscarea) au ca scop să asigure o conservare mai bună a produselor de peşte în cazul păstrării, dîndu-le variate proprietăti gustative.
Toate aceste procedee sant legate de deshidratarea (hidro – apă) cărnii de peşte: pestele proaspăt pierde in urma sărării aproximativ o treime din cantitatea initială de apă, iar in urma zvîntării şi uscării, si mai mult.

In urma sărării peştelui, o oarecare parte din substantele nutritive se pierd, trecand în saramură. Acelaşi lucru se intamplă şi la desărarea peştelui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here