Pancreasul fiinţei umane cântăreşte mai puţin de 100g şi elimină aproximativ 1l de suc pancreatic pe zi, adică aproximativ de 10 ori mai mult decât masa sa.

Din punct de vedere histologic este o glandă formată din două tipuri de ţesuturi care răspund la secreţia exo şi endocrină. Structura pancreasului seamănă cu cea a unei glande salivare cu ducte care se varsă în duoden. Pancreasul exocrin este constituit din acini, legaţi de canalele exterioare, şi pancreasul endocrin, alcătuit din insulele Longerhaus dispersate în ţesutul glandular. În interiorul insulelor Longerhaus există două tipuri de celule: celule “a” cu granulaţii negre şi celule “b” cu granulaţii deschise, care secretă insulină.

Sucul pancreatic este compus dintr-un lichid cu mediu alcalin, care neutralizează conţinutul duodenului, şi o componentă de enzime, implicate în digestia carbohidraţilor, proteinelor şi lipidelor. Este un lichid vâscos cu PH 7,6 – 9,0 şi conţine 1,5% substanţă uscată. Densitatea este de 1008 –1012, având un bogat conţinut de HCl şi Cl. Când secreţia pancreatică este stimulată de secretină, compoziţia fluidului acinar nu se schimbă. Ductele extralobulare răspund la stimularea cu secretină prin secreţia unui volum mare de lichid cu mediul alcalin, ce depinde de prezenţa bicarbonatului în plasmă.

Pancreasul exocrin secretă fermenţi digestivi, care funcţionează dependent de ingerarea şi compoziţia alimentelor. Reglarea mecanismului funcţional depinde de sistemul neuro-humoral şi poate fi efectuat şi pe cale sanguină, de către secreţia duodenală.

Sucul duodenal conţine trei fermenti: tripsina, amilaza şi lipaza, şi trei hormoni: insulina, hormonul lipocaic şi glucagonul.

Afecţiunile pancreasului. Este bine cunoscut sindromul dispeptic pancreatic caracterizat prin anorexie (pierderea poftei) faţă de pâine, grăsimi şi carne însoţit de greaţă, sialoree (secreţie exagerată a salivei) şi dureri cu scaune abundente păstoase sau lichide, galben-albicioase, conţinând picături de grăsime. La microscop se văd fibre musculare.

Slăbirea se instalează repede şi este însoţită de dereglarea musculaturii pelviene, membrelor şi toracelui.

Durerile sunt violente, rebele, cu sediul în epigastru şi supraombilical cu radieri spre hipocondrul stâng. Durerile ţin 3-4 zile. Apar simptome de hiperinsulinism cu senzaţii de foame, stare de nelinişte, tulburări neuro-psihice, tremurături, transpiraţii, uneori convulsii. Scaunul în acest caz este acoperit cu o masă albicioasă de grăsimi şi particule de alimente nedigerate.

La examenul clinic se determină, în afara grasimilor, cantitatea de azot fecal şi amidon existentă. La examenul microscopic se constată picături de grăsimi neutre şi fibre musculare cu striaţii intacte.

O altă afecţiune este pancreatită acută, care se mai numeşte pancreas infecţios, pancreas toxic Klippel sau pancreatită acută medicală şi poate fi provocată, pe cale hematogenă, de infecţii virale şi bacteriene, sau din cauza unor inflamaţii.

În cazul pancreatitelor acute pancreasul este mărit, uşor întărit şi ededatiat, şi este dominat de sindromul dispeptic, ce poate fi provocat de o infecţie. La palparea abdomenului apar dureri în epigastru şi în hipocondrul stâng. Examenul materiilor fecale arată steatoree (disoluţie a grăsimilor). În tubul duodenal se constată o creştere sau chiar o lipsă a fermenţilor pancreatici. Se pot evidenţia şi tulburări glicoreglatoare precum hiperglicemia sau glucozuria. Pancreatita acută de cele mai multe ori se tratează complet, dar există şi cazuri de cronicizare. Diagnosticarea pancreatitei acute este dificilă, doar de prezumţie, simptomatologia este necaracteristică şi poate fi uşor confundată cu alte afecţiuni.

Pancreatita acută hemoragică se mai numeşte şi „pancreatită acută gravă” sau „steatoză pancreatică”, fiind provocată de leziuni edematoase hemoragice şi necrotice. Afecţiunele pancreasului apar între 30 şi 60 de ani din cauze care duc la refluarea sucului duodenal în pancreas, după obstructurarea canalelor pancreatice, în cazul unor accidente şi leziuni vasculare, în situaţii de obezitate, alcoolism, abuzuri alimentare, litiază biliară, infecţii ale căilor biliare, diabet, ulcer duodenal, apendicită, etc.

Simptomele pancreatitelor apar brusc, alarmante cunoscute sub noţiunea de „dramă pancreatică”. Apariţia durerilor epigastrice supraombilicale de o violenţă neobişnuită, sfâşietoare, ce cresc foarte rapid în intensitate, îl duce pe pacient la disperare. Bolnavul stă nemişcat şi ţipă. Apar vome alimentare bilioase, negriciose, hemoragice. Abdomenul se balonează mai ales în partea superioară. La palpare se constată o sensibilitate epigastrică. Iniţial se instalează o retenţie de fecale şi gaze, iar apoi apare un ileus cu peritonită. Afecţiunea provoacă o stare de şoc manifestată prin: ten palid, ochi încercănaţi, nas subţire, transpiraţii reci, puls mic şi rapid, tensiune arterială scazută, agitaţie şi confuzie, febră moderată.

Analiza sângelui constată hiperleucocitoză cu valori între 10.000 şi 20.000 de leucocite cu neurtofile şi hiperglicemie. Amilază sângelui creşte până la 800 – 1000 u.Wohlgemuth. Examenul radiologic va evidenţia calculi biliari sau un revărsăt pleural. Studiul ecografic va demonstra un pancreas mărit în volum cu pseudochisturi pancreatice. Evoluţia acestei afecţiuni este de cele mai multe ori mortală şi decurge în trei faze: faza de debut brutal, după 6-12 ore – faza de ileus pancreatic cu infecţie şi necroze, terminându-se letal în 24-48 de ore sau 7-8 zile prin apariţia peritonitei.

Alte afecţiuni ale pancreasului sunt abscesele pancreatice, peritonita purulentă, hepatocelul pancreatic şi icterul prin ocluzie. Diagnosticul se determină clinic după durerile apărute în epigastru cu iradieri posterioare şi apariţia vărsăturilor, a febrei, apariţia tahicardiei şi a tensiunii arteriale, stare se şoc. Simptomele menţionate indică la provocarea hepatitelor acute. Ele apar mai ales la oamenii obezi, dependenţi de alcool. Tratamentul profilactic al acestor afecţiuni constă în combaterea obezităţii şi a alcoolismului, evitarea prânzurilor abundente, tratarea afecţiunilor cronice ale ficatului, vezicii biliare şi a altor afecţiuni gastrice pancreatotrope.

În cazurile apariţiei pancreatitelor pacienţii trebuiesc supravegheaţi de un medic specialist. În cazurile apariţiei hemoragiilor este necesar să fie pusă o punga cu gheaţă pe epigastru, iar cu ajutorul unei sonde speciale se introduce direct în duoden o soluţie de bicarbonat de sodiu (cu o concentraţie de 10%), se întrerupe alimentaţia pe cale orală timp de 4-5 zile, după care, treptat, se începe alimentaţia normală, utilizânduse la început alimente lichide, în cantităţi de câte 100 – 200 ml. Se inhibă activitatea enzimelor pancreatice prin perfuzarea de anti-enzime, în lipsa anti-enzimelor se perfuzează plasmă proaspată timp de 2-5 zile.

Pancreatita cronică se caracterizează prin leziuni cronice, inflamatoare şi degenerative cu evoluţii spre scleroză – care duc la dispariţia ţesutului glandular, apariţia multiplelor scleroze nodulare asociate cu calcifieri – ce produc insuficienţă pancreatică şi chiar diabet. Pancreatita cronică se asociază cu litiaza biliară, cu amigdalitele, colicistopatiile, cirozele hepatice, alcoolismul, alergiile, bolile de colagen, malnutriţiile şi altele. Analiza sucului gastric din duoden constată că este un lichid tulbure care include fermenţi pancreatici. Aceşti fermenţi se pot depista şi în urina. Examenul radiologic pune în evidenţă modificarea duodenului, mărirea spaţiului retrogastric, iar în unele cazuri apariţia litiazei pancreatice.

Tratamentul constă în respectarea unui regim foarte strict indicat în dietele speciale prezentate în această lucrare.

Cancerul pancreasului, este o afecţiune întâlnită destul de frecvent, aproximativ 2% din totalitatea cancerelor viscerale. Factorii de risc sunt: fumatul, alcoolul, pancreatitele cronice şi diabetul zaharat. Se prezintă sub formă de adenocarcenom sau de sarcom. De cele mai multe ori se localizează în capul pancreasului. Simptomele principale sunt: apariţia meteorismului abdominal, constipaţie alternată cu diaree, indispoziţie, scădere ponderală, astenie, poliditate, apare icterul, greţuri şi vome, febră şi tulburări psihice. Examenul radiologic arată deformarea pancreasului, care capată o formă de potcoavă. Tratamentul cu citostatice nu a dat rezultate, unicul tratament poate fi o dietă foarte strictă cu o acţiune nespecifică pentru formaţiunele tumorale.

-Anunț-

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here