Frunzele proaspete de măcrișul-iepurelui, care acoperă asemenea unui covor întins solul pădurilor noastre de foioase și conifere, sunt spălate și presate prin storcătorul electric de uz casnic.
Se iau din oră în oră 3-5 picături diluate în ceai de coada-șoricelului, din care se prepară 4-5 cești pe zi.
Se folosește 1 linguriță (cu vârf) de flori de coada-șoricelului pentru fiecare ceașcă, se opărește, se lasă să stea puțin. Diluarea picăturilor de măcrișul-iepurelui trebuie să aibă loc într-o cantitate de ceai de cel puțin trei ori mai mare.
În același timp se fricționează șira spinării cu sucul de măcrișul-iepurelui proaspăt obținut, dar alternativ și cu tinctură de coada-șoricelului.
Florile de coada-șoricelului culese în soare se lasă la macerat în rachiu de secară sau de fructe de 38-40% și se pun 14 zile la soare.
Pe parcursul zilei se aplică timp de 4 ore pe regiunea occipitală comprese cu bitter suedez (a se vedea articolul „lerburile suedeze”), cu care se poate umbla prin locuință.
Dacă pe lângă mișcările de tremur survine și o oarecare rigiditate a membrelor, se efectuează băi complete de cimbru din 200 grame de plante. Din apa unei băi se pot face, prin reîncălzire și refolosire, în total 3 băi (a se vedea „Băi complete”).
Foto: Freepik
