Pubertatea este etapa vieții în care individul devine capabil de reproducere și își definitivează sexualizarea. Acestor semne apar înainte de vârsta de 9 ani, în pubertatea precoce, care constituie un dezavantaj pentru copil din cel puțin două motive: pe de o parte își osifică prematur cartilajele de creștere și face ca înălțimea lui finală să fie mai mică decât la restul familiei sale. Pe de altă parte, dacă anturajul în care crește nu este ales cu grijă, poate trăi experiențe de viață nepotrivite pentru vârsta lui. Spre exemplu cea mai tânără mamă din lume a născut un copil la vârsta de 5 ani. La băieți în plus, cauza pubertății precoce este de regulă hormonală. De aceea orice sexualizare înainte de vreme a unui copil, fie sub forma ei totală fie sub forma ei parțială (dezvoltarea glandelor mamare sau apariția părului în regiunea pubiană sau axilară) trebuie să-i determine pe părinți să ducă copilul la medic.
Pubertatea tardivă poate să ascundă orice boală care împiedică intrarea în funcție a gonadelor. Întarzierile programate genetic în declanșarea pubertății, de obicei comune întregii familii, sunt frecvente. În primul caz, maturizarea sexuală poate să nu apară niciodată dacă nu se aplică un tratament medicamentos. În al doilea caz nu este necesar nici un tratament. Diferențierea dintre aceste două situații la un copil aflat la vârsta pubertății normale și incomplet sexualizat este uneori extrem de grea. Urmărirea periodică de către medic a dezvoltării puberului, a raportului dintre procesul de osificare și cel de sexualizare este adeseori necesară. În cazul în care sexualizarea nu are loc la pubertate, creșterea oaselor lungi continuă și se dezvoltă un individ înalt, cu mâini și picioare foarte lungi pe un trunchi relativ scurt, aspect caracteristic pentru eunucii castrați prepubertar.
