Obligeana (Acorus calamus)

0
Obligeana (Acorus calamus) buciumaș, calamar, calamuz, calmenă, crin-de-apă, paporotnec, papură-roșie, speribană, spetează, tartarachi, trestie-mirositoare

Alte denumiri: buciumaș, calamar, calamuz, calmenă, crin-de-apă, paporotnec, papură-roșie, speribană, spetează, tartarachi, trestie-mirositoare. Această plantă acvatică este răspândită mai ales pe lingă bălți, lacuri, mocirle și pe malul apelor liniștite. Din mâlul de pe mal se ridică vertical rizomul, din care răsar numeroase frunze în formă de spadă, care ajung până la înălțimea de 1 metru. Tija, presată plat, are în mijloc un pistil conic, în nuanțe de la verzuliu la maro-gălbui. Rădăcina este groasă cât degetul, crește până la o lungime de 1 metru și are, în stare proaspătă, un gust amar, puternic condimentat. Uscând rădăcina, aceasta își mai pierde din aromă și tărie, Se culege în primăvara timpurie sau în toamna târzie.

Rădăcina obligenei nu este utilizată numai datorită puterii ei întăritoare în cazul unei slăbiri generale a organelor digestive, în balonări stomacale și intestinale, precum și în colici, ci ea ajută și în dereglări glandulare și artrită. Rădăcina contribuie foarte mult la curățirea de mucozități a intestinelor stomacului cu secreții abundente. Este indicată și în hipometabolism (metabolism scăzut), în hipotonie (lenevie) intestinală, în cloroză și hidropizie.

Oameni neobișnuit de slabi, care au pierdut în greutate nu din lipsa unei hrane bune, ar trebui să bea ceai de obligeană și să facă din când în când câte e baie completă cu adaos de obligeană. Obligeana înlătură inapetența, se recomandă în cazul funcționării proaste a rinichiului si este un mijloc bun de curățire pentru organism. Ceaiul este de folos chiar copiilor alergici la gluten, suferind de celiachie, maladie tot mai frecventă în ultimul timp. Rădăcina uscată, mestecată încet, îl poate dezobișnui pe fumător de patima de fumat. Ochii slăbiți pot fi întăriți dacă se ung de mai multe ori pleoapele închise cu suc proaspăt stors din rădăcina de obligeană. Sucul se lasă câteva minute să-și facă efectul, apoi pleoapele sunt spălate cu apă rece.

Adesea am putut aduce un ajutor substanțial în degerături sau când îngheață diferite părți ale corpului, recomandând băile de obligeană. Rădăcinile sunt băgate peste noapte în apă rece, iar a doua zi se pun să dea în clocot. Se iau de pe foc și se lasă să stea 5 minute. Se scaldă locurile bolnave 20 minute în infuzia nu prea fierbinte. Lichidul respectiv poate fi reîncălzit și refolosit maximum de 4 ori. Băile au o acțiune benefică și asupra mâinilor și picioarelor reci, dar în acest caz ele trebuie făcute cât se poate de fierbinți.

Un bărbat de 36 de ani nu se putea restabili după îndepărtarea unei tumori hepatice. La intervale de câte 4-5 săptămâni făcea puseuri de temperatură. Pacientul urma să fie dus din Linz într-o clinică din Viena. Soacra sa mi-a povestit îngrijorată despre boala lui fără șanse de vindecare. Se constatase deja existența unor tuberculi intestinali care provocau febra mare. Și aici a ajutat rădăcina de obligeană. Este firesc faptul că în boli atât de grave ceaiul trebuie băut câteva săptămâni – ba chiar luni – în șir.

În timpul unei excursii de la Weissenbachtal la Postalm am întâlnit un cuplu din Bad Ischl, care pornise pe munte echipat cu rucsacuri grele. Cei doi voiau să petreacă niște zile liniștite într-o cabană cu aprovizionare proprie. La un popas am intrat cu ei în vorbă și am aflat următoarele:

Bărbatul, înalt de 1,85 metri și în vârstă de cincizeci și ceva de ani, slăbise, de un an încoace, tot mai tare, fără a descoperi însă cauza. Când a ajuns la 48 kilograme, a surprins, împreună cu asistenta medicală care-l însoțea la clinică, o convorbire telefonică dintre medicul lui și alt medic. A auzit: „Vi-I trimit acum pe pacientul meu cel mai lipsit de speranțe – cancer pulmonar!” A aflat astfel, fără să vrea, diagnosticul. După aceea a fost sfătuit de cineva să mestece cu sârg rădăcini de obligeană, pentru a-l ajuta în același timp să se lase și de fumat, iar dimineața și seara să bea ceai de coada- șoricelului. Treptat, a început să ia în greutate și, simțindu-se mai bine, nu s-a mai dus la doctor. Abia peste vreo jumătate de an a fost iar la consultație la medicul său. Acesta s-a ridicat brusc de pe scaun, cu mâinile sprijinite de masa de lucru, uitându-se mut de uimire la cel pe care îl credea de mult în groapă. „Ce-ați făcut?” a fost tot ce a putut articula. „Am mestecat rădăcini de obligeană și am băut ceai de coada-șoricelului.” „Rădăcini de obligeană? Pe unde se găsesc?” „Nu trebuie găsite, domnule doctor, se cumpără în orice magazin de plante medicinale cu câțiva șilingi!” Omul își redobândise atunci deja greutatea inițială de 86 kilograme, iar jumătate de an mai târziu a făcut, cu un rucsac greu în spinare, excursia cu ocazia căreia l-am cunoscut.

Ori de câte ori îmi amintesc de următoarea întâmplare de demult, fie pomenind-o în prelegerile mele, fie notând-o pe hârtie, ca acum pentru dumneavoastră, ea îmi apare ca o providență divină și sunt întotdeauna mișcată până în adâncuri. Mama mea era grav bolnavă, avea niște crize intestinale de nedescris și medicul mi-a spus într-o zi că ar trebui să mă aștept la ce-i mai rău: că ar fi cancer intestinal. Era pe vremea când încă nu mă ocupam decât rareori de plante medicinale, deși și pe atunci recurgeam doar la metode naturale și nu luam niciodată doctorii. Această comunicare a medicului m-a uluit. De-abia mai eram în stare să-mi văd de treburile cotidiene.

Contrar obiceiului meu – ziua mea începe de regulă la ora 6 dimineața și se încheie de cele mai multe ori la 11 noaptea – m-am băgat în pat imediat după ora 8 seara. Tocmai reflectam la situația disperată a mamei, când a intrat soțul meu și a pus un radio portativ lângă mine, spunându-mi: „Ca să nu mai fii atât de singură!” Puțin după aceea am auzit o voce la radio: „Vă vorbește medicul casei. Rădăcinile de obligeană vindecă orice tulburare stomacală și intestinală, oricât ar fi de veche și de rea, chiar malignă. Se ia 1 ceașcă cu apă rece, se pune în ea 1 linguriță rasă de rădăcini de obligeană, se lasă să stea peste noapte, se încălzește ușor a doua zi, se strecoară și se bea câte 1 înghițitură înainte și după fiecare masă. Aceasta înseamnă 6 înghițituri pe zi; mai mult nu este voie. De fiecare dată, ceaiul trebuie încălzit la bain-marie. Acest tratament se referă la întregul traiect stomacal și intestinal, inclusiv la ficat, bilă, splină și pancreas.” Fericită la culme, i-am relatat mamei în dimineața următoare cele auzite, ea însă mi-a spus, făcând cu mâna un gest de resemnare: „Pe mine nu mă mai poate ajuta nimeni și nimic!” Mi-am procurat rădăcină de obligeană și i-am dat-o exact așa cum am descris mai sus. Veți fi de acord că ce vă povestesc se apropie de un miracol, când veți afla că deja după 14 zile pe mama n-a mai jenat-o nimic. Săptămânal a început să ia în greutate câte 400 grame, după ce înainte slăbise foarte mult. Datorită acestei întâmplări m-am ocupat tot mai mult de fitoterapie și am putut fi de folos în multe cazuri disperate. Rădăcina de obligeană dă tot mereu rezultate uluitoare.

Când aciditatea gastrică lipsește sau se află în exces, rădăcina obligenei va ști s-o regleze în ambele cazuri.

O femeie din Vorarlberg a suferit timp de doi ani de dureri de stomac și a ajuns să nu mai poată rezista nici o zi fără medicamente. La sfatul meu a luat cele 6 înghițituri de ceai din rădăcină de obligeană și în trei zile i-au pierit orice dureri; nici nu s-au mai repetat de atunci.

O altă femeie din Austria inferioară a suferit ani de-a rândul de ulcer duodenal. Pentru a putea suporta durerile, trebuia să ia mereu medicamente. Nu mai tolera deloc hrana solidă, n-avea, oricum, nici poftă de mâncare. Indicându-i-se rădăcina de obligeană, a luat zilnic cele 6 înghițituri, drept care durerile s-au tot diminuat, după cinci săptămâni au trecut complet, i-a revenit apetitul și a putut suporta, ca și ceilalți membri ai familiei, o mâncare de casă simplă dar consistentă.

Un bărbat mai în vârstă a suferit ani de zile de diaree. Se învățase cu gândul că nu va scăpa niciodată de acest chin. Luându-se după sfaturile mele din carte, a început să bea zilnic din acest ceai. În scurt timp, intestinul i s-a vindecat.

Un băiețel care avea mereu diaree în ciuda unui regim alimentar sever a scăpat de ea după 6 înghițituri din același tip de ceai, recăpătându-și pofta de mâncare și îngrășându-se cu câteva kilograme, spre fericirea mamei sale.

Zece ani s-a chinuit un bărbat cu diaree cu sânge, de 30-40 ori pe zi. Prietenul său mi-a povestit că omul vesel, plin de viață de odinioară se transformase, este firesc, într-unul veșnic trist. Tot ce încercase în acești ani dăduse greș. A fost pensionat relativ de tânăr. Pe la Paști a început, mai întâi destul de sceptic, să bea zilnic câte 6 înghițituri de ceai din rădăcină de obligeană, pe lângă care lua și 2 cești cu ceai de filimică opărită. Mare mi-a fost mirarea când mi-a scris soția lui că la începutul lunii iunie a aceluiași an omul și-a reluat lucrul.

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: Ceaiul din rădăcini de obligeană se prepară doar ca extract rece. 1 linguriță rasă de rădăcini se lasă peste noapte în 1/4 litru de apă. Dimineața se încălzește ușor și se strecoară. Înainte de folosire, ceaiul se încălzește în bain-marie.

Suc proaspăt: Rădăcinile proaspete se curăță cu grijă și se trec prin storcătorul electric de uz casnic cât sunt încă umede.

Adaos la baia completă: Cca. 200 grame de rădăcini se lasă peste noapte la rece în 5 litri de apă. A doua zi se dă totul în clocot, se trage de pe foc, se lasă să stea puțin și se adaugă la apa de baie.

Foto: Freepik

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here