Din simpla trecere în revistă a medicamentelor de sinteză care ne stau la dispoziție pentru combaterea insomniei realizăm faptul că deși ele ne pot fi de un real ajutor, acest ajutor este însă grevat de numeroase riscuri de loc neglijabile. A se reciti în acest sens doar reacțiile adverse ale ultimului medicament de care am vorbit mai sus nemaivorbind de faptul că somnul chimic nu reprezintă decît o soluție tranzitorie, de excepție.
Oricum dacă bolnavul solicită totuși un produs medicamentos pentru ameliorarea insomniei sale nu este recomandabil să apelăm chiar din primul foc, cum se spune la ajutorul medicamentelor hipnotice, neuroleptice sau tranchilizante, enumerate sau cel puțin a acelora mai tari dintre ele.
O lingură din această poțiune luată după- amiaza două linguri seara la culcare ne pot absolvi de apelul la medicamente mai tari și ca atare mai periculoase, cel puțin aceasta este opinia specialistului ieșean, Prof. Dr. doc. Gh. Pendefunda. O altă combinație de acest gen pe care o recomandă același specialist ține de dizolvarea a 1-2 tablete de Diazepam a 0.10 mg fiecare într-o soluție de Clorhidrat în concentrație de 3-4%. combinație din care vom lua o lingură cu jumătate de oră înainte de culcare. Proteza chimică a medicamentelor de sinteză, în cazul de față a somniferelor, este cît se poate de fragilă. La ea vom apela numai cînd am epuizat larga paletă de alte mijloace care ne stau la dis- poziție pe această linie sau cînd timpul ne presează de a apela la această soluție de urgență. A nu se înțelege nici într-un caz că pledăm pentru excomunicarea somniferelor din arsenalul terapeutic de care dispunem împotriva insomniei. Aceste medicamente sînt extrem de utile numai că trebuie să știm precis cînd să le luăm, cît și cum. Cînd cineva se află în sala de reanimare, după o laborioasă intervenție chirurgicală și cînd din motive de impresionabilitate sau de alt gen acesta nu a dormit de loc în prima noapte sau a dormit deosebit de superficial și de scurt, și cînd acest fapt s-a repetat eventual și în cea de-a doua noapte, este desigur absurd ca din reținere fată de somnifere să dăm celui în cauză ceai de tei sau două lingurițe din siropul denumit Pasinal. Este ca și cum din considerente de reținere față de antibiotice am trata o bronhopneumonie cu ceai de musețel, frecții și aspirină. Din nefericire in tratamentul insomniilor se întîmplă exact invers, respectiv ca și cum în loc să tratăm o banală răceală cu ceai fierbinte de mușetel, cu frecții și cu alcool, dimpotrivă o mitraliem cu antibiotice dintre cele mai scumpe, așa cum se întîmplă situația în mod obișnuit, uitînd că bana- lele insomnii sînt ca niște banale răceli.
Cum spuneam mai sus, este absurd a ne re- ține de a lua somnifere, atunci cînd nu mai avem de ales, pe motivul că acestora le sînt proprii tot felul de reacții adverse și pe motivul că ele pot da dependență. Este într-adevăr absurd a ne reține de a da copilului nostru fenobarbital în ipoteza că are epilepsie, și asta în doză de întreținere mulți ani la rînd sau chiar toată viața asta pentru simplul motiv că este mai bine să fii dependent decît mort, știut fiind că nu sînt rare cazurile cînd cei epileptici pot sucomba în cursul unei crize comitiale ca urmare a fracturii de bază de craniu pe care au făcut-o cu acest prilej.
Prelungind comparatia în domeniul bolilor infecto-contagioase, adăugăm că este mai bine să fii surd decît mort, știut fiind că nu sînt rare cazurile cînd anumite septicemii provocate de germeni rezistenți la alte antibiotice, septicemii prin definiție mortale, nu beneficiază decît de ajutorul streptomicinei care, însă, în tratamente îndelungi sau cu doze mari se complică uneori cu o surditate ireductibilă.
Precizam undeva mai înainte că după marea majoritate a specialiștilor în problemă aproximativ 30% din întreaga omenire suferă de insomnie, dar numai 10% din aceștia sînt afectați de așa-numita insomnie-boală, respectiv de insomnia cronică. lată rațiunea pentru care, luînd o comparație din alt domeniu al patologiei se impune în primul rînd să ne dăm seama dacă suferim într-adevăr de bronhopneumonie sau de o banală răceală. Nu trebuie niciodată să neglijăm situația în virtutea căreia sub masca unei banale răceli poate evolua în realitate o bronhopneumonie. Așadar, într-o primă etapă trebuie să vedem dacă sîntem într-adevăr insomnici și, într-o a doua, dacă insomnia de care suferim este o formă banală respectiv ușoară de insomnie sau, dimpotrivă, o insomnie declarată sau o insomnie-boală, cum i se mai spune. Este de la sine înțeles că în majoritatea cazurilor fără ajutorul medicului nu putem clarifica acea- stă situație. De fapt nu numai ajutorul medicului contează spre a ieși din impas, ci și felul cum il ajutăm și noi înșine pe el în această muncă, pentru că, în cele din urmă succesul întregii operațiuni depinde de eficienta acestei colaborări. Cum îl putem ajuta pe medic? In felul următor:
În primul rînd prezentîndu-ne la el în timp util, respectiv cînd insomnia nu s-a cronicizat încă și, mai mult decît atît, cu convingerea fermă că totul se va solda cu bine.
În al doilea rînd, căutînd să-i furnizăm aces- tuia date cît se poate de exacte în ceea ce privește aparitia insomniei de care suferim, așadar în ceea ce privește durata ei, respectiv de cînd o avem, dacă este pasageră sau declarată, cu alte cuvinte temporară sau instalată;
În al treilea rînd, dîndu-i medicului informații fidele spre a-și da seama dacă este vorba despre o insomnie precoce sau tardivă, bipolară sau globală, cea bipolară fiind de început și de sfîrșit de noapte iar cea globală fiind continuă fiecare dintre acestea dispunînd de nuanțe proprii în ceea ce privește tratamentul administrat.
În al patrulea rînd, ajutînd medicul prin informațiile pe care i le dăm pentru ca acesta să cunoască cît de cît exact raportul dintre perioadele de somn și de veghe din timpul nopții, ca și durata acestor perioade:
In al cincilea rînd, să dăm tot concursul medicului spre a vedea dacă insomnia de care suferim nu este datorată unor factori ce țin de mediul interior sau exterior (ciclu menstrual, anume situații familiale sau sociale, anume situații profesionale, condiții climatice particulare, ingestia unor anume medicamente,etc.).
În al șaselea rînd dînd medicului informații exacte privind tratamentele împotriva insomniei practicate în antecedente, precum și reacția personală la acestea.
Și, în sfîrșit, în al șaptelea rînd, plecînd de la medic cu convingerea fermă că insomnia de care suferim este întru totul curabilă, mai ales că grație acestei colaborări fructuoase și perseverente în timp putem ajunge la formula de tratament cea mai potrivită propriului organism și propriei insomnii. De fapt este greșit a vorbi despre insomnie, ci despre insomnii, după cum tot așa de greșit este de a vorbi despre tratamentul acestei tulburări de somn, ci despre tratamentele ei. Reușita în acest domeniu ține așadar de individualizarea strictă atît a diagnosticului, cît și a terapiei. Procedînd astfel este imposibil ca să nu ajungem la un bun rezultat. Omul este singura vietate de pe pămînt în stare de a realiza tot ce-și propune, și cu atît mai mult să se descotorosească de o insomnie.
Somnul este însă o realitate cu mult prea complexă în existența noastră și cu mult prea importantă pentru ca să ne imaginăm că îi vom putea rezolva eventualele sale tulburări și în primul rînd insomnia în modul cel mai simplist posibil, luînd o pilulă care să ne scoată din acest impas. Așa cum viața este în primul rînd organizare, tot sub acest însemn trebuie să decurgă și optimizarea somnului. Dacă acesta din diverse motive nu este acela pe care ni-l dorim să-l reorganizăm din nou. Iar această reorganizare trebuie să o începem cu dormitorul.
Photo by Adam Kuylenstierna on Unsplash
