Vaccinarea a rămas o tehnică importantă de prevenire a bolilor și a evoluat și mai mult datorită unui promițător om de știință francez, pe nume Louis Pasteur. Primele cercetări ale lui Pasteur se con centrau pe industriile vinului și mătăsii din Franța. A descoperit că microbii provocau atât alterarea vinului, cât și moartea viermilor de mătase, iar munca sa a salvat practic aceste două industrii importante. La mijlocul secolului al XIX-lea, a elaborat un proces numit pasteurizare, care a salvat nenumărate vieți de la o formă de tuberculoză transmisibilă la oameni prin intermediul laptelui de vacă. Datorită lui Pasteur, teoria germenilor a devenit general acceptată.

Până la începutul anilor 1800, dezbaterile privind cauzele bolilor infecțioase continuau să tulbure comunitatea medicală. Teoria miasmei, care susținea că bolile erau generate spontan de aerul alterat, rămânea puternic înrădăcinată în concepția multor învățați. La aproape o sută cincizeci de ani de la inventarea microscopului, cercetători ca John Snow dovediseră că bolile se transmiteau pe alte căi, precum apa. Însă teoria miasmei a fost abandonată de-abia după ce Pasteur și omul de știință german Albert Koch au descoperit microbii minusculi care provoacă boli.

Lui Pasteur îi revine, de asemenea, meritul de a fi descoperit bacteriile și unii paraziți; virusurile erau prea mici pentru a fi observate la microscoapele disponibile la acea vreme și aveau să rămână nedescoperite pentru încă șaizeci de ani. Noii microbi găsiți de Pasteur au constituit piatra de temelie a teoriei germenilor: microorganismele, și nu aerul alterat, provoacă bolile infecțioase. Odată ce teoria germenilor a fost general acceptată, lumea medicală și-a canalizat toate energiile spre descoperirea metodelor de înfrângere a acestor microbi.

Pasteur a elaborat vaccinul care l-a făcut faimos, cel pentru pre venirea bolii mortale a rabiei, spre sfârșitul carierei sale. Inițial a fost preocupat de holera găinilor, o boală care decima cârduri întregi de găini, dar care nu se manifesta la oameni. (Boala a primit acest nume din cauza duhorii îngrozitoare a scheletelor găinilor în putrefacție, asemănătoare cu mirosul provocat de bacteria holerei la oameni). Pasteur a făcut porții de fiertură din găinile infectate și a diluat lichidul pentru a vedea dacă o cantitate mică ar fi putut conferi imunitate fără să omoare păsările sănătoase.

La început, experimentul lui Pasteur nu a avut succes; toate găinile infectate cu fiertură s-au îmbolnăvit și au murit rapid. Însă când a folosit același lichid după ce l-a lăsat câteva săptămâni în frigiderul laboratorului, găinile injectate au rezistat bolii. Pasteur și-a dat seama că ceva slăbise microbii ținuți la păstrare. Pentru a confirma experimentul, a injectat aceleași găini cu o doză de fiertură proaspătă și a descoperit că acestea fuseseră vaccinate cu succes. A fabricat rapid mostre ale vaccinului care puteau fi amestecate în hrana păsărilor, astfel încât acestea să nu mai cadă pradă tulpinilor letale ale bolii.

Mai apoi, Pasteur s-a concentrat asupra unei boli care decima oile și vitele. Folosind tehnici asemănătoare, a elaborat un vaccin împotriva periculoasei bacterii sporulate numite antrax. Și-a prezentat cercetările la Academia de Științe din Paris, însă a fost întâmpinat, precum se întâmplă adesea cu ideile noi, cu o lipsă generală de încredere. Academia l-a provocat să demonstreze că vaccinul era eficient. Pe 5 mai 1881, în cadrul unei demonstrații publice, despre care s-a scris mult în ziarele naționale, Pasteur a injectat douăzeci și patru de oi, o capră și șase vaci cu o cultură atenuată de antrax. Pe 17 mai a injectat din nou animalele cu o doză puțin mai puternică a vaccinului, iar pe 13 mai, cu microbul virulent. În același timp, Pasteur a mai injectat douăzeci și patru de oi, o capră și șase vaci cu aceeași formă puternică de antrax. Toate animalele vaccinate au supraviețuit, iar cele netratate au murit din cauza bolii. Acest experiment nu a fost însă doar un alt triumf al lui Pasteur, ci un progres semnificativ pentru țăranii care creșteau vite destinate consumului. Experimente le sale au avut ca efect o creștere demografică constantă a Europei, atât în secolul al XIX-lea, cât și după. O versiune modernă a acestui vaccin a fost folosită în 2001 și 2002, pentru a-i proteja pe cei expuși contaminării cu scrisori conținând antrax, care terorizau regiuni întregi din Statele Unite.

Următoarea țintă a lui Pasteur a fost rabia, o boală care îl îngrozi se încă de copil, când fusese martor la moartea dureroasă și înnebunitoare a unui om care fusese mușcat de un câine turbat. Deși nu știa acest lucru la vremea respectivă, Pasteur căuta un virus, iar virusurile sunt mult mai greu de crescut într-un laborator decât bacteriile. Însă a aplicat aceleași principii și o tehnică asemănătoare, folosind țesutul cerebral uscat al animalelor infectate. În cele din urmă, a elaborat un vaccin care avea să protejeze nu numai animalele, ci și oamenii. De oarece siguranța acestor noi vaccinuri stârnea mari neliniști, Pasteur nu a vrut să le testeze pe oameni. În schimb, a recomandat ca toți câinii din țară să fie vaccinați, ca un mijloc de a ține boala sub control.

Apoi, pe 6 iulie 1885, o femeie îngrozită a venit la Pasteur împreună cu fiul ei de nouă ani, Joseph Meister. Joseph fusese mușcat în mod repetat de un câine turbat și, în lipsa unui ajutor imediat, îl aștepta o moarte sigură. Pasteur a consimțit să-l trateze pe băiat, injectându-i apoi paisprezece doze de vaccin antirabic pe parcursul a zece zile. Băiatul a supraviețuit, iar moștenirea lui Pasteur a fost asigurată. În săptămânile și lunile ce au urmat, Pasteur a vaccinat mii de alți oameni și a salvat chiar nouăsprezece țărani ruși care fuseseră atacați de un lup turbat. Țarul Rusiei a fost atât de recunoscător, încât i-a trimis lui Pasteur o sută de mii de franci, pe care acesta i-a folosit pentru a pune bazele Institutului Pasteur din Paris, devenit astăzi faimos. Când a crescut, Joseph Meister a devenit paznic al Institutului Pasteur. Și, ca un epilog tragic la această poveste, Meister s-a sinucis în 1940, preferând să-și ia viața decât să se supună ordinelor naziste de a deschide cripta lui Pasteur din institut.

Vaccinul antirabic disponibil astăzi este un descendent direct al descoperirii timpurii a lui Louis Pasteur. Deși Robert Jenner inventase conceptul vaccinării cu aproape o sută de ani înainte, el folosise un microb surogat, vaccina, pentru a-și elabora vaccinul, or, nu toate infecțiile au o formă înrudită, mai ușoară. Pasteur a fost primul om de știință care a reușit să elaboreze un vaccin folosind o formă mai slabă a aceluiași microb care provoca boala. Această nouă tehnică avea potențialul de a preveni foarte multe infecții.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here