Periodontita sau parodontopatia este o afecțiune a periodonțiului sau parodonțiului, care constituie sistemul de susținere a dintelui: mucoasa gingivală (gingia), ligamentul alveolo-dentar (periodontal), cementul radicular si osul alveolar formează elementele principale ale sistemului de sus ținere uentar, la care se adaugă vasele (artere, vene, limfatice) și nervii periodonțiului.
Periodontita, infecție a periodonțiului
Periodontita este în mod cert inflamația mucoasei gingivale, la care se asociază, în diferite forme clinice mai grave și inflamația celorlalte elemente ale sistemului de susținere dentară, ligamentul alveolo-dentar, cementul și osul alveolar. Leziunile degenerative ale periodonțiului sunt cunoscute sub numele de periodontoză (parodontoză), iar cele tumorale, hiperplazice se cunosc sub numele de periodontom (parodontom).
Cele mai frecvente afecțiuni ale periodonțiului sunt inflamatorii, datorindu-se pătrunderii și multiplicării microbilor, care găsesc condiții bune de dezvoltare în fundurile de sac situate între mucoasa gingivală și pereții gâtului dinților.
Placa dentară microbiană, tartrul dentar și factorii de retenție a resturi lor alimentare (caria dentară, obturațiile și coroanele defectuoase, cîrligele proteice sau ortodontice), sunt cauzele inflamatorii ale periodonțiului. La copii, această reacție se limitează la mucoasa gingivală; de aceea, la această vârstă este vorba de gingivita marginală. La adolescență, mucoasa gingivală reacționează prin hiperplazie; astfel, frecvent, la tineri se observă periodontita hiperplazică. După vârsta de 50 de ani se constată o slăbire a reacției de apă rare a mucoasei gingivale, remarcîndu-se leziuni de degenerescență periodon tală, flora microbiană acționind mai bine, de unde frecventa asociere a periodontozei cu periodontita (parodontopatie marginală profundă progresivă).
Semnele clinice ale periodontitei
Primele semne ale periodontitei (gingivită la copii), se manifestă ca orice reacție inflamatorie, prin tumefacție, roșeață, temperatură locală mai ridicată și sângerare provocată la cea mai simplă atingere a ei, la periajul dentar simplu. Neglijarea acestei leziuni inflamatorii provoacă apariția ulcerațiilor în jurul dinților, care duc în final la adevărate stomatite ulceroase sau ulcero necrotice. În această etapă în care periajul dentar este dificil, se depun mai multe resturi alimentare pe mucoasa gingivală și în fundurile de sac gingival, favorizând mai mult multiplicarea microbilor din zonă; se depune atunci și tartrul dentar, iar inflamația se extinde la ligamentul alveolo-dentar, determinind mobilitatea dinților. Paralel, se observă adincirea fundurilor de sac gingivale, cu formarea de puroi” în așa-zisele pungi pioreice”.
Dacă tratamentul este neglijat, inflamația se extinde și la ciment (cementită) și la osul alveolar (osteită), cînd au loc resorbții osoase importante (geode) în care pătrunde un țesut de granulație plin de microbi (resorbție angulară sau geodică, halisteresis). În această etapă bolnavul se adresează medicului, care nu poate să facă mai nimic; dinții mobili migrează în toate sensurile, presind pungile adincite din care se scurge permanent puroi; mucoasa gingivală se retractă, iar rădăcina dentară este dezvelită, răminind implantată doar la nivelul apexului. În aceste condiții numai extracția dentară salvează bolnavul de dureri și de complicațiile grave ale pătrunderii puroiului în oasele maxilare (osteite, osteomielite), în tesuturile perimaxilare (supurații perimaxilare), în stomac (gastrite, duodenite), în sânge (pioemie), de unde se poate localiza oriunde, în inimă (endocardita infecțioasă), în rinichi (glomerulonefrita) și chiar în articulații, unde de obicei ajung toxinele microbiene (reumatism poliarticular febril).
Tratamentul periodontitei
Este absolut necesar, dacă ținem seama de complicațiile grave ce pot să apară; în medicina dentară se deosebesc 3 forme clinice de periodontită: ușoară, gravă și forma complicată.
Există 4 manopere terapeutice principale în tratamentul periodontitei, prima din aceastea, igiena buco-dentară fiind făcută corect de fiecare pacient, conform îndrumării dată de medicul stomatolog. Se aplică partea activă a periei de dinți pe pereții laterali ai dinților (lingual sau vestibular) și pe mu coasa gingivală, se apasă și apoi se ,,vibrează” ușor peria pentru ca o parte din perii de nylon să pătrundă în fundurile de sac gingivale; prin mișcări scurte și delicate se ,,mătură” fața laterală a dinților de la gingie spre fața ocluzală a dinților, indepărtind astfel resturile alimentare, cu placa dentară și chiar tartrul proaspăt depus. Timpii igienei buco-dentare sunt aceiași ca la profilaxia cariei dentare; în periodontită se adaugă numai manopera care face să pătrundă perii în fundul de sac, vibrind în același timp minerul periei de dinți.
Periodic, la 6-12 luni, orice copil după 10 ani, orice tânăr sau adult, trebuie să consulte medicul stomatolog care să-i facă detartrajul. Ideea că tartrul fixează dintele nu este adevărată; tartrul este un depozit de săruri minerale (calcice) plin cu microbi, care irită permanent gingia, întreținind o pe riodontită cronică (forma ușoară).
În periodontitele grave se asociază hiperplazia gingivală și pungile pioreice false sau adevărate; în această fază, trebuie aplicată de bolnav, cu mare atenție, igiena buco-dentară, medicul va face detartrajul și cauterizări chimice sau electrice (electrocauterizare) ale țesuturilor inflamate și singerinde. În formele complicate, când apar geode osoase, pline cu țesut de granulație, când dintele este mobil, migrind în toate direcțiile, când puroiul ,,mustește” în jurul dinților la cea mai mică atingere, numai tratamentul chirurgi cal poate salva viața bolnavului. Și aici se va începe cu igiena buco-dentară, cu detartrajul, cu dezinfecția cavității bucale (cu spălături antiseptice și anti biotice) pentru a proteja organele principale de puroiul ce difuzează și în sânge în momentul actului chirurgical. O parte din dinți vor fi extrași, alții, care pot fi salvați, vor fi descoperiți prin incizia și decolarea mucoasei gingivale (gingivectomie). Cu instrumente speciale se îndepărtează toate țesuturile lezate, se chiuretează geodele cu masa granulomatoasă din interior și apoi se suturează marginile mucoasei gingivale în jurul dinților rămași (gingivoplastie).
Chiar și în cazurile în care tratamentul chirurgical a dat rezultate bune, menținerea sănătoasă a periodonțiului se face numai prin igiena buco-dentară absolut corectă, igienă care depinde de fiecare bolnav; ideea că actul chirurgical vindecă periodontita nu este adevărată; chirurgul scoate țesuturile bol nave, creează condiții pentru o igienă buco-dentară corectă, prin îndepărta rea zonelor retentive, dar niciodată chirurgul nu poate spăla pacientul pe dinți, minimum de 3 ori pe zi.
Ca și în profilaxia cariei, igiena buco-dentară corectă și periodică, după mesele principale, constituie principala metodă de prevenire a periodontitei. Depinde de fiecare individ, dacă vrea să aibă un periodonțiu sănătos, să aleagă peria de dinți potrivită, să folosească pastele de dinți de genul ARO NALULUI (ce conține vitamina A) și să îndeplinească absolut corect cei 7 timpi ai igienei buco-dentare pe care i-am propus.
Clătirea gurii după periaj, cu ape de gură fluorurate sau cu clorhexidrină, fabricate de intreprinderea Miraj, completează igiena buco-dentară, indepărtind resturile alimentare dezlipite de pe suprafețele dentare, spălind fața dezvelită a rădăcinii cu ioni de fluor, ce sunt chiar absorbiți și distrugind flora microbiană locală, clorhexidrina fiind un antiseptic valoros. Poate fi asociată fluorizarea locală cu geluri pentru a evita apariția cariilor de colet”, destul de frecvente la bolnavii la care gingia s-a retractat.
Periodontita juvenilă
La tineri se observă frecvent o formă aparte de periodontită, numită și juvenilă, caracterizată prin atrofia precoce a crestei alveolare, prin degrada rea rapidă a țesutului de susținere dentar și prin mobilitatea a cel puțin doi dinți permanenți. Frecvent se asociază cu hiperplazia gingivală și o singerare, care atrage atenția bolnavului mai ales la spălarea dinților.
Această formă de periodontită sau periodontoză apare la 11-13 ani singerare, cu tumefierea mucoasei gingivale, cu formarea de pungi pioreice, cu resorbția crestei alveolare și miros neplăcut al gurii.
Molarii de 6 ani și incisivii centrali sunt de obicei primii dinți care se „de sosează” și care devin mobili.
Boala se datorează invaziei unei flore microbiene virulente anaerobe (Gram-negativă), care produce toxine ce omoară leucocitele bolnavului (leu cotoxina), care inhibă chemotoxina leucocitelor cu rol în apărarea țesuturilor (antichemotoxina) care sau favorizează resorbția osoasă, acționind asupra macrofagelor. În toate aceste cazuri, la început se observă la coletul dentar dungi negre, ce reprezintă de fapt pigmenții actinomicetelor, ciuperci ce participă alături de celelalte două specii microbiene la producerea periodontitei juvenile.
La bolnavii cu această formă se remarcă și o reacție redusă de apărare a mucoasei gingivale la invazia microbiană; leucocitele din singele acestor bolnavi sau din pungile pioreice au capacitate redusă de fixare a microbilor în vederea distrugerii lor; se pare că există o funcție deficitară a globulelor albe, cu caracter familial.
Anticorpii din serul bolnavilor cu periodontită marginală sunt mult mai reduși, în comparație cu formele obișnuite de periodontită, arătând că este vorba și de o reacție generală de apărare redusă, care favorizează multiplicarea speciilor microbiene virulente.
În aceste cazuri igiena buco-dentară trebuie respectată cu mare atenție de cel puțin 3 ori pe zi; se asociază mereu cu apele de gură cu clorhexidină; în fazele evolutive se introduce tetraciclina, 250 mg de 4 ori pe zi timp de două săptămâni. Cauterizarea chimică sau electrică este adesea necesară când hiperplazia gingivală a determinat formarea de pungi false. În aceste cazuri la serul sau ozonoterapia au adus beneficii importante tesuturilor periodontale invadate.
Gingivita necrozantă
Cunoscută și sub numele de gingivită ulcero-membranoasă, gingivita necrozantă se observă frecvent la studenți în perioada de examene.
Inițial apar zone necrozate pe papila interdentară, din zona frontală (incisivi), apoi se observă ulcerații care nu au tendință la vindecare; mucoasa gingivală nu se tumefiază ca de obicei, ci singerează permanent, iar ulcerațiile cu zonele necrozate se întind, acoperindu-se cu depozite membranoase mur dare, urât mirositoare, de unde și numele de ulceromembranoase.
Există trei factori care determină apariția periodontitei necrozante anume: din nou igiena buco-dentară defectuoasă, fumatul cu folosirea alcoolurilor tari și stresul emoțional generat de sesiunea de examene.
Singerarea gingiei, durerea provocată de cea mai mică atingere a gingiei și halena fetidă atrag atenția acestor tineri care consultă medicul stomatolog într-o perioadă în care timpul este foarte scump”. Boala se datorește și aici invaziei unei flore microbiene ,necrozante” specifice, reprezentată de obicei de fusobacterii și spirochete anaerobe, microbi care găsesc un teren favorabil de dezvoltare creat de fumat și alcoolurile tari.
În această fază studentul – mai ales în medicină – își pune toate diagnos ticele grave, gândindu-se că ulcerațiile acestea care nu au tendință la vinde care, ar putea fi cancer bucal, pemfigus, leucemie, eritem exsudativ multi form și multe alte boli grave care se manifestă bucal tot cu ulcerații, necroze, ,,sângerări” și tendință la cronicizare. Examenul bacteriologic al ulcerațiilor stabilește diagnosticul verificat prin tratamentul corespunzător.
Igiena buco-dentară prin periaj nu se poate face, durerile provocate fiind prea mari și totuși, și în acest caz, igiena are un rol primordial. Medicul stomatolog, dar mai ales asistenta de profilaxie vor începe ,,delicat” detartrajul cu ultrasunete, vor indepărta tesuturile necrozate cu pensa, vor recomanda clă tirea gurii cu apă care conține clorhexidină 0,2%.
Acasă, bolnavul continuă spălăturile bucale cu apă călduță, eventual cu irigatorul de 2-3 ori pe zi, timp de două săptămâni.
Prin igienă corectă se reduc singerarca, durerea, se îndepărtează placa microbiană ,,necrozantă”, oprindu-se astfel evoluția periodontitei; când du rerea și singerarea au diminuat, se va continua cu detartrajul și cauterizarea tesutului granulomatos care umple pungile pioreice. Continuind cu igiena corectă, tesuturile încep să reacționeze normal, reparând zonele ulceroase prin aparitia țesuturilor sănătoase.
Neglijarea igienii bucale după vindecare, poate să ducă la recidivarea periodontitei necrozante, tot în sesiunea de examene, atunci cînd și fumatul unei țigări, la o cafea și un ,,păhărut” de coniac devin ,,fortifiante”.
