Periartrita scapulo-humerală
Este o afecțiune destul de frecventă în patologia reumatismală. Originea ei poate fi traumatică (fractura capului humeral, luxația umărului), dar deseori survine izolat. Reunește mai multe tablouri clinice și este dată uneori de leziuni de necroză a unui tendon al umărului (în general tendonul mușchiului supraspinos), alte ori de un puseu acut de calcificare a unui tendon sau a bursei subacromiale sau de o retracție a capsulei articulare.
În leziunea tendonului supraspinos, durerea este simțită în mod difuz în tot umărul și pe fața externă a brațului; intensitatea durerii crește la anumite gesturi (spălat, pieptănat, îmbrăcat) și manifestă o recrudescență nocturnă, care trezește bolnavul din somn.
Mobilitatea umărului pune în evidență durerile și este limitată mai ales pentru abducție și rotație externă.
Examenul radiologic poate arăta o imagine normală sau o calcifiere a tendonului supraspinos sau semne indirecte de deteriorare tendinoasă.
Evoluția este favorabilă în câteva săptămini, sub influența tratamentului, care constă în infiltrații cu derivați cortizonici în contact cu tendonul sau antiinflamatorii prescrise pe cale generală.
Alte manifestări de periartrită :
Ruptura de tendon supraspinos (ruptura rotatorilor) antrenează o pierdere a abducției active a umărului, în timp ce abducția pasivă rămine conservată; – se însoțește de o imagine radiologică de ascensiune a capului humeral; – poate fi pusă în evidență printr-o artrografie de umăr; evoluează frecvent către o recuperare funcțională suficientă pentrumajoritatea cazurilor.
Puseele acute de calcificare ale unui tendon sau ale bursei subacromio claviculare, pot fi responsabile de o durere exagerată, insuportabilă, care dă insomnii și care iradiază deseori. Radiografia pune în evidență calcificarea, care uneori este descoperire intimplătoare. Evoluția este favorabilă sub tratament antiinflamator local sau general.
Umărul blocat prin retracția capsulei articulare evoluează în doi timpi: la debut, limitarea dureroasă a umărului, ulterior, în câteva săptămini sau câteva luni, blocajul mai mult sau mai puțin complet al umărului, în general puțin dureros. Radiografiile simple ale umărului arată apariția progresivă a decalcifierii difuze și neomogene a capului umeral. Evoluția este obișnuit reversibilă în câteva luni (12-18 luni).
Epicondilita
Este determinată de inflamația tendoanelor și mușchilor care se inserează pe epicondil. Este mai frecventă la jucătorii de tenis, reprezentanții și voiajorii comerciali, precum și la subiecții expuși la repetarea mișcărilor de extensie și prosupinația antebratului.
Durerea, elementul inițial, are sediul la cot, sub epicondil, iradiază pe antebrat, se accentuează o dată cu gesturile uzuale, ca purtarea unei valize, diminuă o dată cu repausul. Examenul radiografic este normal; tratamentul local cu infiltrații cu derivați cortizonici are efect favorabil.
Bursita și higroma
Bursita este inflamația unei burse seroase, în general situată în jurul unei articulatii, higroma este o varietate de bursită caracterizată prin inchis tarea acesteia. Exemple: bursita trohanteriană cu dureri în coapsă, higroma cotului, pe fata posterioară a cotului.
Tendinita
Localizarea leziunilor pe tendonul mușchilor determină tablourile de tendinite de inserție, epicondilită și tendinită achiliană, tenosinovita police lui, pumnului, gleznei.
Sindromul de canal carpian
Este manifestarea frecventă, mai ales la femei, legată de suferința nervului median în traiectul său la pumn, unde trece printr-un canal format în spate de șanțul oaselor carpului și inainte de ligamentul inelar al carpului. Semnele sunt accesele de parestezii, dureri, greutăți în degete, iradiere în antebrat.
Aceste semne, frecvent bilaterale, au recrudescență nocturnă, generatoare uneori de insomnii. Se poate exacerba în timpul exercitării unor meserii (cusut, tricotat, tesut). La examen se constată o diminuare a sensibilității superficiale în teritoriul nervului median (fața anterioară a primelor trei degete și jumătatea celui de al patrulea, exacerbarea simptomelor la percuția fetei anterioare a pumnului, uneori tumefierea canalului carpian, mai rar atrofia mușchilor părții externe a eminenței tenare.
Etiologia acestui sindrom este multiplă: survine în timpul menopauzei sau după, ori la femei cu poliartrită reumatoidă sau tenosinovită nespecifică a flexorilor degetelor în cursul sarcinii, în hipotiroidie sau după traumatismele pumnului care modifică anatomia osoasă a canalului carpian.
Evoluția este lungă sau ondulantă.
Tratamentul eficace constă în infiltrații de corticoizi în canalul carpian, în momentul puseelor dureroase. Excepțional, se recurge la tratamentul chirurgical (secțiunea ligamentului inelar).
