Este o complicație a otitei medii supurate acute, favorizată de cauzele menționate. Există o formă simplă, așa-zisa otoree tubară sau mezotimpanită (care nu dă complicații grave) și o formă gravă, otoreea malignă (care necesită supraveghere și tratament medical de specialitate), ce generează complicații grave, mortale.
Forma simplă. Otoreea tubară se manifestă sub forma unei scurgeri gălbui auriculare, nemirositoare, intermitentă, ce prin uscare produce coji pe pereții conductului. Este provocată de infecții acute rino-faringiene sau de pătrunderea apei in ureche (toaletă zilnică, spălare pe cap, scăldat in apă etc.).
Când urechea se usucă și secreția dispare, auzul de obicei diminuă, bolnavul având rareori dureri sau jenă auriculară, scăderea de auz fiind moderată.
Uneori secreția auriculară infectează pielea conductului și atunci apar dureri caracteristice otitei externe. In timp, leziunile urechii medii se asociază cu leziunile urechii interne (așa-zisa timpano-labirinto-scleroză), cu agravarea consecutivă a surdității, boala nedând alte complicatii.
Tratamentul constă in administrarea de dezinfectante nasofaringiene (fedrocaină, mentorin, 5-6 picături, de 3-4 ori pe zi), inhalații cu soluție sau tablete de Inhalant sau alcool mentolat 2-4%, 1 linguriță la 1 litru de apă în clocot și spălături auriculare cu acid boric 3% simplu sau combinat cu apă oxigenată, în părți egale, alternativ cu soluție Rivanol 1%, instilații cu soluție de alcool boricat 4%, 15-20 picături de 3 ori pe zi, pulverizare cu acid boric simplu sau iodat 1-2%, pulverizare cu antibiotice conform datelor din antibiograma secreției auriculare, instilarea locală de soluție de antibiotice cu ser fiziologic, streptomicină simplă sau asociată cu hidrocortizon, 5-6 zile, câte 10 picături, de 3 ori pe zi, sau cloramfenicol 2% in alcool 70°, câte 10 picături de 3-4 ori pe zi).
Procesul de uscare al urechii este favorizat de înlăturarea cauzelor de obstrucție nazală și a focarelor de infecție din vecinătate (vegetații adenoide, deviații de sept nazal, hipertrofie de cornete, amigdalite, rinosinuzite, etc.).
Eșecul tratamentului conservator impune intervenții chirurgicale limitate, cu conservarea structurilor funcționale ale urechii pentru menținerea auzului.
Forma gravă de otită cronică, otoreea malignă se manifestă prin scurgeri auriculare permanente, mirositoare, fetide chiar, însoțite de scăderea progresivă a auzului și, in perioadele de acutizare, de dureri in ureche cu iradiere in jumătatea de aceeași parte a capului, senzație de plenitudine, bătăi sincrone cu pulsul în ureche, mai ales noaptea. In secreția auriculară pot apărea urme de sânge (mărturia unor leziuni osteitice și polipoase), lamele albe strălucitoare ca paietele, care sunt foițe de colesteatom. Acesta este o tumoare formată prin descuamări succesive ale epiteliului de înveliș ale cavităților urechii medii, ce se dispun întocmai ca foitele unui bulb de ceapă, centrul fiind format dintr-o aglomerare de cristale de acizi grași, colesterol, epitelii degenerate, microbi sub forma unei magme fetide. Se dezvoltă excentric si prin periferia sa comprimă și erodează osul, descoperind meningele, creierul sau cerebelul, nervul facial, labirintul, sinusul venos lateral, provocând complicații redutabile, ce definesc caracterul malign al acestei supurații cronice auriculare. Radiografia evidențiază distrugerile osoase provocate de colesteatom sub forma unor pete transparente cu periferia netă, ca trasă cu compasul.
Prognosticul vital este rezervat, tocmai datorită posibilității apariției acestor complicații, care survin mai ales cu ocazia unei reacutizări a infecției.
Tratamentul curativ presupune existența unui medic specialist care să conducă și să supravegheze îndeaproape evoluția otitei. Se fac băi auriculare cu soluție de acid boric 3 %, simplu sau amestecat in părți egale cu apă oxigenată, de 5-6 ori pe zi, urmate de instilații locale cu alcool boricat 4% (20 de picături, de 2-4 ori pe zi), efectuate de bolnav sau aparținătorii acestuia.
Medicul specialist face spălături blânde, fără presiune, cu ser fiziologic steril, după o prealabilă anestezie locală cu xilină 2% sau cocaină 5% (câteva picături instilate în ureche cu 10 minute înainte) sub optică măritoare (microscop operator ORL). Aceste spălături auriculare cu medicamentul la temperatura corpului (37°), pentru a evita iritația labirintului și apariția unui sindrom vertiginos, sunt urmate de aspirația resturilor de colesteatom și a puroiului din ureche (tot sub optică măritoare microscop operator ORL) și instilarea locală, după uscarea urechii, de antibiotice, hidrocortizon, enzime proteolitice (alfachimiotripsină) etc. În cazul iminenței sau apariției unei complicații, sau la bolnavii care lucrează in locuri îndepărtate de un centru medical încadrat cu un specialist ORL se recomandă tratamentul chirurgical.
Acesta urmărește înlăturarea leziunilor osteitice, colesteatomatoase și polipoase auriculare, cu transformarea urechii medii și apofizei mastoide într-o cavitate unică ce comunică larg cu exteriorul, ușor accesibilă drenajului și supravegherii.
Tehnicile chirurgicale și medicamentele moderne permit un sacrificiu osos minim, asociat cu eliminarea completă a leziunilor (controlul sub mieroscop operator ORL) și reconstrucția în același timp operator sau într-un timp ulterior a structurilor funcționale auriculare (timpan, lanț osicular, tubă Eustachio, ferestre) in vederea ameliorării auzului (tehnicile de timpanoplastie).
